DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

vineri, 22 iulie 2016

Legile Karmei. De ce nu-ti merge bine…

            Legile Karmei au fost menționate în scripturile indiene antice în limba sanscrită. În mod surprinzător, legile Karmei sunt o altă formă a Legii a treia a lui Newton – fiecare acțiune are o reacție egală (bine faci, bine găsești) și de sens opus (se întoarce la tine). Orice am face și orice decizie am lua aceasta se va întoarce la tine, uneori înzecit.

Se spune că dormi după cum îți așterni, sau cu alte cuvinte primești ceea ce dai. Dacă nu-ți merge bine, dacă o ții dintr-un eșec în altul, dacă te simți risipită și nu poți aduna nimic pentru tine (nici bani, nici dragoste, nici succes), atunci este o problemă și trebuie să te reevaluezi să te analizezi și să mergi pe un alt drum, cu o altă atitudine față de propria ta persoană, față de cei din jur și față de viață.
Legile Karmei
1. Relația cauză-efect face legătura între fapte și viață. Orice am face este direct legat de ceea ce se întâmplă cu noi. Fapte bune atrag evenimente bune, oameni buni, situații și circumstanțe bune, în timp ce faptele rele în mod inevitabil atrag tot ceea ce este negativ. Dacă ți se întâmplă lucruri rele, întreabă-te dacă acțiunile tale sunt bune și sincere sau rele și false.
2. Umilința este o trăsătură necesară pentru a descoperii fericirea. Este una din legile Karmei. Umilința te ferește de gândurile negative ale celor din jurul tău. Umilința nu înseamnă să-ți pui cenușă în cap, ci să răspunzi cu calm, cu înțelepciune, cu blândețe și cu iubire celor care se îndreaptă către tine cu nervi, cu agresiune, cu răutate, invidie sau porniri dușmănoase. Umilința este primul pas spre înțelepciune și, mai apoi spre fericire.
3. Dacă ți se întâmplă lucruri rele este mereu din vina ta! Gândurile negative, tensiunea, teama, frica, invidia sunt aducătoare de rele. Simpla schimbare a modului în care gândești, înfruntarea temerilor de orice fel, pot să fie calea spre bine. Nu te plânge de ceea ce ai. Nu te teme pentru ceea ce poți pierde. Nu-ți fie frică să ceri, caută și o să primești. Aceștia sunt pașii spre fericire.
4. Concentrază-te pe ceea ce faci. Ignoră orice alte temeri și probleme. Nu te grăbi și vei face bine ceea ce faci. Încearcă să te gândești mereu la varianta bună a evenimentelor. Dorește-ți bine ție și celor din jur, necondiționat. Acest lucru va aduce fericirea în viața ta.
5. Ce dai, aia primești. Onestitatea, încrederea și dragostea sunt cheile fericirii!
6. Dacă ai făcut o faptă bună, nu așteaptă recompense instantanee. O să fii dezamăgit. Recompensele vin atunci când trebuie, atunci când ai cu adevărat nevoie de ele.
                                                  Ține minte!


♥ Ai grijă ce-ți dorești. Fericirea și binele înseamnă împlinirea dorințelor care te vor face cu adevărat fericit!
♥ Nu uita! Binele de acum își are rădăcinile în tristețile de altădată. Tristețile de altădată sunt semințele fericirii de azi.


sursa: www.femeia.ro

joi, 22 octombrie 2015

Suflete pereche: 15 semne care iti arata ca ai gasit Flacara Geamana


In momentul in care ti-ai gasit flacara geamana, are loc un cutremur existential si traiesti sentimentul coplesitor ca in viata ta se vor produce schimbari pozitive majore, cu toate inca nu iti poti da seama de magnitudinea lor si de directia in care vor evolua.
Flacara geamana, sau sufletul oglinda, reflecta cele mai ascunse ganduri, dorinte, vise sau pasiuni ale noastre si care ne ofera sentimentul de implinire si de intreg. Conceptul de flacara geamana a pornit de la Platon, in dialogurile din “Simpozion”, in care a descris oamenii ca avand initial doua capete, patru maini si patru picioare; devenind insa prea puternici si aroganti pentru gustul zeilor, Zeus i-a despartit in jumatate, ca razbunare, dand startul unei cautari continue de catre oameni a jumatatilor complementare, fata de care simt o afinitate maxima, iar daca se indragostesc, fara de care nu ar putea trai.

Sufletul cauta ceva ce nu poate inca exprima, dar o realizeaza in momentul in care isi intalneste flacara geamana. Flacara geamana nu este neaparat un partener romantic de sex opus (sau de acelasi sex), ci poate fi un prieten platonic sau chiar un membru de familie fata de care sa simti o conexiune profunda.
Deseori in viata, din cauza stresului, provocarilor de zi cu zi, obiceiurilor nesanatoase ori pattern-urilor negative pe care le autoperpetuam, nu realizam la nivel constient ca este posibil sa ne fi intalnit flacara geamana, fiind prea putin receptivi, atat fata de noi insine si de adevaratele nevoi pe care le avem, cat si fata de prezenta sufletului oglinda. Sufletul oglinda poate aparea din senin atunci cand suntem ravasiti de durere, cu asteptarile inselate, nefericiti in casatorie, obositi sau deziluzionati, ori este posibil sa il fi intalnit deja, sa il fi ignorat sau subapreciat.
Iata 15 semne care te pot clarifica si iti pot deschide noi oportunitati de unire cu sufletul tau oglinda

1. Ai un sentiment ciudat si inexplicabil de “recunoastere” atunci cand te intalnesti cu persoana respectiva, care se poate manifesta ca un deja-vu, sau ca o impresia ca ai mai intalnit-o inainte sau ca sunteti cumva “facuti pentru a fi impreuna”.
2. Conexiunea intensa, profunda si imediata cu aceasta persoana este socanta, dar eliberatoare.
3. Ai sentimentul ca ai asteptat aceasta persoana intreaga ta viata.
4. Poti fi tu insuti/insati in preajma acestei persoane, indiferent de defectele pe care constientizezi ca le ai, fara frica de a fi judecat, persecutat sau respins.
5. Simti ca ai gasit, in sfarsit, un camin sau un loc sigur alaturi de aceasta persoana.
6. Flacara ta geamana este oglinda a ceea ce te temi si iti doresti, in mod simultan, pentru vindecarea ta interioara. Astfel, flacara geamana ne poate provoca si infuria, dar in acelasi timp ne invata lucruri importante despre fricile interioare si ranile propriului suflet.
7. Aveti o conexiune adanca si va reflectati reciproc aspiratiile, valorile si visurile cele mai marete pentru viata, dincolo de similaritatile superficiale.
8. Intrupati amandoi yin-ul si yang-ul, partea ta negativa este echilibrata de partea sa pozitiva, iar partea sa negativa este echilibrata de partea ta pozitiva.
9. Ori de cate ori incerci sa parasesti sau sa eviti flacara ta geamana, nu reusesti, din cauza atractiei magnetice care exista intre voi.
10. Cand sunteti impreuna, sunteti atasati, dar liberi, anexati, dar totodata despartiti. Va puteti pastra propria libertate chiar daca va aflati intr-o relatie.
11. Sunteti sinceri unul cu celalalt in legatura cu orice.
12. Unul dintre voi este mai matur sufleteste si spiritual si joaca pentru celalalt rolul unui dascal, sfatuitor sau confident.
13. Impreuna invatati lectii importante de viata, cum ar fi generozitatea, iertarea, compasiunea sau rabdarea.
14. Flacara ta geamana nu incearca sa te schimbe, ci te accepta asa cum esti, intelege ca nimeni nu este perfect si te indeamna sa faci la fel tu insuti/insati.
15. Sunteti, impreuna, manati spre un scop mai inalt, fie acesta spiritual, social, ecologic, stiintific, politic etc.

