DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

duminică, 18 noiembrie 2012

CE ESTE KARMA? CE LEGATURA ARE KARMA CU REINCARNAREA???


             Reincarnarea este o conceptie filosofica orientala, nedovedita inca, dar, cu toate acestea, ea este o realitate pe care o resimtim intuitiv si pe care astrologia o promoveaza. Fiecare individ are astazi circa 200 de existente in urma sa, ceea ce constituiekarma sa (constituita dintr-o parte negativa si una pozitiva).

Karma reprezinta ansamblul tuturor actelor, al tuturor emotiilor si sentimentelor, al tuturor gandurilor pe care un individ le-a acumulat in vietile precedente. Este bagajul de fapte - bune si rele - pe care il caram cu noi de la incarnare la alta si care ne ajuta sau ne blocheaza evolutia in existenta actuala. Legea karmei este legea cauzei si efectului: orice actiune antreneaza o reactiune, adica pentru orice energie produsa de catre o persoana se va produce, dupa un timp, si o asociere de alti factori, o energie de aceeasi calitate (pozitiva sau negativa). In vietile anterioare individul a facut si lucruri bune, si lucruri rele, care s-au acumulat in karma sa.
Exista karma negativa si pozitiva: karma negativa reprezinta rezultatul erorilor comise in vietile anterioare; karma pozitiva este rezultatul actelor, sentimentelor, gandurilor care au permis evolutia spiurituala a individului.
Aceasta amprenta karmica face parte din nou - inconstient - si se resimte in momentele critice ale vietii, prin inhibitiile si temerile noastre, prin blocajele si limitele noastre, sau dimpotriva, prin talentele sau energiile noastre pozitive. Karma buna ne sprijina sa ne atingem, acum, scopurile existentiale, pe cand karma rea ne trage inapoi, obligandu-ne mai intai sa reparam erorile comise in alte vieti. Fara aceasta plata a datoriilor karmice, nu putem sa ajungem, acum, la o viata mai buna.
Asa ca, in momentele grele ale vietii actuale, nu dati vina numai pe interventii oculte ale unor dusmani asupra dv. - farmece, blesteme, vraji - ci de cele mai multe ori probele grele ale existentei sunt doar repercusiuni karmice ale propriilor fapte din alte existente. Nu le-am reparat la timp iar acum trebuie sa platim tributul nostru prin suferinta.
Harta cerului la nasterea noastra ne vorbeste si despre karma. Ea nu descrie neaparat viitorul nostru, ci mai ales trecutul karmic. O harta a cerului reprezinta o insumare a schemelor vietilor trecute. Ne incarnam cu unele probleme si datorii de reglat dar si cu unele calitati care ne parvin din vietile anterioare pe care le-am dobandit prin asumarea erorilor mult mai vechi din existenta noastra. 

sursa: http://acvaria.com

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

DE CE NU STIM SA NE EXPRIMAM GANDURILE SI SENTIMENTELE???


Unul dintre numeroasele paradoxuri ale vieţii în era comunicaţiilor masive şi rapide este înmulţirea problemelor de comunicare cu care ne confruntăm ca fiinţe umane.
Sunt suficiente în prezent câteva ore, uneori chiar minute, ca să aflăm ce se petrece la celălalt capăt al lumii. Ştirile călătoresc cu mare viteză; radioul, televiziunea, ziarele şi revistele difuzează evenimente însemnate şi mărunte, conferindu-i fiecăruia nuanţa preferinţelor proprii. Pe de altă parte, însă, comunicăm mai puţin între noi decât cu ecranul televizorului sau cu radioul, dialogăm mai degrabă cu ziarul sau cu nişte pagini colorate şi populate de celebrităţi.
Şi totuşi, ştim prea puţin sau nimic despre ceea ce se întâmplă în sufletul prietenilor sau membrilor familiei noastre, nu suntem foarte siguri de propriile noastre gânduri şi sentimente şi, mai grav, ne vine greu să comunicăm în mod autentic cu alte persoane.
Oamenii sunt gata să afirme că iubesc şi gândesc, dar fără a fi foarte convinşi de autenticitatea sentimentelor şi opiniilor. Drept dovadă, mulţi îşi schimbă cu repeziciune opiniile sau perechea… Relaţiile dintre părinţi şi copii sunt menţinute uneori doar de nevoie sau din convenienţă, lipsite de afecţiune autentică şi de exprimarea sa firească. Dacă nu punem la socoteală saluturile şi interjecţiile convenţionale, vorbele prefabricate pentru diverse situaţii şi discuţii oarecare, atunci constatăm absenţa cuvintelor şi a gesturilor spontane ce ar însoţi existenţa legăturilor afective reale.
Din pricina formelor prea puţin cordiale de comunicare, contactul uman se reduce la expresii emoţionale ce vin şi pleacă, apar şi dispar, minate de instabilitatea impulsurilor care le-au generat.
Ideile despre viaţă şi multiplele ei aspecte sociale, politice, economice, culturale, religioase şi atâtea altele variază în acord cu tendinţe mereu fragile şi, cum nimeni nu doreşte să fie considerat „ciudat”, oamenii se adaptează, schimbându-şi aparenţa după cum dictează moda. Nu reuşim să expunem clar şi elocvent nici felul în care gândim, pentru că de fapt nu gândim cu adevărat, iar modestele idei pe care totuşi le avem nu aparţin fiinţei noastre profunde.
Astfel, rămânem fără comunicare în lumea comunicaţiilor. Mediile de informare în masă ne fac sterili din acest punct de vedere, căci cu ele începe şi se termină experienţa noastră de relaţionare. Ocupaţiile ce ne umplu adesea în mod artificial orele zilei ne împiedică să găsim momentele de linişte şi de interacţiune cu semenii noştri.
Ascultăm de atâtea ori declaraţiile de dragoste ale personajelor de pe ecrane, încât nu mai simţim nevoia să le spunem celor dragi că îi iubim. Mai mult, forţa ficţiunii ne condamnă posibila exprimare a sentimentelor să rămână atât: o posibilitate neîmplinită şi în cele din urmă ireală.
De ce oare?
Din punctul meu de vedere, problemele sunt două: mai întâi, lipsa ideilor şi a sentimentelor autentice, datorată faptului că nu am fost educaţi şi nici pregătiţi să le dezvoltăm; de aici reiese a doua problemă, a comunicării, căci ceea ce nu trăim sau trăim doar în mod vag şi indefinit nici nu putem să exprimăm.
Eşecul ideologiilor de mare sau mică anvergură şi dezamăgirile sentimentale de zi cu zi sunt semnale de alarmă asupra instabilităţii sentimentelor şi ideilor noastre, lipsite de temei solid şi de formă decisă. Atâta timp cât realităţile interioare ale fiinţei umane – a noastră proprie sau a celorlalţi – nu ne sunt clare, exprimarea lor prin cuvinte sau acţiune va fi mereu nebuloasă şi de aici se naşte lipsa de comunicare.
Sunt de părere că se impune reafirmarea valorii sentimentelor şi recunoaşterea aspectelor lor pozitive, conferindu-i-se fiecăruia rolul pe care poate şi trebuie să îl joace în viaţa omului. Stă în puterea noastră să dominăm sau să evităm emoţiile negative şi să le potenţăm pe cele benefice. De asemenea, se cuvine să revalorificăm capacitatea de gândire, de analiză, de selecţie, de decizie şi de acţiune în acord cu decizia luată; mai presus de toate, să învăţăm să gândim cu propria minte, fără a ne lăsa influenţaţi de ceea ce acceptă sau nu curentele de opinie.
De aici până la expresia adecvată a sentimentelor şi gândurilor mai este un singur pas. E imposibil să avem sentimente autentice şi să nu le manifestăm, aşa cum este cu neputinţă să gândim fără să acţionăm în acord cu ideile noastre.
Să îmbogăţim aşadar lumea comunicaţiilor cu acea comunicare specială stabilită între oameni care ştiu ce anume să-şi comunice unul altuia.

                                                                                                        Delia Steinberg Guzmán

vineri, 9 noiembrie 2012

IUBIREA DE SINE: Iubiti-va!


