DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

miercuri, 21 decembrie 2011

Varu Sandel - Mos Craciun (colindul copiiilor a caror parinti sunt plecati in strainatate)

video

Fuego - Impodobeste mama bradul

video

Puiu Codreanu ~Copilule cu ochii senini ..

Fuego - La multi ani, e noaptea de craciun

video

Varu`Sandel si Meda- Este Craciun peste pamant

LEGENDA LUI MOS CRACIUN


Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Dar se stie ca Mos Craciun este ceva magic ce se intampla in fiecare an pe 24 decembrie. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri ale copilariei si cu totii il asteptam in seara de Ajun sa ne puna codouri sub bradul impodobit.
Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.
Mos Craciun este mosul batran, rotofei, cu o barba alba mare, imbracat intr-o haina rosie si care duce in spate un sac mare de cadouri. Legenda spune ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nasterii, i-a cerut adapost lui Mos Ajun. Motivand ca este sarac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic si mai bogat, Mos Craciun. Ajunsa la casa lui Craciun, Maica Domnului o gaseste acasa pe sotia acestuia, Craciuneasa si ii cere acesteia adapost.
Craciuneasa nu a stat mult pe ganduri, insa stiindu-si sotul rau si necredincios, nu o primeste in casa si o trimite sa nasca in grajdul vitelor. Apoi, fara sa-i spuna sotului ei, Craciuneasa o ajuta pe Maica Domnului sa-L nasca pe Pruncul Iisus. Afland Craciun, acesta isi pedepseste sotia. Dar Maica Domnului printr-o minune o ajuta pe Craciuneasa sa scape de pedeapsa sotului ei. Craciun, vazand aceasta minune si afland ca in grajdul sau S-a nascut Domnul Iisus, se caieste si ii cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul crestin". Se spune ca el s-a cait atat de mult, incat a doua zi si-a impartit intreaga avere copiilor saraci si de atunci, in fiecare an, in Ajunul Nasterii Domnului, Mos Craciun vine cu sania trasa de reni, intra pe horn si ne pune sub brad cadourile mult asteptate. Sarbatoarea sfanta a Craciunului, cu mireasma-i de cetina de brad este incarcata de traditii si simboluri din cele mai diverse in intreaga lume.

Sursa: apropo.ro 

luni, 19 decembrie 2011

KARMA FAMILIALA


In momentul venirii pe acest pamant, fiecare suflet isi alege parintii, familia in care se va naste. Exista mai multe motive pentru care un suflet isi alege o anumita familie:

1. Respectiva familie ii va oferi informatii si educatia de care are nevoie ca sa se autodezvolte.

2. Are o legatura karmica cu unul sau mai multi membrii ai respectivei familii.

3. Are de invatat anumite lectii karmice importante in prima parte a vietii.

      Un subiect bun de meditatie este sa te intrebi de ce te-ai nascut in familia ta? Ce ai invatat de la parintii tai? Exista vreo ruda cu care ai o problema pe care nu ai putut sa o rezolvi de mult timp? Simti ca ai o datorie fata de cineva din familia ta? Cu ce a contribuit familia ta la formarea calitatilor pe care le ai? Ce obstacole sau handicapuri date de originile tale ai avut de depasit?

Iata cateva indicii care te pot ajuta in a-ti deslusi propria ta karma familiala:

Daca un suflet are o karma buna fata de bani, se va naste intr-o familie bogata.

Daca trebuie sa invete sa faca bani pe cont propriu, sa munceasca, sa administreze banii cu responsabilitate, se va naste intr-o familie saraca.

Un suflet care are o karma buna pe sectorul iubirii, se va naste intr-o familie in care parintii il iubesc si se iubesc intre ei, exista armonie si afectiune manifestata deschis.

Un suflet care are multe lectii karmice de invatat pe sectorul iubirii, se naste intr-o familie in care sentimentele sunt reprimate, parintii se cearta des, exista infidelitate, divorteaza.

Atunci cand un suflet merita sa beneficieze de diversitate, se naste intr-o familie in care exista libertate de expresie si de alegeri.

In familiile cu reguli stricte, pedepse aspre, cu multe prejudecati si dogme religioase sau morale, se nasc suflete care trebuie sa experimenteze aceste limitari.
Tensiunea constanta si greu de rezolvat cu o ruda este intotdeauna un indiciu de o datorie karmica. Cele doua persoane nu intamplator s-au intalnit intr-o familie unde trebuie sa se suporte unii pe altii, in speranta ca vor rezolva o problema delicata.

Din punct de vedere al zodiilor:

- nativii nascuti in zodia Gemeni sau cu ascendent Gemeni au o karma legata de frati, verisori, unchi sau matusi.
- nativii nascuti in zodia Rac sau cu ascendent Rac, au o karma legata deparinti.
- nativii nascuti in zodia Leu sau cu ascendent Leu, au o karma fata de copilul / copiii lor.
- nativii nascuti in zodia Capricorn sau cu ascendent Capricorn au o karma fata de bunicii lor.

Nativii nascuti in aceste patru zodii: Gemeni, Rac, Leu si Capricorn au o karma familiala specifica, o legatura karmica cu anumiti membrii familiei, precum este notat mai sus.

Nativii nascuti in celelalte opt zodii nu au o karma familiala atat de puternica.