Flacara ta geamana (sau sufletul oglinda) nu se afla in competitie cu tine, ci in relatie de complementaritate. Chiar daca nu o gasesti fizic in aceasta viata, o poti purta in suflet, daca iti cultivi in mod constient nivelul de dezvoltare spirituala si stima de sine.


Sursa: http://www.kudika.ro/articol/relatii/41901/flacara-geamana-15-semne-care-iti-arata-ca-ai-gasit-o

joi, 24 aprilie 2014

CELE 12 LEGI SFINTE ALE KARMEI


Legile spirituale ale Universului

In limba sanscrita, karma se traduce prin actiune. Fiecare gand , cuvant sau fapta are o anumita rezonanta in Univers. Prin urmare, orice actiune de-a noastra are o reactiune. Atunci cand ne asumam acest lucru, putem gasi o modalitate de a evolua si de a trai echilibrat si in armonie cu cei din jurul nostru.
Iata care sunt cele 12 legi sfinte ale karmei.

  1. Legea principala, cauza si efect.
Orice lucru trimis catre Univers se va intoarce la noi. Gandeste lucruri frumoasa, pozitive, optimiste si traieste fara a face rau celor din jur.
Daca iti doresti ca dragostea sa vina in viata ta, iubeste-i pe cei din jur. Daca iti doresti armonie, trebuie sa fii intelegator cu oamenii de langa tine.

2. Legea creatiei.
Toti facem parte din Univers si toti avem un sambure divin in noi care ne ofera puterea de a face. Putem „face” viata, putem „face” iubire, putem „face” fericire. Depinde doar de noi si de lumina interioara a fiecaruia.

3. Legea smereniei
Ceea ce refuzi sa accepti si daca nu te impaci cu lucrurile pe care nu le poti schimba, acestea vor continua sa te chinuie. Tot raul pe care il vezi in altii poate fi o reflectare a defectelor tale.

4. Legea evolutiei
Pentru a putea evolua si ca sa ne dezvoltam ca oameni, noi suntem cei care trebuie sa se schimbe, nu cei din jurul nostru. Aceste schimbari trebuie sa porneasca din interior apoi sa ni le insusim pe deplin, abia apoi sa cautam schimbarea in altii.

5. Legea asumarii
Asa cum ne asumam dorinta de schimbare, trebuie sa ne asumam si greselile. Fie ca vorbim despre cele pe care le facem zilnic, voit sau nu, ori ca vorbim despre defectele de caracter, toate acestea trebuie acceptate si asumate, inainte sa putem face acea schimbare ce va atrage binele in vietile noastre.

6. Legea legaturilor
Trebuie sa fii atent la fiecare pas pe care il faci si la fiecare decizie pe care o iei. Totul este conectat in Univers si este cu atat mai importanta constientizarea ta ca persoana cu cat fiecare lucru pe care il faci are cu siguranta un impact asupra viitorului tau.

7. Legea focalizarii
Atunci cand iti alegi valorile dupa care te ghidezi in viata, trebuie sa stii ca nu poti alege deopotriva pe cele materiale si pe cele spirituale, asa cum o sluga nu poate servi la doi stapani.

8. Legea altruismului
Ai curaj sa faci bine altora, dupa puterintele materiale si spirituale. Atunci cand daruiesti, daruieste cu inima deschisa si nu astepta nimic inapoi. Bucura-te in sufletul tau de faptele bune si nu te lauda cu darnicia ta. Tot ce dai se va intoarce la tine intr-o forma sau alta.

9. Legea lui aici si acum
Clipa pe care o traiesti in acest moment este irepetabila. Nu o lasa sa treaca peste tine degeaba. Actioneaza acum, iubeste acum si traieste acum. Fiecare moment pretuieste cat o viata. Nu il irosi.

10. Legea schimbarii
Uneori, nu suntem constienti de greselile noastre. De aceea, istoria noastra personala se poate repeta pana cand invatam din erorile pe care le-am facut in trecut.

11. Legea pacientei si a recompensei
Cu alte cuvinte, lucurile bune vin la cei care stiu sa astepte. Efectele actiunilor tale nu sunt intotdeauna imediate iar rabdarea este o virtute care ne ajuta sa invatam si sa ne dezvoltam.

12. Legea semnificatiei

Adevarata valoare a faptelor tale este data de catre energia si gandul bun pe care le pui in acestea. De asemenea, semnificatia acestora este data de experienta si perceptia personala asupra unui fapt. Orice contributie a ta asupra unui fapt este o contributie la Marele Intreg. 

sursa: http://www.kudika.ro

vineri, 3 ianuarie 2014

LA MULTI ANI IN 2014! S-AVETI UN AN MAI BUN, CU SANATATE, PLIN DE SUCCESE SI MULTE REALIZARI!
                                    Ionut