Orice om are preţul lui, şi Viaţa respectă această valoare. Ea nu se măsoară în bani sau în aur; se măsoară în IUBIRE. Mai mult, se măsoară în iubirea de sine. 
Acesta este preţul fiecărui om, măsura în care se iubeşte pe sine. 
Nu poţi să te aştepţi ca ceilalţi să te preţuiască, dacă tu nu te apreciezi singur. 
Dar oamenii se învinovăţesc mereu, se dispreţuiesc, nu se pot accepta aşa cum sînt. 
Dacă nu îţi place o persoană, nu ai decît să pleci de lîngă ea. Dacă nu îţi place un grup de persoane, nu ai decît să pleci din acel grup. Dar dacă nu te placi pe tine însuţi, nu ai unde să pleci. Poţi însă să te schimbi, să te ridici pe un alt nivel de frecvenţă, întîlnind acolo oameni care se acceptă pe sine. Pătrundem astfel într-o altă lume, într-o altă realitate, care are alte reguli, inclusiv pentru relaţii. 
Dacă ne privim cu atenţie corpul, vom descoperi că el este alcătuit din miliarde de fiinţe vii care depind de noi. Fiecare celulă din corpul nostru este o fiinţă vie. Noi sîntem responsabili pentru toate aceste fiinţe. Pentru toate celulele noastre, noi sîntem Dumnezeu. Le putem asigura nevoile, le putem iubi, sau dimpotrivă, le putem face mult rău. 
Celulele din corpul nostru ne sînt în totalitate loiale. Ele lucrează pentru noi, în deplină armonie, şi pentru aceasta trebuie să le fim recunoscători, să le iubim, să le respectăm. 
Corpul nostru şi toate celulele vii îşi joacă perfect rolul în jumătatea lor de relaţie. Cealaltă jumătate a relaţiei este mintea noastră. Corpul are grijă de jumătatea sa, dar mintea abuzează de corp, chinuindu-l în fel şi chip. 
Corpul abia aşteaptă să primească iubirea minţii noastre, dar mintea spune: "Nu, nu îmi place această parte a corpului meu. Ce formă îngrozitoare are nasul meu, ce urechi clăpăuge am! Corpul meu este prea gras! Picioarele mele sînt prea scurte!..." Mintea îşi imaginează tot felul de lucruri urîte despre corp. 
Corpul nostru este perfect aşa cum este, doar noi avem tot felul de idei preconcepute despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău, despre ceea ce este frumos şi ceea ce este urît. 
Dacă ne putem accepta propriul corp, vom putea accepta pe oricine şi orice situaţie. Relaţia cu sine se reflectă imediat în relaţia cu ceilalţi. 
În India, oamenii realizează tehnici de puja sau ritualuri de adorare. 
Putem şi noi să îi oferim în fiecare zi corpului nostru, în mod devoţional, iubirea. 
Ori de cîte ori facem baie sau duş, putem să ne tratăm corpul cu iubire, cu respect, cu recunoştinţă. Să îl admirăm, să îl mîngîiem. 
Cînd mîncăm, luăm o înghiţitură, o mestecăm încet, bucurîndu-ne de savoarea ei şi gîndindu-ne că hrana este o ofrandă adusă propriului nostru corp, templul viu în care trăieşte Dumnezeu. 
Cînd ne privim în oglindă, să ne privim cu dragoste, să zîmbim admirativ imaginii din oglindă. 
Imaginaţi-vă cum vă veţi simţi în ziua cînd vă veţi adora propriul corp. Atunci cînd vă veţi accepta complet corpul fizic, vă veţi simţi atît de bine, veţi fi atît de fericit... 
Aceasta este iubirea de sine. Ea nu are nimic cu importanţa de sine, cu orgoliul. Asta înseamnă a-l cinsti pe Dumnezeu în interiorul nostru şi în interiorul celor din jur. 
Mai întîi de toate trebuie să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum sîntem. 
Odată ce ne-am acceptat pe noi înşine aşa cum sîntem, putem să-i acceptăm şi pe cei din jurul nostru, pe cei dragi, aşa cum sînt ei. 
Noi ne criticăm atît de mult, încît în inima noastră nu mai există loc de iubirea de sine. Şi dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să împărtăşim iubirea cu ceilalţi? 
Omul nu se poate ierta niciodată pentru că nu este ceea ce doreşte el să fie. 
Cine se iubeşte pe sine, este capabil să îşi reverse iubirea şi asupra altora. 
Atunci cînd îţi faci un ţel din a crea relaţia perfectă între tine şi corpul tău, înveţi practic ce înseamnă relaţia perfectă cu cei din jur, cu părinţii, cu iubitul sau iubita, cu copiii tăi, cu animalele de lîngă tine. 
Şi, la urma urmei, nu frumuseţea fizică contează, ci sufletul. Ceea ce ai în interiorul tău se va reflecta şi în exterior. Frumuseţea sufletului înfrumuseţează şi corpul, îl scaldă într-o dulce lumină, fermecîndu-i şi pe cei din jur. 

sursa: http://www.iubiresilumina.com

miercuri, 7 noiembrie 2012

FENG SHUI - Sfaturi pentru a avea noroc in dragoste


Principiile Feng Shui sunt utilizate pentru a atrage norocul in dragoste, bani, sanatate si cariera. Afla ce trebuie sa faci pentru a avea noroc in dragoste.
Feng Shui-ul are din ce in ce mai multi adepti. Principiile sale, care promoveaza mentinerea echilibrului energiilor, sunt utilizate, in general, pentru a atrage norocul in dragoste, sanatate, bani si cariera. In dormitor, se apeleaza la arta Feng Shui atat pentru a avea un somn odihnitor, cat si pentru a atrage dragostea.

Daca va doriti sa aveti noroc in dragoste, primul lucru pe care specialistii va sfatuiesc sa il faceti este sa stabiliti ce va doriti de la viitorul partener. Astfel, ganditi-va la ce fel de temperament va doriti ca acesta sa aiba, cum sa arate sau ce calitati sa detina. Principiile Feng Shui pot fi aplicate si in cazul in care sunteti deja implicati intr-o relatie; pentru a o imbunatati, trebuie sa va concentrati asupra lucrului pe care doriti sa il schimbati.

Specialistii considera ca exista mai multe motive pentru care unele persoane nu au noroc in dragoste. Conform principiilor Feng Shui, mediul dezordonat si murdar si incapacitatea de a renunta la amintirea vechii iubiri sunt doar cateva motive. Pentru a putea incepe o noua relatie, scapati de obiectele si posibilele piese de mobilier de la fostul partener sau achizitionate impreuna cu acesta. Un aspect foarte important in Feng Shui este ca locuinta sa fie mereu curata si ordonata, pentru ca Chi-ul sa circule, in special in dormitor, motiv pentru care obiectele utilizate rar ar trebui sa fie depozitate.

Daca sunteti implicat intr-o relatie, pentru a o imbunatati, amplasati in toata locuinta fotografii in care sunteti doar cu partenerul si renuntati la cele in care sunt si alte persoane. Intrucat dormitorul este incaperea in care ne desfasuram viata intima, decorati-l cu fotografii cu persoana iubita si inlaturati-le pe cele cu prietenii sau cu familia. Ca sa atrageti dragostea si pentru a crea o incapere romantica si primitoare, permiteti energiilor pozitive sa circule si scapati de aparatele electronice.

Specialistii au constatat faptul ca obiectele de arta sunt si ele importante, atunci cand ne referim la dragoste. Acestia sunt de parere ca cele solitare, care reprezinta un singur animal, floare, persoana, copac etc. simbolizeaza singuratatea si, ca atare, resping dragostea. Asadar, formati perechi, alaturandu-le obiecte de arta asemanatoare: decorati locuinta cu figurine perechi, cu mai multe tablouri, grupati vazele si sculpturile.

Culorile nu trebuie sa le ignorati. In dormitor, optati pentru unele calme si relaxante; tonurile de roz, gri, crem sau cacao sunt cele mai indicate. Daca doriti sa obtineti o atmosfera intima si romantica, puteti folosi decoratiuni rosii, precum draperii cu accente rosii, perne decorative, diverse accesorii decorative.

Nu in ultimul rand, in dormitor, pozitia patului poate influenta norocul in dragoste. Astfel, aveti in vedere ca acesta sa nu fie lipit cu una dintre laturi, lucru care ar putea indica faptul ca nu este suficient spatiu pentru doua persoane. In acelasi timp, dormitorul nu trebuie sa fie incarcat cu multe obiecte decorative, care simbolizeaza dragostea; pastrati incaperea cat mai aerisita, pentru a-i arata viitorului partener ca este loc pentru amandoi. Optati pentru materiale naturale si renuntati la obiectele vechi.


joi, 18 octombrie 2012

DOR DE TATA...