Sursa: astrodestin.ro

POSTUL SI ROSTUL SAU si O MEDITATIE DE CUNOASTERE A SINELUI


Ce este postul? Sau ce ar trebui sa fie el de fapt? Doar o abstineta de la mîncare? La care mai adaugam uneori si pe cea sexuala?
Din nefericire multi nu realizeaza ca nu este asa si spun cu infatuare ca ei postesc, criticandu-si semenii care nu fac la fel sau care… mananca, beau, bîrfesc, fura, se cearta, danseaza, citesc carti nepotrivite, se îmbraca cu blugi prea strîmti ori au decolteul prea adînc, fumeaza si… Doamne fereste, fac sex! Deci sunt “plini de pacate”, spre deosebire de ei, care sunt “superiori”. Însa asta e orgoliu! Adica tocmai pacatul diavolului, de care prin post vrem sa scapam… Nostima capcana, în care cad habotnicii nostri cei de toate zilele!
Postul are rol de purificare, de apropiere de Lumina, sau mai bine zis de CONSTINETIZARE a locului si rostului nostru în lume.
Constientizarea însemnand ÎNTELEGERE. Iar acest lucru nu îl putem face doar abtinandu-ne de la mancare. E adevarat ca atunci cand am mancat mai putin, putem gandi mai usor, ne simtim mai bine si energia consumata de stomac pentru a digera mancarea poate fi folosita la alte activitati, atat fizice cat si intelectuale. Ne putem apropia mai usor de Dumnezeu... Chakra trei, Manipura, functioneaza mai bine cand nu este încarcata cu mancare. Indiferent ce fel de mancare! Este centrul de comanda al organismului.
Dar revenind la ideea de post si la rostul acestuia. Dincolo de idea de dezintoxicare a organismului, trebuie sa ne dezintoxicam sufletul.
Cum putem face asta?
RUGACIUNEA este necesara dar nu si suficienta.
SPOVEDANIA are rostul ei, însa sensul ei adevarat, motivul pentru care s-a nascut acesta forma de descarcare a sufletului s-a pierdut aproape complet. Sensul corect al spovedaniei este curatarea sufletului de problemele care ne apasa, (dar mai întîi trebuie sa le cunoastem cu adevarat) si implicit eliberarea de vinovatie, prin iertarea acordata de preot.
Împartasania are un rol minunat, ne împartasim cu Lumina (trupul si sîngele lui Hristos), dar din nefericire efectul ei este valabil numai pana la primul gand negativ, prima critica, sau prima fapta reprobabila. Nu devenim automat mai buni prin primirea împartasaniei.
Cum putem atunci deveni mai buni, mai aproape de Lumina, deci mai puternici spiritual si în consecinta si mai fericiti în viata noastra pamanteasca?
Prin constientizare. Prin apropierea de propriul sine, cunoasterea lui si întelegerea adevarului din noi si din jurul nostru. Putem face asta prin MEDITATIE.
Meditatia pe care v-o propun este una din cele mai simple si frumoase meditatii ce daca este facuta cu rabdare si sinceritate, are ca rezultat o schimbare benefica a starii psihice si a vietii. Ea nu are rol de relaxare, ci de constientizare, de apropiere de prezentul propriu, dar într-un mod realist si eliberator.
MEDITATIA SINELUI.
E necesar sa dedicam cel putin o ora acestei meditatii. Sa o facem fara sa fim presati de timp sau de vreo grija cotidiana.
Stam singuri în camera, în locul în care traim zilnic, si ne ancoram în prezent. Preferabil sa luam o foaie alba de hartie si un pix unde ne vom nota gandurile liberi, necenzurati, stiind ca nu va vedea nimeni foaia cu exceptia noastra.
Aprindem o lumanare, atmosfera se va schimba în mod subtil, dar perceptibil.
Totul trebuie sa fie doar un exercitiu de observatie, obiectiva, atenta, realista. Sa nu încercam sa ne mintim pe noi însine. E o calatorie spre noi însine. O calatorie simpla dar sincera.
Nu trebuie sa punem nici un fel de muzica, pentru ca muzica modifica starea emotionala si spirituala.
Privim foarte atenti în jurul nostru.
Observam doar...
Privim LUCRURILE, detaliile locului în care ne aflam, obiectele de care suntem încojurati. Totul, atenti, ancorati în prezent. Ele sunt o parte din dorintele noastre, ele, lucrurile, au raspuns unei necesitati afective (orgoliu, dorinta de a fi aprecati pentru gusturile noastre, lipsa a ceva anume pe care acel lucru îl poate înlocui partial, o aminitire, o sugestie, pentru ca orice obiect este un simbol, uneori un simbol cu înteles personal). Toate lucrurile noastre reflecta fiecare o anumita dorinta a sufletului, ce o aveam în momentul cînd am cumparat acel lucru. O dorinta ascunsa, dincolo de estetica aceslui obiect. O putem afla? Daca da bine, daca ni se pare prea complicat trecem mai departe, nu trebuie sa ramanem blocati. Cu siguranta daca ne-am pus o întrebare, vom primi raspunsul în cel mai potrivit moment. Raspunsul va veni spontan si clar si va avea însemnatate.
Trebuie sa stim însa ca toate lucrurile ce ne inconjoara sunt o extensie a sinelui.
Daca nu am cumparat noi lucrul ci altcineva si asta ne spune ceva, dar nu detaliez acum. Ceea ce este în jurul nostru este oglinda sufletului nostru prezent.
Privim apoi în sulfetul nostru si ne analizam RELATIILE cu oamenii pe care îi cunoastem. Ce prieteni avem? Cati si de ce? Cine ne este cu adevarat prieten si de ce? Cu cine ne simtim cu adevarat bine si de ce? Cine am vrea sa fie cum noi în acel moment? Da chiar în acel moment de sinceritate si calatorie spre sine. De ce? Cui am avea curajul sa-i spunem tot ce avem pe suflet, dar tot! Exista o asemenea persoana?Ce admiram cel mai mult la cineva? Ce ne displace cel mai mult la oameni?
Ceea ce vedem în ceilalti sunt deseori proiectii ale aptitudinilor si atitudinitlor noastre. Vedem ceea ce avem si noi si ne place, sau ce avem în inconstient si trebuie sa scoatem la lumina. Iar in ceea ce priveste ceea ce nu ne place, pot fi defectele noastre inconstiente sau efectul unor traume ce inca nu s-au vindecat.
Le vindecam rugandu-l pe Dumnezeu sa ne ajute, iar apoi trebuie sa ne detasam. El va actiona subtil în timp.
Fiecare prieten e o reflectare a sinelui nostru. Nimeni nu a fost întalnit întamplator. Vedem ce ne place si ce nu. Si ce alegem sa schimbam, la noi, nu la ceilalti. În privita altora schimbarea consta în a sti ce relatii mai vrem pastram si ce nu. Cei nepotriviti cu noi ne slabesc din putere. E bine sa renuntam la ei.
Ne uitam apoi în TRECUTUL nostru. Ce consideram ca am facut gresit în viata? Ce am fi putut face altfel? Si ce rezultat ar fi avut? Ce am facut bine în viata? Ce ne multumeste cu adevarat si de ce? Cum putem face acel lucru, daca nu l-am facut deja sau nu e ceva ce facem în mod curent?
Sa ne gandim si la profesie si la viata sentimentala si sexuala.
TOTUL, lucrurile, prietenii, partenerul, profesia, starea fizica si materiala e o extensie a sinelui, O OGLINDA A INCONSTIENTULUI nostru, a ceea ce SUNTEM CU ADEVARAT! Multi nu cred, dar este un adevar.
Trebuie sa gandim intens la tot si mai ales non-judicativ. Trebuie doar sa ne întelegem, nu sa ne condamnam ori sa ne mandrim cu noi însine. Regretele nu-si au rostul, nu folosesc la nimic. Iar mandria ne transporta în iluzie. O iluzie periculoasa.
Neîmplinirile au rol de lectii, realizarile au rol tot de lectii.
Trebuie sa observam prezentul si sa decidem ce dorim cu adevarat.
Sa facem diferenta între dorintele false si dorintele reale.
Sa ne notam raspunsurile si sa le recitim în seara urmatoare. (sau daca n-am scris nimic, doar sa ni le amintim). Sa vedem ce emotii si senzatii simtim a doua zi vizavii de raspunsurile si constatarile noastre.
Sa facem o alegere, ce pastram si ce nu.
Am fost intr-o o adevarata calatorie în interiorul sinelui. Sinceritatea,obiectivitatea si atentia au fost esentiale.
Apoi trebuie sa întelegem ca TOTUL E REZULTATUL ALEGERILOR NOASTRE. Ca nimeni altcineva nu este VINVOVAT pentru ce SUNTEM si ce AVEM. Ca nimeni nu poate SCHIMBA ceva în viata noastra, NIMENI cu exceptia PROPRIEI PERSOANE. Numai noi suntem RESPONSABILI pentru viata noastra. Iar TIMPUL singurul nostru inamic real. Deci trebuie sa-l invingem folosindu-l.
Abia dupa aceea e cazul SA NE RUGAM cu sufletul liber. Abia atunci ne putem ruga cu adevarat în duh si adevar. Si sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru tot dupa ce am constientizat cine suntem.
Cam asta e rostul postului, iar primavara prin esenta ei este anotimpul în care din
punct de vedere spiritual ne putem schimba viitorul. (fapt constatat si confirmat si de clarvazatorul rus S.N.Lazarev).
E timpul sa ne facem CURATENIE în suflet, nu doar în casa si ne putem crea astfel un prezent liber si frumos, fara sa ne agatam continuu TRECUT sau de un VIITOR minunt, dar inexistent, un viitor superb, dar care va veni... CANDVA.
Viitorul nu este decat proiectia prezentului. Prezentului nostru intern: SINELE. 