luni, 28 octombrie 2013

SCRISOAREA DE DRAGOSTE A UNUI BARBAT CATRE SUFLETUL SAU PERECHE

 
          "Inainte sa te intalnesc, au fost multe clipe in viata mea in care m-am gandit la tine, insa niciodata nu stiam cine erai. Ma gandeam la persoana perfecta. La cea care sa ma iubeasca la fel cum o iubeam eu. La cineva care sa faca un sacrificiu la fel de mare ca cel pe care l-as fi facut eu. Insa pe masura ce anii au trecut, nu te-am gasit niciodata. Am mers dintr-orelatie in alta cautandu-te pe tine. Eram cu cate o persoana pentru cateva zile, dupa care stiam ca nu esti tu. Am avut multe visuri si sperante cu tine si, pe masura ce te asteptam, ma indragosteam si mai mult de tine. Desi nu te intalnisem inca, nu te vazusem sau nu iti cunoscusem inca numele. Dar am stiut ca existi undeva in lume.
De la o varsta tanara a inceput acest gand. Nu de cand adultii spun ca poti sa intelegi dragostea. Cu mult mult inainte. O da, cu mult timp inainte. Aveam doar 8 ani, poate chiar 7. Obisnuiam sa suspin noaptea in timp ce visam la tine. Deveneam depresiv daca oamenii ma tratau ca pe un nimic. Pentru nimic si tot. Insa gandul la tine m-a facut sa nu ma dau batut.. Si chiar daca nu te cunosteam, tot purtam cu mine mai departe speranta si visul. Credeam ca, atunci cand crezi suficient de mult in ceva, in cele din urma va deveni realitate. Si daca renunti, atunci niciodata nu o sa ai in palme visurile tale. Unii oameni spun ca doar cei suficient de curajosi incat sa vaneze visuri sunt dispusi sa le prinda. Presupun ca ma consideram unul dintre acei oameni.
Desi cu cat asteptam mai mult cu atat mai dureros parea sa fie fara tine, intotdeauna aveam incredere ca intr-o zi o sa fiu cu tine. In fiecare dimineata speram ca astazi sa fie acea zi, insa niciodata nu era. M-am obisnuit sa ma entuziasmez si apoi sa fiu dezamagit. Devenea un stil de viata mai mult decat orice altceva.
Intotdeauna imi imaginam chipul tau in visurile mele. Erai ca o printesa. Ca niciuna alta. Frumoasa, buna, iubitoare si puternica. Ma gandeam la mine si la tine ca fiind unul singur. Impreuna, deveneam mai puternici. Si nimic nu distrugea legatura dintre noi. Oricum, viata nu s-a dovedit a fi aceasta fantezie. Viata nu este un vis, viata este ce ti-o faci.

In cele din urma, pe masura ce inaintam in varsta, increderea in tine inca exista, insa devenea din ce in ce mai slaba. Viata parea sa fie prea lunga. In orice caz, atunci cand te afli in cautarea a ceva anume este greu sa il gasesti. Intr-o zi am decis sa ma opresc si sa ma las purtat de soarta. Si chiar in acel moment m-am oprit. Te-am gasit pe tine.
Soarta functioneaza prin cai misterioase. Dragostea poate incepe in multe modalitati. Oamenii pot gasi dragostea printr-un tacanit intamplator al unui buton sau prin deschiderea unei usi. Insa unii o pot afla dupa mult timp de cand au cunoscut-o. Am stiut de indata ce te-am vazut. Visul era pe cale de a se indeplini. Dar cu cat incercam mai mult sa il prind, cu atat mai mult ma speriam. Am stricat multe sanse, dar cu toate acestea nu poti strica soarta. Destinul este facut sa fie. Si tu esti destinul meu.
Cand prinzi un vis, iti faci unul nou. Noi scopuri, noi teluri. Si acum ca avem dragostea noastra in palma mainilor noastre, acum vad etapele noastre urmatoare. Vreau sa ma casatoresc cu tine. Sa am o familie cu tine. Sa traiesc cu tine. Sa imbatranesc alaturi de tine. Sa sfarsesc alaturi de tine. Si sa fiu pentru eternitate cu tine" .

                                                                                                                de Darren Taylor

vineri, 11 octombrie 2013

RELATIA DINTRE FLACARILE GEMENE: PESTE 30 DE SEMNE CARE ITI SPUN CA TI-AI INTALNIT SUFLETUL TAU OGLINDA

         