Cand sunt copiii nostri mici,
Noi pentru ei suntem TATICI.
Ce gingas e si suna bine:
TATICULE, mi-e dor de tine!

Dar anii trec si, deodata,
Tu nu mai esti TATIC, esti TATA.
Chiar si asa tot suna bine:
TATA, mi-e dor de tine!

Ei cresc, nu le mai esti pe plac,
Din TATA, tu devii BABAC.
Si vorba suna trist si gol:
BABACULE, mai da-mi un pol!

Dar viata e un foc de paie
Si vrei, nu vrei, ajungi TATAIE...
Iar vorba ta in ras e luata,
TATAIE, mai las-o balta!

Si-n anii care-ti mai raman,
Te vor numi doar...AL BATRAN.
Iar vorba lor te nauceste:
BATRANE, ce-ti mai trebuieste?

Copile, tu sa ai stiina,
Am fost un tata cu credinta!
Si din putin de-a fost sa fie,
Eu am rabdat si ti-am dat tie.

Sa-mi faci, te rog, o bucurie,
Si sa-mi zici ca-n copilarie,
La cimintir cand vii la mine:
TATICULE, mi-e dor de tine!!!

sursa: autor necunoscut

luni, 15 octombrie 2012

SUFLETE PERECHE


E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi... Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este foarte bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima.
Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane. Nu e doar atractie fizica, sexuala, emotionala, ci relatia de acest tip trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice.
Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. 
Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul. Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient. Însa exista si suflete pereche care, nu pot fi împreuna niciodata, suflete sortite într-un fel tristetii si durerii neîmplinirii. Atunci îti spui: sufletul meu pereche e pierdut, îl voi regasi poate, cândva, într-o alta viata?!
Sufletele pereche, se simt... si se intuiesc... si se stiu... Este mai grea cautarea caci de fiecare data trebuie sa te opresti asupra unuia si sa vezi daca nu cumva sub toate acele ziduri de aparare si acele masti, nu este El. Si poposesti ceva timp sa iti convingi sufletul daca ai avut dreptate sau nu. Daca nu, pleci mai departe in cautare. Dar toate acele cautari, nu sunt de fapt oare o cale de a te ajuta pe tine ca suflet de a deveni mai puternic, de a deveni frumos ? Pentru ca atunci cand il gasesti, sa stii ca l-ai gasit si sa poti impleti lumina? Multi cauta toata viata, sperand mereu si mereu ca vor gasi, altii devin blazati si obositi si inceteaza a mai cauta. Niciodata sa nu spui niciodata, pentru ca nu stii unde se poate ascunde. Poate fi linga tine, poate la fi in alt oras, poate fi la 2000 km departare. Oriunde ar fi, cauta-l!!! Te poate intregi.
Sufletele pereche, sunt acele suflete care se completeaza reciproc, care sunt compatibile mental si spiritual. Care simt pe celalalt dinainte de a suna telefonul, care simt din tonalitatea vocii, daca e bine sau nu, daca simt atunci cand fac dragoste, ca devin Unul, ca sufletele lor zboara, depasind bariera timpului si a spatiului, trecand in astral, in transcendental, devenind printr-o impletire a dansului ametitor si frenetic o energie puternica, o lumina alba.
Sufletele pereche dainuesc.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

DESPRE INIMA... PRINCIPIUL 100/0 IN RELATIILE DE IUBIRE


Pui 100% intr-o relatie, astepti in schimb 0% de la celalalt! Principiul 100/0 este simplu. Este un principiu despre a da, nu despre a lua, este despre ce poate sufletul sa ofere, nu despre ce asteapta sa primeasca, este despre capacitatea ta de a iubi, nu despre capacitatea celuilalt de a-ti oferi iubire, este despre inima, nu despre creier.
Iubim si speram, speram si iubim… ne facem iluzii, avem asteptari de la cel pe care il iubim… el are asteptari de la noi… asteptam mult.. se asteapta mult… Asteptarile pot fi naucitoare, devastatoare, ucigatoare pentru o relatie. Asteptarile prea mari pot fi nascatoare de cele mai mari dezamagiri. Intr-o lume moderna care tinde spre egalitate in toate, asteptam mult, mult peste cota egalitatii cu care investim. Orice asteptare implica dezamagirea. A avea asteptari de la celalalt inseamna a-ti configura psihicul pentru dezamagire. De ce atunci sa nu renuntam total si complet la ele??

“80% din satisfactia vietii vine din relatiile semnificative”, spunea Brian Stacy… Mai mult decat adevarat. Va dati seama de importanta extraordinara pe care o au relatiile in viata unui om? Va dati seama ca la sfarsitul vietii ultimele voastre bilanturi si ganduri se vor indrepta spre relatiile voastre, spre ceea ce a fost frumos in ele, spre ceea ce a fost urat, spre ceea ce ar fi putut fi mai bine?… Iar daca tinem atat de mult la relatiile noastre si dorim sa fie bine, de ce sa nu facem tot ce ne sta in putinta pentru a le face sa mearga?

De ce sa nu dam totul? De ce nu oferim totul? De ce sa nu facem totul pentru relatiile ? De ce sa nu le salvam daca sta in mainile noastre si ne pasa cu adevarat de ele? Si de ce sa nu ne pese de relatiile noastre total, complet, 100%? Doar pentru ca vremurile si societatea ne-au invatat ca trebuie sa iubim cu jumatati de masura si sa fim egoisti chiar si in fata celui ce se vrea a fi cel mai generos sentiment uman? Principiul 100/0 va fi o provocare pentru multi. Vi-l impartasesc si voua pentru inspiratie si va doresc sa-l aplicati cu succes in relatiile voastre de iubire, imbunatatindu-le. Va garantez ca va da multora de gandit si va arunca o alta lumina asupra relatiei voastre cu persoana iubita.

100/0 in iubire

Principiul 100/0 este un principiu pe cat de simplu, pe atat de puternic si eficient in a crea si a sustine relatiile cu ceilalti. Poate schimba cu adevarat relatiile si poate fi explicat in cea mai usoara modalitate cu putinta:
- pui 100% intr-o relatie
-astepti 0% de la cealalta persoana
Cel care a adus in centrul atentiei in intreaga lumea acest  principiu este Al Ritter. In cartea "The 100/0 Principle: The Secret of Great Relationships", Al Ritter, un cunoscut consultant in management si un speaker reputat, prezinta principiile acestui principiul. Pe cine si ce poate ajuta acest principiu? Acest principiu poate ajuta pe oricine, poate schimba viata si relatia oricui. Principiul 100/0 poate ameliora o casnicie si poate imbunatati simtitor relatie cu persoana iubita, cu membrii familiei, cu colegii de serviciu si chiar cu seful tau.
Si ceea ce mai trebuie sa stiti este ca principiul 100/0 este un principiu despre a da, nu despre a lua. Este un principiu despre ce poate sufletul sa ofere, nu despre ce asteapta sa primeasca. Este un principiu despre capacitatea ta de a iubi, nu despre capacitatea celuilalt de a-ti da iubire. "Este despre inima, nu despre creier", dupa cum se spune plastic si frumos in filmuletul prezentat pe http://play.simpletruths.com/movie/the-100-0-principle/.

Este despre a da, nu despre a lua...

Eu dau. Tu dai. Eu iubesc. Tu ma iubesti. Amandoi dam si investim in mod egal intr-o relatie. Traim intr-o lume care se vrea bazata pe egalitate si care se vrea a fi functionabila dupa principiul 50/50. Ne dorim sa iubim dupa acelasi principiu. Dar in realitate stau lucrurile astfel? Chiar investesc doi oameni in mod egal intr-o relatie? Realistic vorbind nu unul da mai mult si altul primeste mai mult si viceversa? Realistic vorbind nu se pot inversa rolurile la un moment dat? Cel care a primit mai mult sa dea la un moment dat mai mult? Ba da. In timp, relatiile se pot APROPIA de raportul de egalitate de 50%, insa foarte rar vor atinge procentul perfect de 50/50.