                                                                                     Carla vonVlad
Sursa: lumeaspirituala.ro

duminică, 18 decembrie 2011

RELATIA AGRESOR - VICTIMA


Va-ti dorit vreodata sa nu va fi nascut, sa nu mai existati, sa iesiti din aceastalume si nu stiti de ce? Toate acestea se intampla atunci cand esti o victima (in familia ta, in societate), cand ai cele 4 coordonate ale vietii tale desfiintate de catre agresorul din preajma ta (sot, sotie, parinti) care de obicei se presupune ca reprezinta persoana/persoanele care ar trebui sa te iubeasca NECONDITIONAT dar care de fapt sunt IMPOSTOR/IMPOSTORI, fara ca tu sa sti.
Activitatea unui individ normal psihologic contine OBLIGATORIU urmatoarele 4 coordonate
Cele 4 coordonate ale vietii umane sunt:
1.activitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta)
2.relatia (viata sentimentala, cu sotul, sotia, copiii tai)
3.viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici)
4.viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers).
Un AGRESOR interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei si limiteaza avansarea ierarhica in ce priveste prima coordonata, activitatea.
Cum?Distrugand cele 4 mijloace prin care victima isi atinge un obiectiv situat pe cele 4 coordonate.
Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata sa sunt :
1. Increderea in sine, stima de sine, valorizarea personala
2. Simtul responsabilitatii fata de propria persoana si fata de familia ta, fata de sociatate, comunitate
3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv
4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv
Agresorul doreste si el sa moara, atunci cand nu mai are pe cine agresa. Cand nu i se mai permite sa agreseze. Atunci, daca mai are energie, agresorul va alerga flamand dupa alta victima, daca nu o gaseste in timp util, face depresie si se sinucide, se autoagreseaza.Cand situatia se impute intre victima si agresor, iar victima ameninta ca va parasi agresorul, asistam la MITUIREA VICTIMEI DE CATRE AGRESOR. Agresorul se duce dupa victima, ii face mici cadouri si mari promisiuni, pentru a o aduce inapoi in cercul VICTIMA - AGRESOR.
Cum recunoastem de la inceput un AGRESOR?
1. Are o activitate monotona, stereotipa, care nu presupune schimbari dese.
2. Are o relatie de interes (pt sex, material, etc), e un om care mereu se teme sa nu piarda relatia in care e
2. Nu are prieteni (viata sociala), sau are 1-2 la fel ca si el, cu care se cearta des
3. Nu are nici un hobby, munceste tot timpul, sau trandaveste mult la carciuma, la tv etc
4. De cele mai multe ori e un psihopat care pe tot parcusrul vietii sale duce lipsa de una din trasaturile fiintei umane, si anume, noi, oamenii pe tot parcursul vietii suntem trivalenti, COPIL, ADULT, PARINTE. Intotdeauna AGRESORUL are un script de PARINTE NORMATOR - PERSECUTOR care traseaza norme si indicatii.5. Urmareste cu savoare stirile de la ora 5 (Pro TV) care sunt de fapt momentul final al confruntarii AGRESOR -VITCIMA, sinucidere, crima, viol etc.6. Urmareste cu savoare confruntarile politice, stirile care au un continut conflictual. Dar in plan real e incapabil de orice confruntare decat cu victima
din familia sa.
Agresorul ataca initial INCREDEREA IN SINE a victimei, si viata sa personala, care de cele mai multe ori se desfasoara in preajma agresorului, daca cei doi locuiesc impreuna.
Apoi agresorul va indeparta victima de prietenii sai, ii anuleaza viata sociala.
Daca la servici el este seful ierarhic al victimei, nu va permite victimei sa avanseze prea mult ierarhic.
Cand victima se revolta, el va riposta in cele din urma fizic, cu bataia.
Bataia e punctul final al agresiunii, dupa ce toate etapele agresiunii psihice s-au incheiat.
Agresorul este un abil manipulator psihic, altfel nu-si poate mentine victima langa el.
Agresorul cand reproseaza ceva la o persoana, totdeauna descrie ceea ce el nu are de fapt.
De axemplu, daca auzim o persoana spunand "mie totdeauna mi-a placut cinstea si ordinea", inseamna ca avem de aface cu un om lipsit de cinste si dezordonat. Daca o femeie spune despre alta ca e fatarnica, de fapt ea se descrie pe sine.
Acest lucru e un fapt dovedit in psihologie, de aceea feriti-va sa faceti aprecieri negative la adresa oricui, fiindca de fapt nu faceti altceva decat sa va descrieti pe voi, si s-ar putea ca sa aveti ca interlocutor un om care stie asta.
Ce sunt AGRESORUL si VICTIMA? Sunt persoane nevrotice, care la randul lor au fost agresati, abuzati in familia lor.
Copiii batuti, ajung batausi de copii.
Ce e nevroza? E o tulburare psihica care apare la persoanele care se mint pe sine si pe cei din jur pentru a-si satisface o trebuinta: nevoia de a nu fi singur, de a avea cu cine face sex, de a exploata material o persoana.