              Scopul relatiilor dintre flacarile gemene este de obicei unul inalt. De multe ori, aceasta relatie nu este una usoara sau linistita. Este o relatie intensa, iar aceste suflete sunt aduse adeseori laolalta in situatii haotice, incarcate de stres fizic, emotional, mental sau spiritual.
De obicei, intalnirea dintre flacarile gemene are loc intr-un loc si intr-un moment in care v-ati fi asteptat cel mai putin. Este foarte posibil sa va fi cunoscut intr-un moment in care erati indisponibili emotional, poate chiar implicati in alte relatii. Odata ce ti-ai cunoscut flacara geamana, incepi sa observi lucruri noi la tine si la lumea din jurul tau si privesti viata in general intr-un mod mult mai pozitiv.
Uneori destinul se joaca cu aceste suflete, aducandu-le unul langa celalalt prea devreme. Daca se cunosc prea curand sau sunt prea tinere, nu vor fi impreuna in cursul acestei vieti, ceea ce poate duce la o durere de neimaginat sau chiar la sentimentul de a se simti incomplete pentru toata viata, indiferent de persoana pe care ar cunoaste-o ulterior. Intotdeauna va ramane un gol in suflet pe care nu il poate umple un nimeni altul.
Fiecare din aceste suflete este o oglinda a celuilalt si cei doi sunt aici pentru a atinge armonia intre ei, dar si cu restul lumii. Ei isi faciliteaza unul altuia cresterea si ascensiunea, dar si evolutia celorlalti. Fiecare oglinda reflecta calitatile celuilalt, dar si imperfectiunile, problemele, ingrijorarile, dezechilibrele. In acelasi timp insa, aceste suflete oglinda isi completeaza reciproc calitatile, talentele, abilitatile.
Nu intotdeauna exista un echilibru sau o armonie perfecta intre aceste flacari gemene. Acele aspecte din care lipseste armonia sunt aspectele asupra carora ambii trebuie sa lucreze sa le imbunateasca. Nici relatia dintre cei doi nu este una intotdeauna facila, usoara. Aducand in permanenta probleme noi de rezolvat, relatia dintre flacarile gemene nu vine intotdeauna la pachet cu o stare permanenta de fericire. Dar prin intermediul acestei relatii, flacarile gemene isi dezvolta abilitatea de a creste si de a evolua prin situatii si circumstante. In timp ce unei persoane normale i-ar lua, spre exemplu, luni sau ani de zile sa rezolve o anumita situatie, unui astfel de suflet ii poate lua doar cateva zile.
Chiar daca se iubesc intens, uneori certurile dintre flacarile gemene au pur si simplu loc, sunt inevitabile. In acelasi timp, sunt teribile si nu duc nicaieri… A-ti lovi partenerul prin comentarii rautacioase sau jigniri este ca si cum te-ai rani pe tine. Sunteti prea puternic conectati ca sa loviti in celalalt si sa nu resimtiti in voi insiva lovitura…
Pentru a aduce aceasta relatie la un nivel de armonie, se investeste, se iarta, se depun eforturi, se duc lupte cu sine. O astfel de relatie iti cere propria dezvoltare si evolutie, propria imbunatatire, vointa de a reusi. Dar atunci cand sunteti impreuna si relatia voastra se afla in armonie, este imposibil sa nu-i sesizati efectele benefice pe care le are asupra voastra. Va simtiti mai puternici si mai capabili decat v-ati simtit vreodata, apti de a-i ajuta pe ceilalti si de a ajuta lumea intreaga.
Dragostea voastra este neconditionata si chiar daca poate exista in personalitatea partenerului o trasatura pe care ati considera-o o corvoada in orice alta relatie, in acest caz incercati sa o acceptati si sa o treceti cu vederea.
Flacarile gemene nu sunt suflete identice, chiar daca sunt doua jumatati ale aceluiasi ansamblu. Din contra. Intre ele pot exista multe diferente: diferente de varsta, locatie, obiceiuri, credinta, rasa etc. Uneori pot exista chiar diferente legate de sex (cei doi pot fi de acelasi sex) sau cei doi pot proven din medii si culturi diametral opuse. Deseori, trec prin dificultati, probleme, piedici cauzate tocmai de personalitatile lor diferite, de convingerile si credintele lor diferite, de conditionarile existente.
Aceste diferente nu pot insa dizolva legatura extrem de puternica si naturala care ii leaga. Exista o ‘uniune” puternica care ii leaga in ciuda tuturor acestor aspecte. A fi unul langa celalalt este echivalent pentru ei cu a fi sau a reveni “acasa”, la energia de care au nevoie pe termen lung. Nicaieri si langa nimeni altcineva nu se pot simti atat de in elementul lor si atat de bine, atat de “acasa”. Chiar daca intre flacarile gemene exista o atractie intensa in mai toate aspectele, cei doi constientizeaza ca la un nivel spiritual sunt o singura fiinta. Acceptarea si constientizarea acestei unitati le este de mare ajutor in depasirea diferentelor existente intre ei.
Se prea poate ca unele dintre flacarile gemene sa fi “fugit” initial de o astfel de relatie. Cum spuneam, nu este o relatie usoara, fara compromisuri. Uneori copleseste, alteori te face sa te simti vulnerabil, alteori pare prea puternica pentru tine si are tendinta de a te destabiliza. Pot trece ani de zile pana cand intelegeti ca locul vostru este unul langa celalalt, ca apartineti, oricat v-ati opune, unul altuia si sa va asumati responsabilitatea acestei relatii.
De obicei aceasta acceptare poate parveni prin intermediul unei pierderi, al unei probleme de sanatate sau al unui eveniment personal tragic. Trebuie sa invatati sa va armonizati karma si sa va echilibrati reciproc fara a-i testa limitele celuilalt si fara a-l atata (exista aceasta tendinta in astfel de relatii si de obicei limitele se incalca fara precedent, asa cum nu a mai fost in nicio relatie pana acum).
Chiar daca relatia voastra pare a fi una de tip on-off, cu despartiri si impacari, impacari si iar despartiri si iar impacari, cu urcusuri si coborasuri extreme, cu pasiuni si dureri extreme, ceva mai presus de voi pare a va aduce iarasi impreuna. Inconstient sau nu, amandoi tanjiti sa fiti iarasi inapoi. Sunt “semne” in jurul vostru care va amintesc unul de celalalt si, in ciuda faptului ca familia si cunoscuti aduc mereu in discutie persoane care ar fi, privind logic si rational situatia, cu adevarat parteneri “mai buni”, “mai potriviti” pentru voi, credeti in voi, in dragostea voastra si in faptul ca destinul vostru este sa fiti impreuna.
Intre voi nu exista bariere de comunicare si relatia voastra este una total sincera, total deschisa. Simtiti ca exista un astfel de nivel de prietenie si intimitate ce nu se poate compara cu niciuna dintre relatiile pe care le-ati trait pana atunci.
Intre flacarile gemene exista si o legatura de tip energetic. Chiar daca nu se afla fizic unul langa celalalt si nici nu au comunicat recent, fiecare “simte” si resimte cand celalalt este agitat, stresat, bolnav sau are un nivel de energie scazut. Intuiesc de asemenea nivelul energetic al celuilalt. Este adevarat ca cei doi au energii diferite, unul de tip yin, celalalt de tip yang, insa scopul final este de a reuni aceste energii.
Functioneaza cel mai bine atunci cand se stiu ca sunt impreuna si ca sunt in armonie. Cand sunt separati, certati sau suparati unul pe celalalt, fluxul de energie scade in cazul amandurora. Ambii se comporta ca si cand ar functiona la o capacitate scazuta sau mai putin optima. Impreuna, isi gasesc armonia energetica si pot sa fie 100% ceea ce sunt. Impreuna, au un sentiment al implinirii si al plenitudinii asa cum nu au mai avut niciodata.

Stiind ca sunt separati sau ca nu pot fi impreuna, simt durere fizica si mentala, se simt singuri si goi. Cu cat se apropie mai mult unul de celalalt cu atat mai mult devin un intreg, chiar daca isi pastreaza individualitatile. Legatura dintre ei pare a fi una telepatica si empatica, fiecare aflandu-se in permanenta conectat la emotiile celuilalt. Actul sexual, chiar daca pasional si reusit, pare a fi ceva sacru, un fel de act religios prin care va puteti exprima intr-un mod minunat dragostea unul fata de celalalt.

luni, 10 iunie 2013

POVESTEA MARULUI - poveste de suflet

"A fost odata, de mult, un măr uriaș. Un băiețel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el tare mult.
Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
- Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
- Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
- N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
- Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului. Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
- Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca, baiatul nu se mai inoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
- Vino sa te joci cu mine, a spus el.
- Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
- Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari timp indelungat.
Dupa multi ani, se reintoarse la copac. Copacul ii spuse:"
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere pentru tine.
- Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
- Nici trunchi sa te urci pe el.
- Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
- Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele, care se sting, a zis copacul cu lacrimi.
- Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihna. Sunt foarte obosit, dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
- Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino si stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre lacrimi.
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul - sunt parintii. Cand suntem mici indragim joaca in preajma lor.Cand crestem, ii parasim. Mai venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva sau daca suntem la ananghie.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne ajuta cu tot ce pot, sa ne faca fericiti. Poate va ganditi ca baiatul era plin de cruzime, dar asa ne tratam, cu totii, parinții. "


Sursa: autor necunoscut

joi, 6 iunie 2013

"LA MULTI ANI, IUBITO!"

         E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.
Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul. Ridică o sprânceană și deschide biletul împaturit în două, își pune ochelarii și începe să citească.
“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.
M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te pup.”
Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de caise. Sub farfurie se află un alt bilet.
“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”
Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.
“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.
Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”
Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.
Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.
“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”
Ea zambește și deschide biletul.
“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”
Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată Panda.
“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată Panda. Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut burtica am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”
Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.
“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”
Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.
“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”
Azi am încercat să-ți arat că, deși m-am schimbat, nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place, ce îți dorești și ce nu mai fac. Păcat că nu mi-a venit ideea asta acum un an, când ne-am despărțit.
Poate nu mai stăteam singur într-o bucătarie goală visând cu ochii deschiși că încă umbli prin casă...
Sursa: autor necunoscut

luni, 3 iunie 2013

DRAGOSTEA, TARAM DE BASM...