Principiul 100/0 poate fi aplicat de oricine isi doreste imbunatirea relatiei cu o anumita persoana, atat pe plan personal, cat si pe plan profesional sau de afaceri. El presupune asumarea responsabilitatii complete pentru o relatie -100%, fara a astepta nimic in schimb 0%. Dai si nu astepti sa primesti nimic in schimb…
“Implementarea principiului 100/ o nu este naturala pentru marea majoritate dintre noi. Este nevoie de angajament adevarat fata de relatie si de o doza buna de autodisciplina pentru a gandi 100%, a te comporta 100% si a darui 100%. Principiul 100/0 se aplica oamenilor din viata ta cu care ai relatii prea importante pentru a actiona automat si in care relatiile sunt prea importante pentru a reactiona automat sau pornind de la prejudecati. Fiecare dintre noi trebuie sa determine relatiile in care ar trebui sa aplice acest principiu”, spune Al Ritter in cartea sa. Iata cei 4 pasi pe care Ritter ii prezinta in carte si prin care poti implementa acest principiu in relatia ta:


Cei 4 pasi prin care poti implementa principiul 100/0 in relatia ta

Pasul 1 – Cerceteaza cu atentie relatie ta si vezi ce poate fi facut pentru ca ea sa merga si… apuca-te sa faci.
Arata bunatate si respect fata de cealalta persoana, ne indeamna Al Ritter... Si nu te gandi daca o merita sau nu… adu-ti aminte ca acest principiu presupune sa dai pur si simplu, fara alte conditii sau asteptari.

Pasul 2 – Nu astepta nimic in schimb… Nimic. Absolut nimic. Zero asteptari.
La o prima vedere este cel mai usor pas, insa putem spune cu mana pe inima ca nu este asa… Chiar si cand iubim, poate mai ales cand iubim, o facem intr-un mod uman si egoist. Avem sau cream pe parcurs asteptari de la persoana pe care o iubim. Iar daca acestea nu ne sunt indeplinite, riscam sa fim dezamagiti… Daca plecam de la 0 asteptari, riscul de a fi dezamagiti sau de a cadea in deziluzii este si el 0.

Pasul 3 – Nu permite ca nimic din ceea ce spune partenerul tau de relatie sa te afecteze… Nu lasa sa te afecteze in niciun fel si nici nu cauta motive si pretexte pentru a-ti intrerupe eforturile. Daruieste indiferente de circumstante.

Pasul 4 – Staruieste in amabilitatea si bunatatea ta. Persevereaza in ceea ce ti-ai propus. Nu te da batut cu una cand noua si nu renunta cand/ daca nu ti se raspunde imediat cu aceeasi moneda. Inca o data, nu uita ca ti-ai promis sa nu astepti nimic in schimb.

Paradoxul Principiului 100/0

Care este paradoxul acestui principiu in viziunea lui Al Ritter? Relatia 100/0 se poate transforma intr-o relatie 100/100. Iei responsabilitatea totala pentru relatie ta, iar mai tarziu partenerul tau va face la fel. In momentul in care iti asumi responsabilitate autentica pentru o relatie, celalalt isi va asuma si el responsabilitatea mai repede. In relatia respectiva se pot inregistra progrese uimitoare din partea amandurora care vor duce la progresul general al relatiei.
Mai sunt si unele situatii, precizeaza Ritter cand relatiile isi mentin statutul de “provocatoare” sau “toxice’ chiar angajamentul personal este 100%, chiar daca ai lucrat mult in ceea ce priveste autodisciplina. In acest caz, este de parere Ritter, este de evitat sa adopti statutul de “knower” (cunoscator), afirmatiile si gandurile specifice lui si sa adopti statutul de “learner” (invatacel), afirmatiile si gandurile specifice unui ‘learner’. Knower-ul vrea sa arate ca el stie, Learner-ul da de inteles ca nici el nu stie tot si ca este dispus sa invete. In loc sa apelezi la spuse de genul “eu am dreptate/stiu, tu nu”, “asta nu o sa mearga”, “o sa te invat eu”, “trebuie sa stii si tu ceea ce stiu eu”, foloseste-te de afirmatiile specifice Learner-ului: “s-ar putea sa gresesc”, “da-mi timp sa inteleg ce se intampla aici”, “trebuie sa existe ceva valoros si in situatia asta” etc.

Aplicand acest principiu trebuie sa manifesti in permanent respect fata de celalalt si sa i te adresezi ca atare, sa dai intaietate dorintelor si preferintelor celuilalt in locul celor personale, sa te gandesti ca totul se intampla din cele mai bune motive, nu din cele mai rele, sa te gandesti ca ai ce invata de la partener, sa nu te dai batut si sa nu-l lasi pe celalalt sa te enerveze, sa perseverezi in ceea ce ai inceput, sa cauti si ca cauti pana cand gasesti modalitatea potrivita pentru a pune lucrurile in miscare si a le face sa mearga.
Daca punem intr-o relatie 100% iubire pura, energie pozitiva, fericire, atunci poate ca mai devreme sau mai curand iubirea, energie pozitiva si fericirea se vor intoarce inapoi spre noi. Poate daca tu dai si celalalt va da… mai mult, mai mult.. si mai mult… Poate ca energia pe care o dai vine inapoi la tine. Se poate ca dintr-o relatie 100/0 in care unul da si celalalt primeste sa se ajunga pana aproape de o relatie de 100/100 in care ambii parteneri dau tot.

 sursa: http://www.garbo.ro

sâmbătă, 29 septembrie 2012

SECRETELE IUBIRII LEGITIME: SFATURI PENTRU O CASNICIE FERICITA


Pentru a avea o casnicie fericita nu ai nevoie de o casa mare, de o masina luxoasa ori de un cont bancar cu multe cifre. Bineinteles ca si aceste lucruri pot aduce bucurie, insa adevaratele secrete pentru o casnicie fericita se bazeaza pe comunicare si intelegere intre tine si partener.

Pentru a avea o casnicie fericita…
…permite-i partenerului tau de viata sa greseasca...

Pentru ca suntem oamenii, la un moment dat in viata, fiecare dintre noi greseste. Nu poti avea o casnicie fericita atat timp cat iti “mustrezi” partenerul pentru fiecare greseala (fie ea mica sau mare) pe care o face. Daca lasi loc de imperfectiune si esti intelegator(are), relatia dintre tine si persoana iubita va evolua altfel. De exemplu, daca din greseala partenerul a uitat de aniversarea voastra, nu te infuria si gandeste-te ca poate este stresat din cauza locului de munca, poate are un program incarcat si este oboist etc. Acest tip de gandire este primul pas spre o casnicie fericita.

…vorbeste deschis cu partenerul tau de viata.

 Cuvantul cheie pentru buna functionare a oricarei relatii este comunicarea. Asadar, pentru a avea o casnicie fericita este esential ca intre tine si partenerul de viata sa existe o comunicare deschisa si sincera. Nu iti suprima emotiile gandindu-te ca ii poti strica armonia din relatie. Ori de cate ori ai ceva pe suflet, discuta cu persoana iubita, explica-i ce te deranjeaza, ce iti place ori ce ai vrea sa faci pe termen lung. Lipsa de comunicare in doi poate crea probleme mari intr-o casnicie. Invata sa vorbesti orice cu persoana iubita si vei observa imbunatatiri majore in viata de cuplu!

…respecta-ti partenerul de viata si intelege-i nevoile.

 Intr-o casnicie fericita este esential ca ambii parteneri sa se respecte si sa isi inteleaga reciproc nevoile de evolutie personala individuala. Desi fac majoritatea lucrurilor impreuna, nevoia de individualitate nu va disparea niciodata, iar incapacitatea de a intelege aceasta va duce doar la stari tensionate si lipsa de comunicare. Pentru o casnicie reusita, tu si partenerul trebuie sa invatati sa va respectati nevoile personale, oricare ar fi ele.

…nu-ti pierde romantismul.

 Romantismul este foarte important intr-o relatie de iubire. Pe termen lung, momentele romantice petrecute alaturi de partener te pot ajuta sa ai o casnicie fericita si sa intaresti legatura formata in timp, sa o duci la un stadiu de profunzime greu de atins. Atunci cand vii oboist(a) de la serviciu foloseste-ti energia ramasa pentru a petrece timp de calitate alaturi de persoana iubita in intimitatea propriului camin sau la un restaurant din apropiere. In weekend-uri poti reaprinde flacara pasiunii prin escapade pline de romantism

…fii sincer cu partenerul de viata!