Exemplu de cupluri de AGRESOR - VICTIMA:
1. POLITICIAN - ALEGATOR
2. PROXENET - PROSTITUATA
3. AMANT - AMANTA
4. EXCROC - CREDUL
etc.
In cuplul AGRESOR - VICTIMA, NU EXISTA SENTIMENTE, nu exista dragoste neconditionata, exista doar interese, beneficii morale, sexuale, materiale.
De cate tipuri sunt agresorii sau victimele:
1. Constienti (politicienii)
2. Inconstienti (oamenii de jos, cei fara educatie, care au preluat modelul din familie de pe timpul cand erau copii mici, pana la varsta de 7-8 ani, cand aveau dezvoltata doar inteligenta reala, nu si cea abstracta, de interpretare).De exemplu, parintii care au o atitudine ambivalenta fata de copil, azi il bate fara motiv, maine il mangaie si tot asa, vor produce confuzie si disociatie in mintea copilului. El mai tarziu va dezvolta grave tulburari de comportament, alcoolism, consum de dogruri, cleptomanie, violenta nejustificata.
Cand apare ambivalenta sentimentala la parinti fata de copii?
Cand o femeie face un copil cu un barbat pe care nu-l iubeste, sau invers, cand barbatul se trezeste pe cap cu un copil de la o femeie pe care nu o iubeste.
Aparitia celui de al doilea copil nu face decat sa agraveze situatia.
Cand unul din cei doi constientizeaza situatia si paraseste cercul in care se afla, NUMAI o persoana neutra, cu autoritate, un psihoterapeut competent poate face victima sau agresorul sa devina constient de situatia in care se afla si de jocul psihologic pe care il practica.
Cum se termina relatia dintre victima sau agresor?
De regula agresorul nu doreste sa constientizeze ceea ce face. Singurul lucru care il deranjeaza e "nesupunerea victimei" si amenintarea periodica a acesteia ca il va parasi. Agresorul nu doreste sa ucida fizic victima, atata timp cat aceasta se lasa abuzata psihic si fizic. Atat timp cat nu riposteaza.
Victima are 4 variante:
- dezvolta tulburare psihotica (disocierea personalitatii), mai intai face nevroza, apoi depresie, apoi tulburare afectiva bipolara, apoi schizofrenie
- daca psihicul victimei nu disociaza si rezista, victima doreste sa se sinucida si pana la urma chiar se poate sinucide
- isi ucide agresorul
- pleaca definitiv si se trateaza la un psihoterapeut
Sa nu uitam ca victima de cele mai multe ori isi iubeste agresorul la inceput sau cel putin nu-l uraste. Apoi devine dependenta afectiv de el, dupa ce dispare si aceasta dependenta, ramane dependenta materiala (contractul de casa e la agresor, singurul care are servici e agresorul). Subconstientul agresorului are grija din timp ca el sa detina controlul total asupra victimei.
Cum recunoastem o potentiala victima, cum simte agresorul pe cine poate si pe cine nu poate sa agreseze?
1. Atat victima, cat si agresorul se tem de SINGURATATE, evident din motive diferite.
2. Agresorul, de obicei barbat, are o permanenta teama ca isi va pierde sursa placerilor sexuale, care e femeia - victima de langa el. De obicei o femeie abuzata emotional nu prea mai are orgasm cu barbatul ei agresor.
3. Victima o persoana emotiva, ezitanta, nu-si exprima sentimente, e invatata sa fie supusa, isi detesta propriul sex. Puneti o intrebara simpla. Intrebati o femeie daca si-ar fi dorit sa fie barbat, daca ea spune da, inseamna ca in familia ei tatal e un AGRESOR, si aceasta femeie e o potentiala victima.
4. Victima mereu se jeleste, ii place sa se auto-victimizeze, si cultiva cu cei din jur o relatie de absoluta dependenta afectiva, de autocompatimire.
Daca sunteti copil si aveti parinti AGRESOR - VICTIMA, nu interveniti. Incercati sa deveniti independent material fata de ei, parasiti cat mai repede domiciliul, faceti-va propria terapie (in Romania nu prea avem cu cine) si nu le mai permiteti:
- sa va viziteze cand vor ei, daca se poate deloc
- sa va mai sune cand vor ei, daca se poate deloc, sau sunati voi cand doriti
- nu permiteti sa vi se cultive de catre parinti (mai ales mama) autocompatimireade sine ("vai saracul de tine", "vai ce greu trebuie sa-ti fi fost" etc)
- nu permiteti sa mai mentineti o relatie de dependenta afectiva bolnavicioasa cu ei
Cum recunosti daca ai o mama VICTIMA care nu-si iubeste sotul, si care evident e un AGRESOR pentru ea?
Ea dezvolta o relatie patologica cu copilul sau si anume:
- daca e baiat, il va sufoca cu o iubire egoista, posesiva, il va iubi ca pe un obiect, ca pe o posesie, el trebuie sa faca exact ce spune ea, nici o femeie nu e buna pentru baiatul ei, baiatul ei trebuie sa urmeze cariera aleasa de ea
- daca e fata, o va bate, o va agresa fizic, emotional, nu-i va permite sa aiba un prieten, pe motiv ca "toti barbatii e porci"
Cum recunosti daca ai un tata AGRESOR:- daca esti baiat, vei fi obligat sa urmezi carierea tatalui, sau oricum sa studiezi ceea ce el decidenu-ti va permite sa te bucuri de nimic, si anume de ce: un om care se bucura, care are un hobby, e un om fericit, iar un om fericit nu poate fi dominat, subjugat, "orientat" in directia dorita de agresor. tatal AGRESOR, se va teme ca tu sa nu-ti descoperi dorinta sexuala, sexualitatea.
 De ce ? Fiindca sexul inseamna PLACERE. Iar AGRESORUL, sa ne amintim, nu doreste ca victima sa se bucure de nimic.
- daca esti fata, iti va interzice sa ai un prieten, daca se poate pana la pensie, daca totusi accepta, va cronometra fiecare minut care il petreci cu el
De ce anume are voie VICTIMA sa se bucure cand se afla in preajma agresorului?
De NIMIC cu exceptia a ceea ce ofera AGRESORUL ca MITA DE IMPACARE.
Cum putem identifica acest fapt?
Sa zicem ca agresorul va cumpara banane si ciocolata ca semn de impacare.
Ignorati-le, lasati-le sa se strice.
Agresorul se va infuria cumplit ca nu ati acceptat MITA de impacare. Asa stiti ca ce va fost oferit, va fost oferit CONDITIONAT, ca sa cedati si sa nu mai faceti pe suparatul.
Retineti, tot ce vine din dragoste sincera, e NECONDITIONAT.
Mai departe, faceti-va un cadou putin mai scump, daca se poate pe banii AGRESORULUI. Acest fapt il va determina sa turbeze de furie.
Daca toate acestea se intampla, inseamna ca locuiti in casa cu un om care va este cel mai mare dusman, care v-a mintit de la bun inceput, care a fost in IMPOSTOR, in calitate de SOT, sotie, MAMA sau TATA.
Nu reactionati agresiv. Faceti-va planuri cum sa parasiti impreuna cu lucrurile dv. acel domiciliu.
Odata plecat nu mai reveniti sub nici o forma. Aveti de a face cu un om inconstient de patologia sa, care nu se va schimba NICIODATA. Nu-i permiteti sa va mai caute, nu-i permiteti sa va mai sune. ORICE CONTACT TREBUIE INTRERUPT.
Recomandati-i pe un ton neutru sa mearga la un terapeut, spuneti-i asa: "nu ma mai suna, te rog de dragul tau sa mergi sa te tratezi". Nu mai reveniti in relatie NICI MACAR DUPA CE individul respectiv s-a tratat, vechile traume se pot redeschide, si proastele obiceiuri reluate. In momentul cand victima doreste sa se sinucida, sa nu mai existe, e semn de prognostic agravant, inseamna ca AGRESIUNEA a durat atat de mult incat AGRESORUL a anulat DREPTUL la EXISTENTA pe care fiecare dintre noi trebuie sa ni-l acordam.