           Zice-se c-a fost odată, demult, un tărâm numit Dragoste. Ţinutul era atât de întins încât unea un capăt al pământului cu celălat capăt. Belşugul aparţinea tuturor, fără deosebiri între animale şi oameni. Păsările erau libere, iar  coliviile nu se inventaseră.
Într-o casă cochetă, pe un deal singuratic, trăiau două făpturi, doi oameni, cei mai frumoşi dintre pământeni: Amad si Vea. Erau ca două jumătăţi de măr, care împreună formau întregul. Trăiau simplu, armonios. Despre neasemuita lor dragoste, auziseră şi soarele şi luna. Astfel, încă de dimineaţă, soarele le făcea baie de raze, dezmierdându-i tandru, iar luna le zâmbea noapte de noapte la ferestre, cântându-le tainice romanţe.
Într-o zi, armonia ţinutului a fost invadată de un balaur fioros, născocit şi adus pe lume de către o zgripţuroaică haină şi invidioasă pe fericirea locuitorilor ţinutului “drăgăstos”, cum îl numea cu ciudă, muşcând sec pământul şi rupându-şi firele de păr şi aşa rare. Îi pizmuia de mult, şi încercările ei pline de răutate fuseseră anihilate de păzitorii Dragostei, doi dragoni înaripaţi (Eruh şi Imiv), născuţi tot din iubire de către Gea -Mama Pământului. Tatăl lor, Timpul, era tare mândru de ăi doi flăcăiaşi, purtători de inimi pure, astfel încat se retrăsese împreună cu Gea, sălăşuind când în palatul din centrul pământului, când pe tărâmul norilor roz. Cum reuşise zgripţuroaica să îi ferece cu lanţuri, rămâne mister. Puterea lor fusese anihilată de zalele veninoase, întărite cu ură, invidie şi dezbinare.
Pe dealul singuratic, tunete şi nori furioşi alergau prin matricea fericirii. Amad şi Vea dădeau nume câtorva fiinţe noi, apărute în peisajul de baştină. Ca niciodată, zgomotul naturii li se păru înfricoşător. Se priviră temători, apoi o luară la goană către peştera ascunsă, locul unde trăia bătrânul Zor, preaînţeleptul lumii. Intrară degrabă, iar bătrânul închise peştera printr-un perete stâncos, mişcător. Sudori reci şi o neînţeleasă frică le definea alurile.

-Staţi jos, feţii mei! glăsui blând înteleptul.
Cei doi se ghemuiră unul lângă altul, pe o laviţă din paie, în jurul unui foc care ardea de fiecare dată cand vizitară  bătrânul. Argintatul om stătea pe un scăunel de nuiele, pufăind din nelipsita  pipă.
-Ce se întamplă, mărite Zor? sopti agitat Amad, strângând mâna Veei şi mai tare, în timp ce aceasta încerca să îl liniştească, lipindu-l şi mai strâns de ea.
-E urgie mare, fătu meu…! Zgripţuroaica Raponad, ne vrea distruşi. Dintotdeauna a încercat să îşi strecoare odraslele printre noi şi până acum n-a reusit. Eruh şi Imiv sunt capturaţi, iar întreg ţinutul, întinat de blestemată şi progeniturile ei.
Zor nu mai continua. Rămăsese pe gânduri, mângâindu-şi alba barbă. Ochii îi luceau straniu şi erau atât de albaştri încât păreau două mărgele rupte din oglinda ceriului.
După un timp, în care respiraţiile se înlănţuiră la unison, Vea se apropie de bătrân şi, după ce îi sărută mâna, îl întrebă mai mult din priviri:
-Sfântule, tu eşti născut odată cu Cerurile şi Pământul! Spune-ne rogu-te fierbinte, ne-om descătuşa de zalele otrăvite în care prinsu suntem? Ni se va deschide calea spre izbândă? …Am tot auzit în poveştile din copilărie cum armatele pământului s-au luptat cândva, dar nu credeam că vom trăi vremuri de izbelişte. Noi nu avem armată, nu ştim să luptăm! Suntem copii ai păcii. De unde vom găsi putere să rezistăm?
Amad, sări ca ars, văzând-o pe Vea lui, în genunchi şi pentru prima oară vărsând  lacrimi. Se simţea ciudat şi conştientiza cum se transformă subit. Privirea îi fulgera, mai verde ca verdele însăşi. Se plimba ici- colo, plin de sentimente noi, neînţelese şi derutante.
-Opreşte-te! răsună vocea lui Zor, care-l luă prin surprindere.
-Vă rog, aşezaţi-vă să ne sfătuim pe îndelete!
După ce îi văzu la locul lor, bătrânul continuă molcom :
-La începuturile lumii, totul era armonios. Fiecare fiinţă îşi ştia rostul şi respecta pe celălat. La întâiul orizont, s-a născut dintr-o zână  şi un simplu muritor, o fată frumoasă, cea mai frumoasă! A fost iubită si rasfaţată de tot alaiul lumesc. Doar că, pe măsură ce creştea, devenea tot mai diferită de ceilalţi. În gândurile-i secrete, nutrea la supremaţia ţinutului. Nu-i ajungea că era cea mai adorată, voia să fie stăpână iar restul sclavi. Astfel, a invocat ea forţe malefice şi prin ele a însămânţat minţile oamenilor, animalelor şi plantelor cu otravă şi iluzorice bogăţii. Aşa a început războiul. De voie, de nevoie, s-au ridicat armate peste armate, fiecare dorind să domine. Sătui de răutatea nou-ivită, stăpânii celor patru zări au ţinut sfat şi au hotărât să îi forţeze pe rebeli să accepte pacea. Astfel, le-au diminuat puterile, slăbindu-i, oprind toate izvoarele să curgă, rugând grâul să nu iasă şi vântul să îi usuce. Nevoiţi să accepte pacea impusă de preaînalţii zei, conducătorii armatelor pământului, au jurat că vor fi ca şi înainte. Au semnat cu preţul vieţei lor şi al seminţiilor viitoare, fiecare în parte. Drept pedeapsă pentru haosul produs, fata cea frumoasă, malefica Raponad, a fost blestemată să fie detestată de toţi şi să poarte mereu cu ea coşmarurile războaielor. Aşa a devenit zgripţuroaică! Umilită, s-a retras într-o vale adâncă, jurând să se răzbune.