 Orice minciuna, fie ea cat de mica, poate strica cea mai de succes relatie sau casnicie... Fii sincer si deschis fata de partenerul tau de viata si cere-i acestuia in schimb acelasi comportament. Secretul pentru o casnicie reusita nu sta in abilitatea de a-l manipula pe cel de langa tine pentru a-ti da dreptate de fiecare data, ci in capacitatea de a rezolva orice neintelegere prin sinceritate si discutii purtate cu sufletul deschis.

…planifica-ti constant viitorul alaturi de persoana iubita.

Orice relatie, parteneriat sau chiar afacere trebuie planificata. La fel, o casnicie fericita trebuie si ea planificata pentru ca ambii parteneri sa stie incotro se indreapta si ce ii asteapta in viata in doi. Un bun sfat ar fi ca in fiecare seara tu si partenerul tau sa discutati despre obiectivele voastre emotionale, psihologice, profesionale etc. si sa va planificati impreuna calatoria magica numita casnicie. Evolutia in doi poate fi frumoasa atunci cand tu si persoana iubita mergeti pe acelasi drum.

joi, 27 septembrie 2012

Capitolul X - NEGATII SI AFIRMATII


Trebuie să porunceşti lucrului şi el ţi se va supune. Orice bun care trebuie să se manifeste în viaţa omului este un fapt realizat în Mintea Divină şi este slobozit prin recunoaşterea omului sau vorba rostită; de aceea el trebuie să fie atent să ceară ca numai Ideea Divină să se manifeste, pentru că, adesea, el cere, prin vorbele lui greşite, căderi sau nenorociri. De aceea este de cea mai mare importanţă să se facă cererile proprii în mod corect, aşa cum au fost formulate în capitolele precedente. Dacă cineva doreşte o casă, prieteni, servicii sau alte gânduri bune, să facă cererea pentru alegerea divină. “Spirit Infinit, deschide calea pentru casa mea dreaptă, pentru prietenii mei drepţi, serviciul meu drept. Mulţumesc pentru că acestea se manifestă acum, pe calea cea dreaptă, în mod perfect”. Ultima parte a cererii este de cea mai mare importanţă.
Am cunoscut o femeie care a cerut 1.000 de dolari. Fiica ei a fost înjurată şi ea a primit aceşti bani ca despăgubire, dar ei nu au venit pe calea cea dreaptă, într-un mod perfect. Cererea trebuie formulată astfel: “Spirit Divin, mulţumesc că cei 1.000 de dolari, care sunt ai mei prin drept divin, sunt acum liberi şi slobozi pentru a-mi fi daţi, prin Mila Ta, pe o cale perfectă.” E posibil ca un om să elibereze mai mult decât gândeşte că-i posibil, pentru că fiecare este legat de speranţa lui limitată prin subconştient. Trebuie să măreşti speranta pentru a obţine ceea ce doreşti într-o măsură mai largă. Omul se limitează, destul de adesea, singur. Un student a cerut 600 de dolari pentru o anumită treabă. I-a primit, pe urmă auzind că trebuia să i se dea 1.000 de dolari, a refuzat. El a mărginit spiritul unic al lui Israel.
Bogăţia este un lucru al conştiinţei. Francezii au o legendă care exemplifică aceasta. Un om sărac mergea odată pe drum când întâlni un călător care l-a oprit şi i-a spus: “Bunul meu prieten, te văd că eşti sărac; ia acest boţ de aur, vinde-l şi vei fi toată viaţa bogat”. Omul s-a bucurat de acest mare noroc, a luat boţul de aur şi s-a dus acasă. A găsit imediat de lucru şi a avut atâta îndestulare că n-a trebuit să vândă boţul de aur. Au trecut anii şi el a devenit foarte bogat. Într-o zi a întâlnit în calea lui un om foarte sărac. L-a oprit şi i-a spus: “Bunul meu prieten, îţi voi da acest boţ de aur pe care îl vei vinde şi vei fi bogat pentru toată viaţa”. Săracul a luat boţul, s-a dus să-l vândă şi a aflat că-i numai alamă. Vedem astfel cum primul om a ajuns bogat simţindu-se astfel, crezând că boţul e de aur. Fiecare om are în el însuşi un boţ de aur, este conştiinţa lui despre aur sau despre bogăţia care îi aduce bogăţie în viaţa lui.
Făcându-şi cererea, omul trebuie să înceapă cu sfârşitul traseului, adică să declare că a primit. “Înainte de a mă chema, eu voi răspunde”. Afirmaţiile continue stabilesc credinţa în subconştient. Nu trebuie să pledeze şi nici să se roage fierbinte, ci să mulţumească, în mod repetat, că a primit. Pustiul se va bucura şi se va umple de trandafiri. Această bucurie manifestată pe când există încă deşertul (starea de conştiinţă) deschide drumul spre realizare. Rugăciunile Domnului sunt în formă de comandă sau de cerere. “Dă-ne nouă azi pâinea noastră cea de toate zilele şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” şi sfârşeşte cu glorificarea “…că a Ta este Împărăţia, şi Puterea, şi Mărirea, în veci! Amin”. “În ceea ce priveşte lucrul mâiinilor mele, porunceşte-mi tu!”. Astfel rugăciunea este o comandă şi o cerere, laudă şi mulţumire. Opera studenţilor este de a crede ei înşişi că lui Dumnezeu toate lucrurile îi sunt posibile.
Lucrul pare uşor de tot în teorie, dar mult mai greu când trebuie aplicat la o anumită problemă. Unei femei îi trebuia realizarea unei anumite sume de bani într-o perioadă determinată de timp. Ea ştia că trebuie să facă ceva pentru a aduce realizarea (realizarea înseamnă manifestare) şi a cerut îndrumare. Se plimba printr-un bazar când a văzut o garoafă smălţuită pe un cuţit de hârtie. Asta a izbit-o. Gândul a venit: nu am un cuţit destul de bun pentru a deschide cecurile. A cumpărat cuţitul de tăiat hârtie; mintea raţionala, desigur, ar fi spus că e o extravaganţă. Când l-a ţinut în mână a avut o tresărire a imaginaţiei, văzându-se pe ea însăşi deschizând un plic, care conţinea un cec mare… În puţine săptămâni a primit banii. Garoafa de pe cuţitul de tăiat hârtie a fost puntea ei spre credinţa activă.
Multe istorii se spun despre puterea subconştientului, când aceasta este condusă cu credinţă. Un om petrecea noaptea într-o fermă. Ferestrele camerei erau bătute cu cuie pe dinăuntru; în mijlocul nopţii a simţit că se sufocă şi a încercat să meargă pe întuneric până la fereastră. Cum nu a putut să o deschidă, a lovit cu pumnul, a tras în nări aer proaspăt şi a adormit din nou, visând frumos. Dimineaţa a observat că spărsese geamul de la o bibliotecă şi că fereastra camerei rămăsese închisă toată noaptea. El se aprovizionase cu oxigen din el însuşi, pentru ce se gândea la el.
Când un student începe o realizare, nu trebuie să se întoarcă niciodată, căci atunci el nu lasă ca omul, al cărui gând se clatină, să capete ceva de la Domnul!. Un student de culoare a făcut odată aceasta declaraţie minunată: “Când eu cer Tatălui ceva, mă aşez jos şi spun: Tată, nu vreau să capăt mai puţin decât am cerut, ci mai mult!” Astfel, omul nu trebuie să facă nici un compromis. Să-şi dea totul. Aceasta este uneori cea mai grea frază dintr-o realizare. Tentaţia ne îndeamnă să abandonăm, să ne înturnăm, să facem un compromis. Domnul serveşte pe acela care aşteaptă. Realizarea vine adesea în ceasul al unsprezecelea, pentru că omul o lasă să vină abia atunci, adică atunci încetează de a mai raţiona şi Inteligenţa Infinită are prilejul să lucreze. Dorinţelor triste ale omului li se răspunde trist, şi dorinţelor lui nerăbdătoare, târziu şi cu violenţă. O femeie m-a întrebat de ce îşi pierde veşnic sau îşi sparge sticlăria. Am aflat că spunea adesea, către ea însăşi sau către ceilalţi, cu supărare: “Aş vrea să scap de sticlăria mea!” Aşadar, dorinţa ei nerăbdătoare a fost îndeplinită în mod violent. Ceea ce ar fi trebuit să ceara este limpede, dar ceea ce a înregistrat ea în subconştient a fost numai dorinţa nerăbdătoare de a scăpa de sticlăria ei, de aceea o spărgea sau o pierdea.
Două atitudini ale minţii provoaca pierderi: deprecierea, în cazul femeii care nu-şi aprecia soţul, sau frica de pierdere care produce imaginea pierderii în subconştient. Când un student este capabil să rezolve problema (să arunce povara), el va vedea manifestarea instantanee. O femeie era pe stradă; umbrela i s-a dat peste cap de la o furtună şi s-a stricat. Trebuia să se întâlnească cu nişte oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată şi nu vroia să-şi facă apariţia cu o umbrelă stricată. Exclamă: “O, Doamne, ia-ţi tu grija acestei umbrele, eu nu mai ştiu ce să mă fac!” Un moment mai târziu, o voce de alături i-a spus: “Doriţi să reparaţi umbrela? Acolo este un reparator de umbrele!” Ea a răspuns: “Într-adevăr, vreau!” Când se întorcea acasă, după ce plătise reparaţia, avea deja o umbrelă bună. Astfel, există totdeauna un umbrelar la îndemână, în drumul omului, când acesta pune umbrela (situaţia) în mâinile Domnului.