Smulgerea victimei din acest cerc si psihoterapia se impun de urgenta. Chiar cu sprijinul autoritatilor.
Agresorul nu doreste moartea victimei decat rar, scopul sau e POSESIA ABSOLUTA A VICTIMEI, CA PE UN OBIECT, si pe o durata infinita. Dar prin faptul ca el anuleaza orice drept al libertatii sociale si personale a victimei, victima care e atasata afectiv de AGRESOR trage concluzia ca de fapt nu merita sa mai traiasca.Agresorul duce devalorizarea victimei sale la xtrem, la maxim, dar atat cat permite victima.Ca victima sa-i permita acest lucru, el are neaparata nevoie de a ataca permanent increderea in sine a victimei.Pentru a face acest lucru, el are multe mijloace. Mesaje ambivalente, fraze cu dublu inteles, sau cu inteles defavorabil victimei, impinge vitcima intr-o directie in care stie sigur ca nu va reusi ca apoi sa-i spuna ca nu e capabila de nimic.
Multi dintre noi avem parinti care ne spun fraze de genul: "eu pe tine te iubesc cel mai mult pe lumea asta, eu traiesc prin tine", dupa care daca copilul greseste ii va spune "tu esti piatra mea de moara legata de gatul meu" sau "nu e nimic de capul tau". Toate aceste fraze sunt schizofrenice si obliga copilul la supunere, dependenta afectiva absoluta, obliga copilul sa traga concluzii defavorabile in favoarea sa. De unde apare si de ce exista aceasta patologie agresor - victima? Ea se perpetueaza din generatie in generatie, e o contaminare din familie, parintele agresor isi contamineaza copilul in primii 7 ani de viata. Daca copilul e agresat dupa cei 7 ani, dupa ce i se dezvolta celelalte tipuri de inteligenta (cand nu mai crede tot ce vede) acel copil nu va dezvolta o patologie prea grava.Felul in care se poarta parintii cu copilul in primii 7 ani, cei 7 ani de acasa se numeste SCRIPT. Acest script, care e totdeauna negativ, copilul il va purta toata viata cu el, si va face mereu si mereu aceleasi greseli fiindca nu e constient de scriptul sau imprimat din familie. Cum e inteligenta copilului pana la 7 ani? Daca spre un copil de 5 ani vine un caine latrand care vrea sa-l muste, copilul inchide ochii si gata, pentru el cainele a disparut si copilul nu se mai teme. Daca spunem unui copil de 3-4 ani ca in podul casei sunt fantome, acel copil ani de zile se va teme ca din pod vor cobori fantome, el crede absolut tot ce i se spune, si daca parintii lui sunt niste impostori, el nu va sesiza, decat ca nu va intelege nimic din ambivalenta lor care insa in timp va produce grave perturbari in relatiile sale de mai tarziu. Va crede toata viata in Mos Craciun, cand de fapt pentru el Mos Craciun chiar nu a existat.
Cum se manifesta acesti copii?
Ei sunt foarte tematori in prima zi de scoala, plang, si incearca sa fuga.Cand sunt mai mici nu pot fi lasati sub nici o forma singuri. Cand vor fi mai mari, vor fi dependenti de partenerul de viata, acei copii sunt adultii de maine care vor lega relatii numai pentru a nu fi singuri. Lipsa unui sentiment real intr-o relatie, duce la persecutie si victimizare fiindca evident, acel copil devenit adult, nu i s-au oferit sentimente si siguranta de care avea nevoie.Copiii institutionalizati manifesta un puternic sindrom de abandom, care de fapt e un sindrom din frustrare la lipsa de afectiune.
Situatiile TAMPON, sau PARATRASNET:
- parinti casatoriti din diverse interese, se pomenesc ca au un copil. De obicei in cupluri fara sentiment nu mai apare al doilea copil. Cei doi care nu se iubesc, pentru a putea ramane impreuna fara a se agresa prea tare, devin agresori pentru copil. Fac un hobby din el, il POSEDA ca pe un obiect. Asa apare PSEUDODEBILITATEA. Un copil care s-a nascut normal psihic si fizic, care are un anumit potential si niste abilitati de a presta o profesie, este directionat in cu totul alte directii, "inalte" , egoiste, pentru a compensa stima de sine a parintilor. Asa apar medicii, avocatii, procurorii, judecatorii, din asemenea familii. Cum se numeste asemenea familie, care isi orienteaza copilul spre lipsa de sentiment, spre material etc.? O familie materialista? Nici vorba, se numeste o familie SCHIZOIDA. Copiii care se opun "educatiei" acestui tip de parinti, o opozitie inconstienta, vor ajunge SCHIZOFRENI. In Romania, parintii fac copii pentru ei, pentru parinti. Putin le pasa lor ca sa observe ce abilitati are copilul lor, ei investesc in ceea ce ei decid ca trebuie sa faca acel copil. De aceea nu avem profesionisti de calitate.In OCCIDENT, parintii fac copii pentru ei, pentru copii. Chiar daca nu exista un sentiment foarte puternic, lipseste manipularea care la noi e generalizata.
Ce e SCRIPTUL?
Avem SCRIPT peste tot, la nivel de individ, la nivel de familie, la nivel de tara si la nivel de continent.
Scriptul poate fi INDIVIDUAL, sau colectiv.
Evidend, vedem cu totii ce script COLECTIV e in Romania, in Suedia, sau in Irak.Cand scriptul negativ se generalizeaza atat de mult, incat nu mai destingi alb de negru, vin razboaiele.Scriptul e ca un virus, el vrea sa supravietuiasca, si cel mai grav, sa se amplifice din generatie in generatie. El distruge atat agresorul cat si victim. Dar el in sine, SCRIPTUL supravietuieste.
Asa piere un neam.
Esti de neam bun sau de neam rau?
De ce boierii din vechime, nobilii urmareau acest aspect, de neam bun? Nu se referea numai la starea materiala, ci si la cea spirituala.
Cine se casatoreste cu un agresor, isi condamna neamul la pieire in cateva generatii. Dar omul liber va salva victima.
Cel mai greu de salvat e agresorul, fiindca el nu sufera atat de mult ca victima sa, nu cauta nici o vindecare.
In diverse religii, el se numeste DEMON. Toti oamenii care nu au propria terapie facuta cu cineva care e eliberat din script, TRAIESTE IN SCRIPT.
A te elibera de scriptul cu care ai iesit din familie, inseamna a fi un OM LIBER. Asta urmaresc toate religiile si toate filozofiile.
Propria devirusare. Sa nu agresezi pe nimeni, si sa nu fi agresat.
Concluzie: nu exista vina, si agresorul la randul sau a fost o victima.
Cine doreste, se poate elibera.
Cunoscand lucrurile de mai sus, putem deveni constienti de noi insine, si atunci putem obtine ceea ce dorim, GANDIREA POZITIVAcapata un sens. Cum poti gandi pozitiv daca ai un script infect? Daca ai o relatie infecta? Daca ai parinti infecti?
Daca tu ai un comportament infect? Daca pierzi relatie dupa relatie dupa acelasi tipar dar nu poti constientiza de ce?
Intreaba-te, ce Mos Craciun ai avut, ca sti ce esti!
Urez mult succes tuturor celor care se afla in situatia de victima, agresor sau copil traumatizat pentru a iesi cat mai repede din aceasta situatie.