Amu, dragii mei, nu ştiu cum a izbutit să îşi facă iar mendrele. Cine o fi ajutat-o? Nu stiu.  Aveti un bob zăbavă să cer îngăduinţa marilor zei de a fi primitu în sfat la ei.
În clipa urmatoare, Zor dispăru ca prin farmec.
Amad şi Vea se priveau înmărmuriţi. Ce încercări urmau? Indiferent de sacrificii, erau hotărâţi să nu cedeze şi să fie dârji până la ultima suflare.
La fel cum dispăruse,  Zor apăruse, cu chip grav, emoţionat.
-Am ştire de la zei! O putem opri pe Raponad, însă nu uşoară va fi lupta…
-Ce trebuie să facem, sfinte? strigară Vea şi Amad deodată.
-Trebuie să duceţi focul în apă şi norii pe pământ, dar în aşa fel încât focul să nu se stingă şi norii să nu se destrame. Sorocul e musai să fie dus la biruinţă de către doi oameni, locuitori ai ţinutului, cu inimă pură. Altfel, totul e în zadar…!
-Cum trecem proba inimii pure, mărite Zor?
-Amade, vreţi să încercaţi? Oare ştiţi la ce vă înhămaţi? glăsui bătrânul cu o tristeţe ce te duce cu gândul la o cireaşă amară.
-Vrem! trasă hotărât şi Vea; numai cum s-o putea să avem sorţi de izbândă? Par două sarcini imposibile! Fie şi aşa, trebuie să încercăm!
-Veniţi cu mine, rosti bătrânul. Îi conduse într-o cameră nemaivăzută, o sală de piatră, cu pereţii plini de inscripţii neînţelese, în mijlocul căreia se afla o masă rotundă, de cleştar, cu două sfere de foc, care gravitau într-o continuă mişcare.
-Dacă reuşiţi să faceţi sferele să vină către voi, înseamnă că voi sunteti aleşii. Trebuie să ştiţi că nu puţini au fost cei care au vrut să fure sferele, în timpul războaielor pământului. Nimeni nu a reuşit vreodată să le atingă măcar.
Sferele astea sunt două jumătăţi ale celui de-al doilea Soare. Doar unite pot avea puterea absolută. Demult, pe când se năşteau zorii şi apusul lua fiinţă, trăiau în universul ăsta doi sori. Unul era ursit zilei şi altul era ursit nopţii. Vasăzică, noaptea avea şi un soare, nu doar o lună. Iubirea lor a născut stelele. Tot ce vedem în nopţile senine pe cer, e plăsmuirea pasiunii lor.
-Şi ce s-a întâmplat? Cum a ajuns al doilea soare să fie înjumătăţit şi să fie închis aici?
-Vea, draga moşului! Nu e închis aici, ci doar a ales să facă strajă pământului, astfel încât, în cazul unor invazii, să fie calea către eliberare. Deşi războaiele pământului au rămas doar basme pentru majoritatea vieţuitoarelor, noi, cei vechi, suntem mereu cu al treilea ochi deschis.