Unei negaţii trebuie să-i urmeze întotdeauna o afirmaţie. Am fost chemată, târziu în noapte, la telefon, ca să tratez un om pe care nu-l mai văzusem niciodata. Aparent era foarte bolnav. Am făcut afirmaţia: “Neg această aparenţă de boală. E nereală şi, de aceea, nu poate fi înregistrată de conştiinţa lui, acest om este o idee perfectă în Mintea Divină, substanţă pură, exprimând perfecţiunea”. A doua zi dimineaţa îi era mai bine şi a treia zi şi-a reluat ocupaţiile zilnice.  Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, de aceea cuvântul îşi atinge instantaneu destinaţia şi nu trebuie să se întoarcă în vid. Am tratat pacienţi din Europa şi am găsit că rezultatul era instantaneu.
Am fost, de asemenea, întrebată destul de des care este diferenţa între vizualizare şi vizionare. Vizualizarea este un proces mental, stăpânit de mintea conştientă sau raţională, pe când vizionarea este un proces spiritual, guvernat de intuiţie sau de mintea supraconştientă.
Studentul trebuie să-şi antreneze mintea lui pentru a primi acea scânteiere de inspiraţie şi să lucreze sub îndrumările divine prin îndrumări precise. Când un om poate spune “Doresc numai ceea ce Dumnezeu doreşte pentru mine”, dorinţele false se veştejesc din conştiinţa lui şi îi sunt date o serie de noi stampe albastre de către Maestrul Arhitect, Dumnezeu dinlăuntrul lui. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare om depăşeşte limitările minţii lui raţionale şi formează cvartetul vieţii lui, conţinând sănătate, dragoste, abundenţă şi personalitate perfectă. De multe ori omul şi-a construit în imaginaţie, pentru el însuşi, un bungalow, când ar fi trebuit să-şi construiască un palat. Dacă cineva încearcă să forţeze o realizare (prin mintea raţională), el o aduce la stagnare. “Voi grăbi aceasta”, a spus Domnul. El trebuie să acţioneze numai prin intuiţie sau îndrumare definitivă. Rămâi cu Domnul şi aşteaptă liniştit, încrede-te în El, îţi va aduce tot.
Am văzut legea lucrând în modurile cele mai surprinzătoare. O femeie avea nevoie pentru a doua zi de 100 de dolari. Era o datorie de o importanţă vitală, care trebuia înapoiată. Am spus cuvântul, declarând că Spiritul nu a fost niciodată în întârziere şi că suma era la îndemână. În aceeaşi seară, ea mi-a telefonat întâmplarea. I-a venit în minte să meargă la şeful de la bancă pentru a examina nişte hârtii. A privit hârtiile şi pe fundul cutiei erau 100 de dolari. A fost surprinsă, ştiind că nu-i pusese niciodată acolo; umblase de multe ori prin acele hârtii. A putut fi o materializare, aşa cum Isus a materializat pâinea şi peştii. Omul va atinge stadiul când vorbele lui se vor face trup, se vor materializa simultan. Câmpiile coapte pentru seceriş se vor manifesta imediat, ca în toate minunile lui Isus Christos. Există o extraordinară putere chiar numai în numele lui. El semnifică Adevar în manifestare. El spune: “Orice veţi cere Tatălui în numele Meu, El vă va da vouă!”
Puterea acestui cuvânt îl ridică pe om în cea de-a patra dimensiune, unde el este liber de toate influenţele astrale sau psihice şi devine necondiţionat şi absolut, aşa cum Dumnezeu însuşi este necondiţionat şi absolut. Am văzut multe vindecări săvârşindu-se prin rostirea cuvintelor “În numele lui Isus Christos”.
Christos a fost două, Fiinţă şi Principiu. Christos din interiorul fiecărui om este Mântuirea şi Salvarea lui. Christos dinlăuntrul lui însuşi este sinele cvadridimensional, omul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Este sinele care nu eşuează niciodată, nu cunoaşte boli sau supărări, nu s-a născut şi nu moare niciodată. Este Învierea şi Viaţa din fiecare om. Nimeni, venind la Tatăl, nu se fereşte de Fiul lui Dumnezeu – Universalul, lucrând pe planul particularului, devine Christos în om, iar Sfântul Duh înseamnă Dumnezeu în acţiune. Asa că omul este manifestarea Trinităţii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.
Trebuie să-ţi formezi un fel just de a gândi. Gânditorul care îşi foloseşte intuiţia este un artist şi are grijă să picteze numai imaginile divine pe canavaua minţii lui. El pictează acele imagini cu trăsături măiestre de putere şi decizie, având credinţa perfectă că nu există putere care să vatăme perfecţiunea lui şi că acestea trebuie să se manifeste în viaţa lui, idealul devenind real. Toată puterea e dată omului prin gândirea dreaptă, ca să-şi aducă cerul pe pământ; acesta este scopul Jocului Vieţii. Regulile lui sunt credinţa neînfricată, nonrezistenţa şi dragostea.
Fie ca fiecare cititor să se elibereze acum de acel lucru care l-a ţinut în captivitate de-a lungul epocilor, stând între el şi eul lui, şi să cunoască adevărul care-l va face liber – liber să-şi îndeplinească destinul, să aducă în manifestare Modelul Divin al vieţii lui: sănătate, avere, dragoste şi perfecta personalitate. Să se transforme prin reînnoirea minţii lui!.
Pentru serviciul drept: “Am un serviciu perfect, pe o cale perfectă; îmi îndeplinesc serviciul perfect pentru o plată perfectă”.
Pentru eliberare de orice captivitate: “Arunc această greutate lui Christos dinlăuntrul meu şi eu merg liber(ă), fără nici o povară”.
Din Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Orientul Îndepărtat:
Amintiţi-vă că tinereţea este sămânţa iubirii lui Dumnezeu, implantată în corpul divin al omului. Într-adevăr, tinereţea este Divinitatea în om; tinereţea este viaţă spirituală, viaţă frumoasă. Bătrâneţea nu este spirituală, este muritoare, urâtă, neadevărată. Gândurile de durere, de frică şi de grijă sunt urâte, noi le numim bătrâneţe. Gândurile de bucurie, de dragoste şi de ideal creează frumuseţea numita tinereţe. Bătrâneţea este doar o coajă în care zace piatra scumpă a realităţii, adica giuvaerul tinereţii.
Obişnuiţi-vă ca în voi să menţineţi conştiinţa copilăriei. Închinaţi-vă Copilului Divin din voi. Înainte de a adormi, spuneţi conştiinţei voastre: “Recunosc că în mine trăieşte un corp spiritual al bucuriei, veşnic tânăr şi frumos. Sufletul, gura, nasul, pielea sunt frumoase, spirituale, posed corpul Copilului Divin care este acum desăvârşit”. Repetaţi aceste cuvinte şi meditaţi asupra lor până adormiţi. Dimineaţa, când va sculaţi, spuneţi-vă tare: “Deci, iubire, în numele tău, în mine lucrează un alchimist divin! Prin puterea spirituală a acestei afirmaţii s-a produs în această noapte transformarea şi evoluţia dinlăuntru spre înafară. Spiritul a pătruns în corpul meu spiritual, în templul intim. Alchimistul din noi a lăsat să se distrugă celulele moarte şi epuizate; a făcut ca pielea să se înnoiască cu o aură de sănătate şi frumuseţe. Într-adevăr, acolo unde apare iubirea divină, acolo este tinereţe veşnică. Alchimistul divin locuieşte în corpul meu şi formează încontinuu celule noi şi frumoase de copil. Spiritul tinereţii este în corpul meu şi totul este Bun, Sfânt… Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu”.
Învaţă să râzi şi să zâmbeşti ca un copil. Un surâs venit din suflet este o uşurare spirituală. Un surâs adevărat este ca o operă de artă a legiuitorului nemuritor. Este bine să spunem cu convingere: “Eu emit un cuget iubitor în întreaga lume şi doresc ca toate fiinţele să fie fericite şi binecuvântate”. Dă-ţi ţie asigurarea înaintea unei zile de lucru: “În mine trăieşte o formă desăvârşită, o formă divină. Îmi construiesc în fiecare zi frumosul, până ce acesta devine realitate. Sunt copilul lui Dumnezeu Tatăl, care îmi va da tot ce am lipsă acum şi întotdeauna! Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu”.
Învaţă să te pătrunzi întotdeauna de bucurie. Dă-ţi asigurarea: “Viaţa veşnică umple şi pătrunde sufletul şi corpul meu, cu starea sa desăvârşită!” Fă totul în jurul tău luminos şi frumos. Întrebuinţează spiritul şi bucură-te de lumina soarelui… Siddha a menţinut în toate căile metode inspirative, aşa cum Dumnezeu L-a exprimat pe Fiul Său prin fiecare creatură; conştiinţa lor ştie că Dumnezeu este totul, Dumnezeu se revelează în toti şi în toate. Slavă lui Dumnezeu, şi pe pământ Pace şi Bunăvoire!