joi, 15 decembrie 2011

LEGEA UNIMII


Legea Unimii afirmă că tot ceea ce vine din Dumnezeu este dela Dumnezeu. Orice îşi are originea în întreg, aparţine întregului. La fel cum Dumnezeu nu poate fi divizat, nici o expresie a lui Dumnezeu nu poate fi divizată. Fiecare este întreg şi complet. Nici o expresie a lui Dumnezeu nu are vreo lipsă şi toate expresiile lui Dumnezeu sunt Bune. Aceasta este legea care a făcut posibilă crearea lui Adam, primul om. Aceasta este semnificaţia cuvintelor din Geneză, când se spune că omul a fost făcut “după asemănarea Sa”.
Dumnezeu, Esenţa Creatoare a Tot Ceea Ce Este, nu poate fi descris pe deplin.
Dar, deşi nu-L putem descrie complet prin folosirea cuvintelor şi conceptelor, noi Îl putem experimenta pe Dumnezeu. Această trăire este, în mod esenţial, MISTICA. Este trăirea pe care au avut-o profeţii. Ei au experimentat starea de a fi Una cu Dumnezeu.
Ei au venit la Dumnezeu cu evlavie si respect, dar nu cu frică. La urma urmei, nu se apropiau de “un altul”, ci de sursa – de creatorul lor. La fel ne apropiem şi noi de Dumnezeu, cum vine un fiu sau o fiică la Tatăl sau la Mama sa. Ne apropiem cu mintea şi inima deschise, căutând sfat, înţelepciune, călăuzire, înţelegere şi sprijin.
Iisus ne-a spus că Împărăţia Cerurilor sălăşluieşte în interiorul nostru. Cu toate acestea, mulţi dintre noi am căutat în zadar să-l găsim pe Dumnezeu în afara noastră.
Învăţăm să venim la Dumnezeu cu mâinile goale, să venim la altar cu smerenie şi respect. Învăţăm să vorbim direct cu El, din inima noastră – şi să-I cerem îndrumare sau ajutor. Aceasta este adevărata rugăciune. Ea vine din străfundul inimii şi este sinceră.
Atunci când venim la Dumnezeu, intrăm în templul interior. Ne deschidem posibilităţii de a primi iubirea, grija şi îndrumarea lui Dumnezeu. Ne deschidem către posibilitatea ca, indiferent cât de mult ne-am luptat sau am suferit în această viaţă, să ne conectăm la iubire şi adevăr şi să readucem viaţa, din nou, la o stare de armonie şi aliniere cu legile spirituale.
Legea Unimii spune că esenţa noastră trăieşte în Dumnezeu. Este “calea, adevărul şi viaţa” la care trebuie să ne aliniem şi pe care trebuie să le urmăm.
Nimeni altcineva nu ne poate da răspunsurile şi nu ne poate purta către acest adevăr. Trebuie să venim la el benevol. Trebuie să ne cerem legătura cu esenţa creatoare din interior. Locul în care cerem acest lucru este adevăratul templu. Nu este vorba despre un loc exterior. Nu e un loc din lume. Este un loc din inima si mintea noastra. Este un loc sfânt, deoarece acolo Îl întâlnim pe Dumnezeu. Nici un alt loc din lume nu este atât de sfânt precum acesta, fiindcă numai în acest loc putem găsi adăpost.
Atunci când Îl găsim pe Dumnezeu în interiorul inimii şi al minţii noastre, nu ne putem da puterea altora şi nici nu vom căuta să devenim o autoritate pentru altcineva. Vom respinge autoritatea exterioară şi vom descoperi autoritatea din interior.
Dat fiind că Dumnezeu este întreg şi complet, iar noi suntem din Dumnezeu şi de la Dumnezeu, şi noi suntem întregi şi compleţi. Esenţa lui Dumnezeu se află în mine şi în tine, căci suntem puieţi al aceluiaşi copac.
Scânteia Divină trăieşte în inima noastră. Putem uita că este acolo. Ne putem pierde în spectacolul dramatic al lumii şi în viaţa noastră agitată. Însă scânteia rămâne în miezul fiinţei noastre şi o putem găsi şi îngriji.
Într-adevăr, aceasta este ceea ce practica spirituală aduce după sine. Este comuniunea cu Dumnezeu, în tăcerea inimilor noastre. Practica spirituală are grijă de Scânteia Divină lăuntrică şi o ajută să se dezvolte într-o flacără constantă, care îşi revarsă lumina asupra tuturor locurilor întunecate ale sufletului. Aceasta scoate la lumină greşelile şi arde neadevărul. Ne centrează şi ne ţine conectaţi la Sursa noastră, astfel încât să putem servi în lume cu compasiune pentru alţii şi pentru noi înşine. În felul acesta, dăm naştere propriei divinităţi în timp ce ne aflăm încă în formă umană.
 Conştiinţa unităţii este starea de conştiinţă în care intrăm atunci când simţim prezenţa lui Dumnezeu în interiorul inimilor şi minţilor noastre. În această stare de conştiinţă, Siritul lui Dumnezeu locuieşte înăuntrul nostru. Putem experimenta această stare ca o căldură sau energie în centrul inimii – şi ca pace şi linişte în interiorul minţii. Trăim în profunzimea deplină a momentului prezent, fără dorinţa de a ne gandi la trecut sau la viitor. În acest moment, ştim că suntem perfecţi exact aşa cum suntem şi la fel sunt şi ceilalţi. Nu vedem probleme. Nu există nimic care ar trebui schimbat sau reparat. Nu există lipsă sau neajunsuri. Totul este perfect, aşa cum este.
Cum este timpul petrecut în comuniune cu Dumnezeu? Este o experienţă de extaz, întrucât simţim recunoştinţa pentru tot ceea ce înseamnă viaţă şi binecuvântăm şi iubim totul.
Atunci când trăim în conştiinţa unităţii, nu ne simţim separaţi de Dumnezeu sau de fraţii şi surorile noastre. Aceasta este semnificaţia “raiului” pe Pământ, întrucât Dumnezeu este prezent în inimile şi gândurile noastre.
 Nerespectarea acestei legi atrage după sine starea de separare si de a nu merita ceea ce-ţi doreşti. Mulţi oameni se simt singuri, izolaţi, abandonaţi de Dumnezeu de a cărui existenţă nici nu sunt siguri. De asemeni, sunt mulţi oameni care se luptă cu ideea că poate nu merită să aibă tot ce-şi doresc. Dacă suntem manifestarea umană a unui aspect dumnezeiesc, nu merită oare orice părticică din Dumnezeu să primească tot ceea ce e mai bun? Nu vorbim aici despre pretenţia la titluri sociale sau la un stil de viaţă extravagant, cu cheltuieli frivole, pur şi simplu fiindcă “ni se cuvine”, ci despre a ne îngădui să merităm superlativul absolut al unei vieţi echilibrate, împlinite, conştiente şi bogate, pentru că suntem aici ca să-l slujim pe Dumnezeul din noi.
În contextul universal al vieţii mai există un mod de a aborda chestiunea meritului. Toţi venim pe lume cu trei sarcini principale:
1 – să ştim cine suntem, dintr-o perspectivă spirituală, înseamnă să ne explorăm fiecare aspect al fiinţei, nelăsând nici o piatră neîntoarsă. Prin această explorare, ajungem nu numai să ne cunoaştem Sinele, ci începem să-L cunoaştem şi să-L înţelegem mai bine pe Dumnezeu, din moment ce noi suntem în Dumnezeu şi El e în noi.
2 – să ne trăim misiunea spirituală înseamnă să ne menţinem fiecare aspect al vieţii în armonie şi în concordanţă cu acea misiune. Atunci, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare faptă vor fi o reprezentare a esenţei noastre divine şi un dar pentru lume. Trăindu-ne misiunea sufletului ne lăsăm însemnul unic asupra lumii şi creem în mod conştient o moştenire pentru generaţiile viitoare.
3 – învăţarea lecţiilor înseamnă să acceptăm şansa de a învăţa şi de a ne dezvolta cu fiecare experienţă. Fiecare interacţiune cu lumea din jurul nostru ne oferă un dar. Avem îndatorirea să cunoaştem darul sau lecţia, s-o primim şi s-o integrăm în conştiinţa noastră, pentru a ne extinde în continuare sentimentul de Sine.
Când ne concentrăm viaţa asupra acestor trei sarcini, nu se mai pune problema că merităm să ni se împlinească visurile, ci, mai degrabă, că avem responsabilitatea să le concretizăm.
 Pentru a ne realinia la conştiinţa unităţii putem apela la ajutorul îngerului păzitor, al Arhanghelului Mihail, al Arhanghelului Metatron, al îngerilor credinţei, fiinţei, ai iubirii, ai recunoştinţei sau a oricăror îngeri pe care sufletul este inspirat sa-i cheme. Pentru că toate fiinţele umane iniţial  au fost parte integrantă a conştiinţei divine, acum se realizează procesul invers de reintegrare. Şi de cele mai multe ori reintegrarea se realizează prin acelaşi aspect prin care fiinţa la un moment dat s-a îndepărtat. De aceea, este bine să ne lăsăm inspiraţi de îngerul păzitor, care cunoaşte cel mai bine povestea sufletului nostru încă de când a fost creat.

Sursa: luminaingerilor.ro

marți, 13 decembrie 2011

DE CE AVEM NEVOIE DE SPIRITUALITATE?...

Pentru ca de cand e lumea, omul este în cautarea raspunsului la întrebarile:
Cine suntem?
De unde venim?
Unde ne ducem?

Stiinta inca nu a gasit un raspuns satisfacator si unanim acceptat.

Religia inca tine închise portile catre adevar considerând ca el nu trebuie sa fie accesibil decât unui grup restrâns de privilegiati.