Un zâmbet aprins colora faţa lui Zor.
-Deci al doilea soare şi luna şi-au sacrificat iubirea pentru ca viitorul tuturor să fie în siguranţă? întrebă retoric Amad.
-Da. Vedeţi voi, ei au făurit regatul ceriului împreună. Au copii, miliarde de stele. Au pecetluit dragostea lor, în infinite moduri. Apoi, tot din aceleaşi sentimente, au ales distanţa asta care pentru ei este nesemnificativă. Se iubesc nespus, chiar dacă multi i-au uitat. Când Absolutul Zeu le-a propus astă cale, n-au ezitat niciunul în a o îndeplini. E drept însă că luna, femeie fiind, sentimentală nativă, coboară în fiecare noapte pe pământ să-l caute pe soarele ei, iar el îi apare în diferite metamorfoze, mângâind-o cu mai mare dor aflat la o noapte distanţă de ultima lor întalnire.
-Sublim, înţeleptule, dar cum om putea noi , bieţi muritori să salvăm ţinutul? întrebă cătrănit Amad.
-Sferele vă vor călăuzi. Însă întâi să vedem dacă inimile voastre sunt pe placul jumătăţilor de soare. Eu o să plec iar voi veţi rămâne aici. Dimineaţă veni-voi să văz dacă aţi fost aleşi.
Desenă un cerc în jurul fiecăruia, spunându-le că atât cât vor sta în interiorul cercului vor fi protejaţi .
Înţeleptul se îndepărta încet. Abia auzit le strigă în urmă:
-Indiferent de spaime, nu uitaţi de dragostea voastră şi nu-i cale să ieşiţi din cercul protector că va fi praf şi pulbere de voi! Dragostea şi înţelepciunea Absolutului Zeu să vă fie scut!
Ochi în ochi, cei doi neînfricaţi îşi vedeau viaţa doar în privirea celuilalt. Şi-au surâs tandru şi în clipa următoare s-au simţit purtaţi în aer. Imagini de coşmar i-au împresurat, fiind când în mijlocul unor războaie malefice, când prinşi într-un peisaj de groază cu oameni bolnavi, trăind într-un viitor sumbru, captivi ai oamenilor de fier, apoi torturaţi de nişte creaturi ciudate, cu siguranţă nepământene şi noaptea fiind lungă, probele cele mai de neimaginat continuară.
Dimineaţa îi trezi blând, cu adieri uşoare ale vântului. Se aflau fiecare în cercul lui, dar arătau schimonositi şi zdrenţuiţi. Lângă fiecare levita câte o sferă a soarelui injumătăţit.
Cu lacrimi, de mult uitate, Zor îngenuchie rugându-se Absolutului Zeu. Se uita afectuos la cei doi, de acum eroi.
Primul se trezi Amad care, năucit îşi pironise ochii pe Vea. Probabil simţindu-l, aceasta tresări, scânci scurt, apoi se deşteptă. Văzu sfera lângă Amad şi se uita repede să vadă dacă are şi ea. Cel mai frumos zâmbet i se născu pe chip. Întinse mâna şi mângâie vârful degetelor mâinii bărbatului adorat. Reuşiseră!
Un miros aromat le gâdila nările. Vea ridică leneşă un ochi în timp ce Amad, ţinând-o lipit de el, se întinse mormăind ceva şi continuând visarea. Era aşa de comod pe patul de paie sau… erau ei ostoiţi de puteri? La asta se gândea Vea când apăru Zor cu două căni din lut, aburinde.
-O, prea mărite! Scuzaţi-ne! Ruşinoasă, trase pătura pâna în gât. Amad, trezit de brusca ei mişcare, o privea morocănos.
– Dormiţi de zile întregi, feţii mei, vorbi Zor, paşnic. Le întinse cănile şi îşi reluă locul pe scăunelul de nuiele cu nelipsită pipă în colţul gurii.
Cei doi, treji, băură cu înghiţituri mici licoarea aromată. Crezură că au visat, că nimic nu se întâmplase şi că pot să redevină ei.
Citindu-le gândurile, Zor le explică:
-Călătoria  voastră, a fost reală! Aţi călătorit în timp. Aţi trăit un viitor care aşa va arăta dacă nu veţi izbuti voi să îndepliniţi rămăşagul zeilor.
Tăcere!…suspine şi respiraţii precipitate în avalanşe.
Amad vorbi clar şi ferm cu o voce ce nu-i aparţinea parcă:
– O să cutezăm, sfinte! Spune-ne numai o cale cum om putea răzbi!
– Sferele vă vor călăuzi. O să călătoriţi noaptea şi fiecare pe un alt drum. Vă veţi întâlni aici… în fericitul caz în care sarcinile vor fi îndeplinite. Şi amintiţi-vă că dragostea nu necesită cuvinte, acolo unde inimile sunt pure! Iubirea şi înţelepciunea să vă fie călăuză!
Câteva şoapte de amor, mângâieri prelungi şi săruturi udate cu lacrimi. Îşi promiseră că se vor întâlni negreşit. Plecară. Două siluete tinere, un El şi o Ea, cu câte o traistă ţinută strâns la piept. Acolo era antidotul pentru salvarea tărâmului lor drag. Aveau să facă ocolul pământului dar musai să învingă!
Şi aşa călătoriră, Vea să ducă focul în apă şi Amad să ducă norii pe pământ. Ziua dormeau, în locuri ferite de alte priviri, iar noaptea călătoreau sub povaţa sferelor. Mers-au cât au mers până au ajuns aproape de destinaţie. Lângă un pod de curcubeu, Vea aştepta cuminte şi sfioasă, să se înnopteze. I se spusese că va urca pe acel pod şi va ajunge la regatul Ploii. Acolo va trebui să o convingă pe regină să îşi dea fiica sa cea mai dragă pentru a fi nevasta fiului celui mai drag al soarelui al doilea: Prinţul Focului.
Când venise timpul, Vea purcese curajoasă, înlănţuită în rugăciuni, teamă şi speranţă. Îl vedea aievea pe Amad şi puterile îi sporeau simţit. Mersu-i fu anevois şi calea lungă dar ajunse cu bine la palatul reginei Ploii. Nici nu puse bine piciorul pe ţinutul acesteia, că un sol veni să o întâmpine.
– Vă rog să mă urmaţi, preamărita regină, vă aşteaptă!
Deloc surprinsă, Vea călca apăsat pe urmele solului, gândindu-se cu nesaţ la Amadul ei: “Voi reuşi, iubitule, şi am încredere că ambii vom fi victorioşi întâlnindu-ne prăfuiţi de dor!”
Deodată, se afla în faţa unei mirobolante făpturi. O regină mai frumoasă decât frumuseţea înseşi, cu ochi calzi de cafea. Tronul îi era plin de stropi zâmbitori, prietenoşi. Rochia părea ţesută din grindină, lacrimi şi raze de soare. O apariţie nemaivăzută, fermecătoare, cu păr verde de pădure şi cu brize de mare şi scoici în agrafe. Inegalabilă făptură!
Îi făcu semn să se aşeze pe un scaun comod, în faţa ei. Servitorii plecară imediat, ca la comandă.
-Eşti ostenită, Vea! O să cinăm împreună şi apoi, fiica mea, prinţesa Ploaie de Primăvară, te va îndruma către camera ta, unde vei locui cât timp ne vei fi oaspete. Mâine, o să îmi spui care îţi e povara ce te-a purtat la mine.
Mâncară în tăcere şi la un semn, Ploaia de primăvară veni şi o conduse, silenţioasă, în camera ei de oaspeţi. Năpădită de emoţii, musafira adormi într-o clipită. Dimineaţa îi râse în geam cu cel mai frumos curcubeu văzut vreodată. Se spălă, îşi făcu un toaletaj rapid şi condusă de soldatul ce îi păzea uşa , se îndreptă către sala de mese. Regina, aşezată în capul mesei, părea şi mai proaspătă decât curcubeul. Era îmbrăcată într-o rochie aurită, plină de stropi de aur, strălucitori. O ploaie de aur, vie şi halucinantă. Îşi purta zâmbetul cu imensă graţie.
Ca şi în seara precedentă, mâncară încet şi în tăcere. Apoi, merseră pe o terasă de unde panorama părea de basm. Luară loc şi câteva secunde priviră ţinutul nemaipomenit. Cu blândeţe dar şi fermitate, regina îi spuse Veei că e timpul să îşi destăinuie scopul ce-a purtat-o prin pericole până aici.
Tânara fată începu să povestească …
Terminase deja când văzu regina căzută pe gânduri. Din respect tăcu şi ea. După o vreme, regina glăsui:
-Mare încercare facuşi şi mare curaj, copilă! Am văzut ţinutul dragostei pustiit şi năpădit de Raponad şi odraslele răului. Totuşi, cum crezi că una dintre fiicele mele se va căsători cu un prinţ al focului?