                                                                     Florence Scovell – Shin

duminică, 9 septembrie 2012

Capitolul IX - PERSONALITATEA PERFECTA sau MODELUL DIVIN


“Nici un vânt nu poate îndepărta barca mea din drumul ei şi nici nu poate schimba cursul destinului”. Există pentru fiecare om o perfectă expresie de sine. Există un loc care lui îi este dat ca să-l umple şi pe care nici un altul nu-l poate umple; ceva ce lui îi este dat să facă, ceva ce nimeni altul nu poate face, este destinul lui!
Această afirmaţie stă ca idee perfectă în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului. Şi cum facultatea imaginativă este creativă, trebuie ca omul să vada ideea, ideea de a se manifesta.
Aşadar, cea mai indicată cerere a omului este pentru modelul divin al vieţii lui. El poate să nu aibă nici cea mai vagă idee faţă de ceea ce este, putând exista multe talente minunate adânc ascunse în el. Cererea lui trebuie să fie: “Spirit Infinit, deschide calea pentru ca Modelul Divin al vieţii mele să se poată manifesta; sloboade acum talentele dinlăuntrul meu şi fă ca să văd clar planul perfect!”.
Planul perfect include sănătate, bogăţie şi personalitatea perfectă a expresiei de sine. Acesta este cvartetul vieţii, cel care aduce fericirea perfectă, sănătatea, bogăţia şi personalitatea perfectă.
Când cineva a făcut această cerere, se poate aştepta la mari schimbări în viaţa lui pentru că, în general, fiecare om a rătăcit de la Modelul Divin. Cunosc cazul unei femei la care lucrurile s-au manifestat ca şi cum un ciclon i-ar fi zdruncinat toate treburile, dar echilibrul a venit repede şi situaţii noi, minunate, au venit în locul celor vechi. Expresia perfectă de sine nu-i niciodată obositoare, este de un interes aşa de absorbant încât viaţa pare un joc. Studenţii află că dacă omul vine în lume finanţat de Dumnezeu, are averea necesară pentru expresia de sine perfectă, aceasta fiindu-i foarte la îndemână. Multe genii s-au luptat ani de-a rândul cu problematica averii, pe când vorba şi credinţa lor, rostite, ar fi procurat repede fondurile necesare.
Odată, de exemplu, după ore, un om a venit la mine şi mi-a dat un cent. A spus: “Am exact 7 cenţi pe lume şi am venit să vă dau unul pentru că am o mare încredere în puterea cuvântului rostit de dumneavoastră. Doresc să cunosc cuvântul potrivit pentru  perfecta mea expresie de sine şi prosperitate”. Am spus cuvântul; nu l-am mai văzut decât după aproape un an când a venit plin de succes şi fericit, cu un teanc de bancnote galbene în buzunar. Mi-a spus: “Imediat după ce aţi spus cuvântul, mi s-a oferit un serviciu într-un oraş îndepărtat şi acum toate s-au realizat: sănătate, bogăţie, fericire”.
Perfecta expresie de sine poate fi, de exemplu, pentru o femeie, să fie o soţie perfectă, o mamă perfectă, o gospodină perfectă şi nu neapărat să aibă o carieră publică. Cere îndrumarea definitivă şi drumul va fi uşor şi plin de succes. Nu trebuie vizualizată sau forţată o anumită imagine mentală. Când cineva cere ca Modelul Divin să apară, o scânteie de inspiraţie vine şi va începe el însuşi să vadă, realizând opere de seamă. Aceasta este imaginea sau viziunea pe care el trebuie să o păstreze fără şovăire.
Când un om caută un lucru, şi acel lucru îl caută pe el. Telefonul l-a căutat pe Bill ca să-l descopere. Părinţii nu trebuie niciodată să forţeze cariera sau profesia copiilor lor. Printr-o cunoaştere a adevărului spiritual, planul copilului poate fi prezis chiar din copilărie sau chiar prenatal. Un tratament prenatal ar fi: “Fie ca Dumnezeu să aibă în acest copil expresia perfectă, fie ca Modelul Divin să fie al minţii lui, al trupului şi îndeletnicirilor lui, să se manifeste pretutindeni în viaţa lui, pretutindeni în eternitate”. “Facă-se voinţa Domnului, nu a omului”, este porunca pe care o găsim traversând întreaga Scriptură şi Biblia este cartea care se ocupă cu ştiinţa minţii. Este cartea care vorbeşte omului despre descătuşarea sufletească (mintea subconştientă) din robie. Luptele descrise acolo sunt închipuirile omului războindu-se cu gândurile muritoare. “Credinţa omului trebuie să fie aceea a propriului lui şef de familie”. Fiecare om este Iosafat şi fiecare om este David care a ucis pe Goliat (gândurile muritoare) cu o mică piatră alba (credinţa); aşa că omul trebuie să se îngrijească ca să nu fie sluga “vicleană şi leneşă” care şi-a îngropat talantul. Există o teribilă pedeapsă pentru cei plătiţi fără să-şi folosească propria lor abilitate. Adesea frica stă între om şi perfecta lui expresie de sine. Stări de frică au împiedicat multe talente. Adesea, acestea pot fi depăşite prin cuvântul spus sau tratament. Atunci individul îşi pierde toată conştiinţa de sine şi simte că el este numai o conductă prin care Inteligenţa Divină se exprimă pe ea însăşi. El este sub inspiraţie directă, fără frică şi încrezător, pentru că Îl simte pe Tatăl dinlăuntrul lui căruia îi datorează opera sa.
Un băiat venea adesea cu mama lui în clasa mea. El îmi cerea să-i spun cuvântul pentru examenul pe care îl avea de dat la şcoală. I-am spus să facă afirmaţia: “Sunt una cu inteligenţa infinită. Ştiu tot ce se poate cunoaşte despre subiect”. El avea cunoştinţe excelente de istorie, dar nu era sigur la aritmetică. L-am văzut mai târziu şi mi-a spus: “Am spus cuvântul pentru aritmetică şi am trecut cu cea mai mare notă, dar cu toate că am crezut că mă pot bizui pe mine însumi la istorie, am avut un succes foarte slab.” Adesea omul primeşte un recul când este prea sigur de el, ceea ce înseamnă că el se încrede în personalitatea lui şi nu în Tatăl dinlăuntrul lui.
Odată, o studentă mi-a dat un atare exemplu. Într-o vară a făcut o mare excursie în străinătate, vizitând multe ţări unde nu cunoştea limba. Ea se ruga pentru călăuzire şi protecţie în fiecare minut şi totul mergea de minune. Bagajele n-au fost niciodată întârziate sau pierdute, găzduirea era întotdeauna pregătită pentru ea la cele mai mari hoteluri şi obţinea servicii perfecte oriunde dorea. S-a întors la New York. Cunoscând limba, a crezut că Dumnezeu nu-i mai este necesar şi a avut grijă de treburile ei în mod obişnuit. Toate i-au mers pe dos, bagaje întârziate, multe nearmonii şi confuzii.