Spiritualitatea ramâne calea pe care pasesc cei aflati în cautarea adevarului.

Ea se adreseaza sufletului si nu pune restrictii celor ce aleg sa treaca dincolo de barierele dogmelor sau de limitele stiintei.



Are spiritualitatea raspunsuri la toate intrebarile? 
La foarte multe, dar nu la toate... 

Consider ca adevarul absolut nu poate fi cunoscut de om cât timp se afla în viata din mai multe motive:
Universul e infinit si tainele sale la fel. Omul e doar o mica parte din acest infinit si nu poate întelege infinitul decât pâna la un punct.
Atâta timp cât te afli într-o camera în care sa presupunem ca ai fost adus legat la ochi, nu poti sti cum arata cladirea privita din afara, poti doar sa-ti faci o idee despre felul, forma si dimensiunile ei.

Universul e o matrice, o holograma, o creatie a unei singularitati, una din dimensiunile unei multitudini de dimensiuni... Universul e o iluzie... un vis...

Spiritualitatea nu ne învata neaparat ce e Universul dar ne ajuta sa întelegem mare parte din legile sale.

Spiritualitatea nu îl defineste pe Dumnezeu dar ne ajuta sa ne apropiem de El

Spiritualitatea ne da cheia spre o viata implinita... si ne invata care sunt usile ce trebuie sa le deschidem... ca sa ne gasim propria noastra cale.
                                                                         Carla von Vlad
Sursa: lumeaspirituala.ro

IUBIREA...


Ingeras mic si frumos
Intoarce-te in viata mea
Fii la fel de dragastos
Cum erai si altcandva.

Tu esti totul pentru mine
Hai de ma iubeste iar,
Sunt indragostit de tine
Fara tine viata-i un cosmar.

Langa tine-am cunoscut iubirea
Doar cu tine viata-mi are sens
Si-oi trai doar daruindu-ti fericirea
Fara a avea vreun interes.

Amandoi pe culmile iubirii
Vom pasi agale, incetisor
Pe-un taram al nostrum, al fericirii
Tu-mi vei fi mereu un puisor.

KARMA POZITIVA: Cum te aperi de atacurile energetice?


Lumea in care traim este parte a Universului. Trecem prin viata, fiind influentati de anumite energii care ajung sa ne capteze, modificandu-ne  starea de spirit. Astfel apare teama, frica, disperarea, ura si dorinta de razbunare sau de distrugere. Traim intr-un mediu in care totul se afla in negare. Sufletele sensibile sunt mult mai usor de influentat, ajungand sa fie dominate de atacurile energetice.

Atacul energetic reprezinta procesul prin care o anumita persoana (sau mai multe) trimite in mod constient sau inconstient intentia de a provoca daune sau prejudicii propriei tale persoane. O asemenea leziune poate imbraca mai multe forme. Putem vorbi despre leziuni mentale, daune emotionale, fizice sau spirituale.
 Atacul energetic se transmite prin energia gandurilor negative si dorintei de a face rau. De cele mai multe ori, astfel de atacuri sunt savarsite de persoanele cu care intri in contact, cu care petreci mult timp si pe care le cunosti deoarece acestea au acces la karma ta. Energiile negative ajung sa fie transmise prin starile de gelozie,  invidie sau chiar si furie.

Care sunt simptomele atacurilor energetice?
- Ai cosmaruri oribile, care se repeta;
- Te simti obosita si lipsita de energie;
- Te simti vulnerabila si nu ai chef de nimic;
- Nu te poti concentra;
- Nu iti poti face ordine in viata deoarece te indoiesti de orice decizie pe care vrei sa o iei;
- Esti intr-o stare de depresie continua;
- Ai impresia ca esti urmarita cand esti singura;
- Ai dureri de cap.
 Atacurile energetice iti vor distruge karma pozitiva, transformandu-te intr-o persoana depresiva, care nu se bucura de viata si nu stie ce isi doreste de la viitor. Karma negativa venita o data cu astfel de atacuri va ramane in jurul tau, combinandu-se cu karma ta negativa si acaparand optimismul si bucuria din karma pozitiva. 

Cum scapi de atacurile negative?
Atacurile energetice iti vor distruge karma pozitiva, transformandu-te intr-o persoana depresiva, care nu se bucura de viata si nu stie ce isi doreste de la viitor. Karma negativa venita o data cu astfel de atacuri va ramane in jurul tau, combinandu-se cu karma ta negativa si acaparand optimismul si bucuria din karma pozitiva. 
 Spiritul nostru trebuie sa se afle in concordanta cu gandurile si energiile pe care le primim. Fenomenele prin care trecem si manifestarile pe care le avem ne pot da de gol, incadrandu-ne in persoane dificile, incarcate cu energie negativa. Atacurile energetice ne schimba viata, ideile si caile pe care le alegem.

Multe dintre lucrurile care se intampla in viata sunt cicluri ale karmei, care revin in jurul nostru pentru a echilibra karma. Legea de baza a starilor karmei este legata de principiul “Ceea ce semeni este ceea ce culegi”. Aceasta este Legea universala a cauzei si efectului. Karma se extinde pe mai multe vieti.

De aceea este indicat ca unui atac negativ sa ii raspundem printr-o energie pozitiva. Astfel, acesta va fi asimilat de puterea optimismului, ajungand sa se autodistruga.
Iata cateva exemple prin care poti scapa de atacurile energetice:


- Dezvolta-ti forta interioara pentru a nu fi dezorientata in viata;

- Ai incredere in tine si in deciziile pe care le iei;

- Invata sa iti tii in frau energiile negative si sa nu trimiti atacuri energetice catre alte persoane;

- Gandeste-te la faptul ca atacatorul este persoana cea slaba din acest “razboi”, asa ca nu raspunde prin furie, nervozitate sau teama, ci incearca sa simti compasiune si mila pentru a il ajuta sa se iasa din intunericul in care este;

- Munceste la propria persoana: invata sa te protejezi gandind pozitiv, sa fii puternica si optimista, sa iti setezi prioritatile si sa te identifici cu propriile sentimente;

- Nu fugi de probleme: incearca sa iti rezolvi situatiile dificile chiar daca iti este teama. Astfel prinzi forta, te aperi de dificultati, scapi de vulnerabilitatea emotionala si, implicit, ajungi in situatia in care absorbi tot mai putine efecte din energiile negative pe care le primesti;