În cealaltă parte a lumii, Amad, călătorea la fel ca şi Veea, însufleţit de dragoste şi dârzenie. Ziua dormea, ascuns de privirile altora iar noaptea îşi urma destinul, luminat şi ghidat de sferă. Îl durea sufletul văzând pârjolul făcut de Raponad. Frumuseţea ţinutului se tranformase în coşmar. Eh, şi făcu el cale lungă să-i ajungă şi poposi într-o noapte la tărâmul norilor roz. Aici, îi spuse sfera că trebuia să ajungă. Astfel, Amad spuse o rugăciune în gând şi se pregăti să bată la porţile gigantice. Deodată, porţile se deschiseră şi un sol ce părea transparent, îl salută, făcându-i semn să-l urmeze. Ajunseră la un palat de un alb orbitor. Nori roz îl străjuiau, părând de neclintit. Intrară şi ajunseră la regele Norilor. Un personaj impozant, cu păr argintiu şi barbă scurtă, la fel de argintie, îmbrăcat în haine ce te duceau cu gândul la o ceaţă curgătoare, de o sclipire nemaigândită. Un bărbat atât de frumos încât frumuseţea putea să îşi schimbe definiţia, privindu-l.
-Bun sosit, Amade, vorbi ferm dar cald, regele. Te rog, ia loc! O să cinăm şi apoi vei fi condus în camera de oaspeţi. Mâine dară, vom discuta pe îndelete asupra ofului ce te aduce aici.
Cinară şi ei tot în tăcere şi apoi merseră la odihnă. Amad fu cazat într-o cameră argintată şi, la fel ca şi Veea, adormi îndată ce puse capul pe pernă.
Nori roz,  jucăuşi şi aromaţi îi bătură dimineaţă în geam. Amad, deschise ferestrele şi fu întâmpinat de un aer atât de curat încât îşi simţea tot corpul plin de energie. Argatul ce păzea uşa, îl duse spre sala de mese şi acolo îl aştepta regele, mai frumos şi sclipitor decât strălucirea înseşi. Totul era atât de minunat încât Amad se simţea ca într-o poveste. Luară un dejun plin de bunătăţi şi apoi merseră să vorbească în voie, pe o terasă de nori, plutitoare.
Trecu ceva vreme şi Amad termină de povestit. Îngândurat, regele îşi mângâia bărbiţa. Era o tăcere aproape sufocantă pentru Amad.
– Voinicule! glăsui regele. Făcut-ai mare cale pâna aici dar cum vei izbuti oare să duci norii pe pământ? Ei sunt făcuti pentru vazduh…
-Dacă îmi e îngăduit, mărite, am ajuns aici datorită unei sfere ce pare de foc. Tot ea mi-a spus că dumneata ai caţiva fii magnifici. Poate unul dintre ei va dori să meargă cu mine pe pământ şi astfel, să împlinim ursita zeilor.
-Bine, Amade, să presupunem că un fecior de-al meu ar vrea să vă ajute. Cum veţi reuşi însă să îl faceţi să rămână pe pământ?
Cu privirea îmbăiată de lacrimi, Amad nu avea şi răspunsul ăsta. Regele îi înţelese suferinţa şi îi propuse să meargă în camera lui, să se odihnească puţin, iar la prânz vor mânca toţi, împreună cu fii lui şi poate astfel vor găsi o cale de rezolvare.
În ţinutul Ploii, Veea era înconjurată de şi mai mari emoţii. Va cunoaşte pe fiicele reginei Ploii şi se va decide atunci dacă va avea sau nu izbândă…
Ora prânzului sosi. Îmbrăcată cu cea mai frumoasă rochie, Veea păşi în sala unde se lua prânzul. O mireasmă proapspătă, îi alerga prin nări. Văzu regina în capul mesei, apoi în celălalt capăt, un bărbat impozant ce părea rege şi alături, la masă, distinse în nişte făpturi sublime, pe fiicele din ploi.
-Ia loc, Veea, glăsui regina, plină de bunăvoinţă.
Veea luă loc lângă regină şi salută, zâmbind, întregul alai împărătesc.
-Îţi prezint comorile mele, zise regina: preabunul meu sot, Regele Tunetului şi fiicele noastre: Prinţesa ploii de primăvară, Prinţesa ploii de vară, Prinţesa ploii de toamnă, Prinţesa ploii de iarnă şi Prinţesa ploii din toate anotimpurile.
Regele Tunetului îi surâse, urându-i bun venit. Prinţesele îi zâmbiră călduros şi ele.
Masa fu servită şi se înfruptară din belşug. Veea abia putu să înghită de emoţii şi griji. Merseră apoi într-un salon de zi, în care începură să discute. Regina le detalie cele întâmplate în tărâmul Veei. Se lăsă tăcere.
Trecu vreme şi Veea părea pierdută. Se afla printre fiinţe pline de bunătate dar va găsi oare prinţesa care să le salveze lumea?
În ţinutul norilor roz, Amad lua prânzul împreună cu onorabila familie a Regelui Norilor: Regina Ceţei şi fiii lor: Prinţul Nor- Alb, Prinţul Nor -Gri, Prinţul Nor -Portocaliu, Prinţul Nor -Roz si Prinţul Nor -Albastru. Se salutară respectuos şi apoi mâncară delicioasele bucate.
Urmă o cafea aromată în salonul de alabastru. Acolo, Regele le povesti pe larg cele ce ştia de la Amad. O muţenie îi cuprinse pe toţi. Plin de sudori, Amad spera, fără să se dea bătut. Spera…
Trecură zile şi nopţi lungi, prea lungi pentru cei doi îndrăgostiţi ce îşi doreau lumea salvată. După sfaturi pe îndelete, în regatul reginei ploii, o hotărâre fu luată. Prinţesa Ploii din toate anotimpurile avea să împlinească  dorinţa ardentă a Veei, căsătorindu-se cu Prinţul Focului, legând apa cu focul.
Deplin emoţionată şi recunoscătoare, Vea căzu în genunchi în faţa celor care o ajutau să spere. Îi îmbrăţişă pe rând, oferindu-le lacrimi izvorâte din inima-i candidă. După câteva pregătiri, plecară călauzite tot de sferă. Ziua dormeau ascunse, iar noaptea călătoreau spre destin.
În regatul norilor, fusese de asemena luată o decizie. Prinţul Nor -Alb va coborî pe pămănt, încercând să le împlinească ursita. Recunoştiinţa lui Amad se revărsa asupra celor care îl hrăneau cu speranţe. Urmă o odihnă meritată şi apoi luară calea pământului, ghidaţi de sferă şi călătorind ca şi până acum, noaptea, iar ziua, pitindu-se de priviri străine.
Aproape de mijirea zorilor, Vea şi Prinţesa Ploii din toate anotimpurile poposiră la peştera lui Zor. Înţeleptul le ieşi în cale, poftindu-le înăuntru. Acolo, fremătat de gânduri mii, se afla Prinţul Focului, unul dintre copiii nemaipomenitului Celui De-al Doilea Soare.
Amarnic plânse Vea, când văzu cel mai iubit tărâm în paragina ţesută de Raponad. Curajul şi dragostea pentru Amad o ajutară să ajungă cu bine, înapoi. Era îngrijorată pentru soţul ei, dorindu-şi intens ca şi el să-şi fi îndeplinit porunca.
Din nou aşteptări…
Într-o dimineaţă, înainte de aprinderea zorilor, Amad şi al său tovaraş de drum, sosiră la peştera marelui Zor. Au fost întâmpinaţi cu multă bucurie. Şi-au povestit fiecare peripeţiile şi apoi s-au tras la sfat. Cum vor îndeplini sorocul? Chiar dacă Prinţesa Ploii din toate anotimpurile  se va căsători cu Prinţul Focului, unind apa cu focul, cum vor reuşi să ţină norii pe pământ?
Zor le spulberă îndoiala. Le zâmbi tainic şi făcu un semn către o uşă. Abracadabrant, apăru o superbă fată, una din fiicele Pământului. Păşi sfioasă şi le dădu bineţe, apoi îşi îmbrătişă bunicul…pe Zor.
-Ea este Era, fiica mezină a Pământului şi nepoata mea. O încredinţez Prinţului Nor-Alb, dorindu-le să fie ei cei care vor păstra, ţinutul dragostei, etern!
-Amad, Vea! Veniţi lângă mine, porunci blând, Zor. Vreau ca dragostea voastră să fie pavăza tărâmului! Vă încredinţez din nou, unul altuia şi dincolo de moarte!
Într-un cerc incandescent, existau trei perechi de inimi, în a căror bătaie se hotăra soarta dragostei ca şi sentiment etern. Doi pământeni de o candoare ce definea esenţa umană, apa şi focul uniţi, iar norii pe pământ, prin dragostea înfiripată între Prinţul Norilor Albi şi Prinţesa Pământului-mezina Era,  într-o formă inedită : zăpada!
Au trecut ani…
Pe dealul singuratic, Amad şi Vea, îşi zâmbesc din adâncurile sufletelor, înconjuraţi de mulţi copii, vlăstarele dragostei lor nemuritoare.
În centrul pământului, apa şi focul dansează acelaşi tangou al începuturilor iubirii. Prinţesa Ploii din toate anotimpurile şi Prinţul Focului, îşi completează vieţile în cel mai simplu şi natural mod: iubindu-şi fiecare strop şi flacără.
În nordul gheţurilor, Prinţul Nor-Alb şi Prinţesa Era, clădesc castele din fulgi pufosi, amorezaţi. Odată pe an călătoresc împreună în lume, oferind vieţuitoarelor miracolul zăpezii şi al poveştii ce a născut omătul.
Zor vegheaza neîncetat al dragostei ţinut.
Raponad, încinsă cu zale grele, exilată, dispare amintirii, fiind pedepsită de zeii celor patru zări, la uitare.

…Şuieră vântul, frunzele dansează într-o toamnă colorată şi răsfirată pe un papirus, de unde literele plonjează întâi în ochi, apoi în gânduri şi se adună pe buze, murmurând valsat: Dragostea, tărâm de basm…