Sursa: kudika.ro

miercuri, 7 decembrie 2011

IERTAREA

Din cînd în cînd ceva sau cineva ne aminteste ca exista în noi o problema nerezolvata. De obicei o neiertare. Realizez ca iertarea e cheia ce-ti deschide poarta spre un viitor mai bun. De ce? Pentru ca neiertarea ne tine în loc.
Iertarea e aparent de doua feluri: iertarea propriei persoane si iertarea celorlati.
De fapt iertarea e împacarea cu trecutul si acceptarea prezentului asa cum este. Iar acceptarea e cuvantul magic pentru un pas mai departe. Nu poti merge mai departe daca esti însotit de mînie sau furie, sau daca o tensiune interioara aparent fara cauza te tine în loc. Ceva ca o greutate pe suflet, ceva deseori neînteles si ne constientizat pe deplin, ceva ne sopteste încet dar persistent: „Nu încerca sa faci asta, nici în trecut n-ai reusit, ai atatea nereusite la activ...” sau... „Tii minte cum a fost cand ai dorit asta... si ce nasol te-ai simtit... nu ai obtinut...” sau „ stii ce ti-a facut aia”... si vocea aceasta intunecata ne determina sa renuntam sau sa actionam plini de teama, deci cu sanse din start mult mai mici.
IERTAREA DE SINE
Ai gresit ceva, candva si „zidul de protectie” se ridica involuntar si automat în fata unei noi initiative. Frica e un instinct firesc, pentru ca nimanui nu-i place suferinta. Si atunci te agati de ea, constientizata sub cuvintele „mai bine nu”, pentru ca nu cumva sa mai întalnesti suferinta. Îti ofera un loc caldut si sigur, dar care nu este locul pe care de fapt ti-l doresti cu adevarat. Si atunci stai pe loc, paralizat de neiertarea de sine. Pentru ca frica de viitor asta este de fapt. Daca am facut vreodata un lucru care a iesit prost se poate datora unei multitudini de factori, diverselor conjuncturi, ale caror motive necunoscute si cauze nevazute nu le putem cunoaste niciodata pe deplin. Deci n-are sens sa ne straduim prea mult sa le aflam. Undeva în adancul sufletului nostru, în inconstient le stim deja si le vom afla atunci cînd va fi timpul, si numai daca ne va fi necesar. Deci singurul lucru constructiv pe care îl putem face este sa ne iertam. Pentru orice nereusita, pentru orice iluzie si deziluzie, pentru orice am dorit si n-am stiut sa cerem, pentru orice... sa ne iertam.
Sa ne iubim sufletul si sa-l iertam cu iubire.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", ne spune Isus, deci nu putem iubi/ierta, daca nu ne iertam pe noi!
Iertandu-ne aruncam o lumina blanda asupra trecutului, si astfel ne vom trezi într-un PREZENT USOR DIFERIT. Pare straniu, dar este perfect adevarat! Ne putem schimba trecutul din punct de vedere emotional. Faptele desigur nu le mai putem schimba, dar emotiile însotitoare da. Astfel avem sansa sa tranformam o „nereusita” într-o lectie de viata. Daca învatam ceva din acea întîmplare: de exemplu cum sa actionam într-un mod mai eficient si mai întelept într-o situatie asemanatoare, atunci automat tranformam înfrîngerea în victorie. Da. Nu e o iluzie. SCOPUL VIETII E EVOLUTIA SPIRITUALA. ÎNTÎLNIREA CU SINELE. Daca am învatat ceva dintr-o întamplare de viata atunci nu conteaza prea mult rezultatul întamplarii, ci LECTIA ce am învatat-o din ea.
Succesul, ca si înfrangerea sunt în egala masura trecatoare. Daca am castigat ceva în plan material, dar n-am constientizat nimic despre sensul acelei victorii, atunci, practic nici macar n-am castigat, doar ne-am distrat un pic. CONSTIENTIZAREA conteaza. Adica un pas mai sus catre Sine, catre contopirea cu divinitatea din noi. Ceea ce automat ne da forta. FORTA DE A REUSI! 






IERTAREA CELORLALTI
Are si ea sensul ei. Deseori ne spunem: „nu pot sa-l iert pe cutare...” Ne simtim vinovati pentru treaba asta poate chiar... „pacatosi”... Suntem uneori un pic speriati în sinea noastra ca iertarea ar implica împacarea cu respectiva persoana. Care nu ne este nicidecum simpatica. Nicidecum! Nimic si nimeni nu ne obliga sa reluam o relatie cu cineva cu care nu dorim. De fapt daca cineva ne-a facut un „rau”, indiferent, de natura lui, ceea ce ne e de folos sa facem este sa ne detasam emotional de el, de acea persoana. Sa reuntam sa ne mai gîndim obsesiv la el/ea. Sa renuntam sa dorim sa-l schimbam sau sa-l convingem de „dreptatea noastra”. N-are nici un sens. Nu e menirea noastra sa-i facem educatie cu forta, sa-i explicam legile universului, sau sa-l elevam spiritual. De iertat, iarasi nu e menirea noastra s-o facem, pentru ca asta e menirea lui Dumnezeu. Cine suntem noi sa acordam iertari de acest gen...
A... daca e vorba de un prieten cu care ne-am ciondanit un pic, împacarea e un lucru frumos, daca asta simtim. Daca e vorba de cineva ce îsi cere în mod expres si SINCER scuze, e omeneste sa-l întelegem si sa le acceptam. Nimeni nu e perfect. În primul rand noi! Sa nu uitam...
Isus ne spune dealtfel : „Daca va gresi fratele tau dojeneste-l si daca se va pocai iarta-l. Si chiar daca îti va gresi de sapte ori într-o zi si de sapte ori se va intoarce catre tine zicand: Ma caiesc, iarta-l!” (Luca, 17, 4-3)
Deci ne spunem punctul de vedere „îl dojenim” si daca acea persoana ÎSI CERE IERTARE, atunci abia suntem datori sa-l iertam. Asta deoarece „pocainta” si „cererea iertarii” din partea celuilalt, implica constinetizarea din partea sa a faptului ca a actionat gresit, implica faptul ca a înteles ceva si a crescut spiritual. Deci... ce a fost nu se va mai repeta. Daca face de sapte ori aceeasi greseala atunci... NU a constientizat. Nu a schimbat nimic în el. Deci cele 7 greseli sunt... diferite.
Genialul Einstein ne spune si el: „Nu poti rezolva o problema de la acelasi nivel de constiinta de la care ai creat-o!” Deci trebuie sa cresti spiritual sa te schimbi, sa constientizezi, tu sau... cel care a actional eronat.
Ni se inoculeaza deseori de unii preoti sau „învatatori spirituali” ca suntem vinovati de neiertare. Nu. De fapt trebuie doar sa nu purtam ranchiuna si gandurile negative în noi, sunt energii grele. Ele sunt o povara, indiferent cine e tinta lor si cine e „vinovat”. Deci sa ne eliberam de greselile celorlati, aceasta însemnand detasare, si indiferenta. N-are sens sa suferim o viata pentru o alegere gresita a cuiva. A altuia sau a noastra.
Exista o dreptate universala. Exista un echilibru perfect al lucrurilor. Exista compensatii si uneori universul „ne razbuna” mult mai... elegant. Asa ne spune si Cabala, sa nu ne razbunam, Universul va lucra pentru noi.
Si sa nu uitam doua lucruri impoartante:
- daca cineva ne-a gresit, am rezonat chiar si pentru o clipa cu el.
- la nivel cosmic nu exista greseli, ci numai lectii de viata, în scopul evolutiei spirituale.
Daca vrem sa nu mai avem de-a face cu acel gen de situatii sau oameni, atunci sa LE ACCEPTAM cum au fost, SA ÎNVATAM ceva din ele si sa NE ACCEPTAM prin întelegere, iubire si iertare.

Va ofer un mic exercitiu simplu prin care ne putem elibera mai usor de o neiertare, l-am folosit la îndemnul cuiva si are efecte miraculoase, deoarece actioneaza nevazut asupra sufletului schimbind si schemele mentale. Repetati aceste cuvinte cu sinceritate si convingere de cîte ori va aduceti aminte, în fiecare zi, pîna cînd veti simti subtil în voi o schimbare. Ea se poate face cunoscuta si prin vise sau prin oamenii din jurul vostru. E bine sa le repetati cel putin 7 zile:

„Ma iert, ma iert, ma iert...
Îi iert pe toti cei ce mi-au gresit.
Ajuta-ma Doamne sa iert
Si iarta-ma pentru tot. Amin.” 


Miracolele se nasc din simplitate si siceritate.
Lumina si iubire tuturor!



                                                                                 Carla von Vlad