Trebuie să ne formăm obiceiul de a păstra prezenţa lui Dumnezeu în fiecare minut. În toate drumurile tale, recunoaşte-l pe el, nimic nu este prea mic sau prea mare. Uneori chiar şi un incident neînsemnat poate fi un punct de întoarcere în viaţa unui om. Robert Fulton, păzind apa care fierbea într-un ceainic, a avut viziunea maşinii cu aburi! Am văzut pe cineva care îşi bloca realizările punctându-şi drumul şi opunând rezistenţă. Îşi fixa credinţa lui numai de un anumit lanţ de evenimente şi dicta exact calea prin care dorea să-i vină realizarea; prin acestea, el punea lucrurile în stare de stagnare. “Drumul meu, nu drumul tău” este porunca Inteligenţei Infinite, şi orice putere, fie Abur sau Electricitate, trebuie să aibă o maşinărie prin care să lucreze, iar omul este el, la rândul lui, această maşinărie. Mereu şi mereu i se explică omului să stea liniştit. “O, Iuda, nu te teme, şi mâine du-te contra lui; Dumnezeu va fi cu tine. Nu trebuie să lupţi în acea bătălie, du-te şi stai acolo liniştit, şi vezi salvarea Domnului care e cu tine”. Vedem aceasta în incidentul cu cei 2.000 de dolari care i-au venit femeii prin proprietarul ei atunci când a fost în nonrezistenţă şi netulburare, sau cu femeia care a câştigat iubirea după ce toate suferinţele ei au încetat. Ţinta studentului este ECHILIBRUL!
Echilibrul este puterea, pentru că el dă puterii lui Dumnezeu ocazia de a se manifesta prin OM, căci acesta vrea să facă voia lui bună. Echilibrat, el gândeşte clar şi ia deciziile cele mai bune, cele mai drepte, şi cel mai repede. Nu trece cu vederea o greşeală niciodată. Mânia mânjeşte şi face să pălească viziunea, otrăveşte sângele, clădeşte drumul spre multe boli şi provoacă hotărâri greşite care duc la dezastru. Mânia e numită ca unul din păcatele cele mai grele, căci reacţia ei e foarte vătămătoare.
În Metafizică, păcatul are un înţeles mai larg decât în învăţătura veche. “Orice nu-i credinţă, e păcat”. Frica şi supărarea sunt păcate de moarte. Ele sunt credinţa intervertită care dă proiecţii mentale denaturate şi provoacă realizarea răului de care te temi. Aceşti duşmani din subconştient trebuiesc numaidecât nimiciţi. “Când omul este el, este sfârşit”. Maeterlink spune că: “Omul este un Dumnezeu înspăimântat!”. După cum am văzut în capitolul precedent, omul poate învinge frica întâmpinând obiectul care-l înspăimânta. Când Iosafat şi armata lui s-au pregatit sa întâlnească inamicul cântând “Laudă Domnului pentru mulţumirile îngăduite dintotdeauna”, au aflat că inamicii lor au fost distruşi de alţii şi nu au mai trebuit să lupte.
O femeie a rugat o prietenă de-a ei să comunice ceva unei alte prietene comune. Ea se temea s-o facă personal fiindcă mintea raţională îi spunea: “Nu te amesteca în această afacere, nu spune nimic!”. A promis să o facă şi asta o tulbura sufleteşte. În final s-a hotărât să înfrunte leul şi a chemat legea protecţiei divine. Când s-a întâlnit cu prietena căreia trebuia să-i facă comunicarea, a deschis gura să-i spună, dar prietena i-a spus: “Cutare a părăsit oraşul”. Asta a făcut-o să nu mai trebuiască să-i spună nimic, fiindcă situaţia era în legătură cu acea persoană care fusese în oraş. Fiindcă a vrut să spună, nu a mai fost obligată să o facă, nu s-a mai temut, situaţia grea a dispărut. Omul amână de multe ori realizările lui prin credinţa în neîmplinire. El trebuie să faca această afirmaţie: “În Mintea Divină se află numai îndeplinirea, de aceea realizarea mea este completă, munca mea este perfectă, casa mea, sănătatea mea sunt perfecte”.
Toate cărările lui sunt idei perfecte, înregistrate în Mintea Divină şi trebuie să se manifeste “prin graţie, pe o cale perfectă”. El mulţumeşte că a primit aceasta în invizibil şi face pregătiri active pentru a primi şi în invizibil. Cineva era în aşteptarea unei realizări financiare. A venit la mine şi m-a întrebat de ce nu i s-a îndeplinit cererea. “Poate ai obiceiul de a lăsa lucrurile neterminate şi subconştientul a atras aici ideea de neîndeplinire (cum e în afară, aşa e şi înăuntru)”. A spus: “Ai dreptate! Adesea încep lucrurile şi niciodată nu le duc la capăt. O să merg acasă să termin ceva ce am început de săptămâna trecută şi lucrul acesta va fi simbolic pentru realizarea mea”. A cusut cu râvnă şi a terminat repede ce avea de făcut. Puţin după aceea au venit banii, în chip miraculos; soţul ei a primit, de asemenea, salariul de două ori în acea lună. Când i-a transmis patronului greşeala făcută, acesta i-a spus să păstreze banii. Când omul cere cu credinţă, el trebuie să primească fiindcă Dumnezeu îşi creează propriile căi. Am fost uneori întrebată dacă cineva care are talente deosebite poate alege şi cum trebuie să o facă. “Spirit Infinit, dă-mi o îndrumare perfectă, descoperă-mi perfecta expresie de sine, arată-mi care talent trebuie să-l folosesc acum!”. Am cunoscut oameni care au apucat deodată o nouă cale de lucru fiind complet edificaţi cu foarte puţin sau deloc antrenament. De aceea, fă afirmaţia: “Sunt pe deplin pregătit pentru planul divin al vieţii mele!”. Fă-o fără frică, în orice împrejurare te afli. Unii oameni sunt donatori plăcuţi, dar răi primitori. Ei refuză darurile din orgoliu sau din altă raţiune primitivă, negativă, de aceea îşi barează căile, şi de aceea se găsesc invariabil cu puţin sau cu nimic.
O femeie care dăduse cuiva o mare sumă de bani a primit în dar câteva mii de dolari. A refuzat să-i ia, spunând ca nu are nevoie. Ulterior, finanţele ei au fost lezate în aşa fel încât avea nevoie de acea sumă. “Trebuie să primeşti cu bucurie pâinea care ţi se întoarce ţie peste ape: liber e datul, liber e luatul (primitul)”. Există întotdeauna o balanţă perfectă a ceea ce dai şi ceea ce primeşti; de aceea, trebuie să dai fără gând de întoarcere; violezi legea dacă nu accepţi întoarcerea care vine la tine fiindcă “toate darurile vin de la Dumnezeu” şi omul este numai mânuitorul lor. Nu trebuie să ne reţină niciodată vreun gând de sărăcie faţă de acela care dă. Când omul mi-a dat acel cent, nu mi-am spus: “El, probabil, trebuie să facă o mare sforţare ca să-mi dea mie acel cent!” Din contra, l-am văzut pe el bogat şi prosper, cu averea trimisă lui şi, în felul acesta, acest gând a fost acela care, în final, i-a adus-o. Dacă cineva este rău primitor, el trebuie să devină unul bun şi să ia chiar şi o marcă poştală dacă i se dă, pentru a deschide spre el canalul de primire. Domnul iubeşte pe cel ce primeşte cu plăcere tot aşa de mult ca şi pe cel care dăruie cu plăcere.
Am mai fost întrebată de ce un om se naşte bogat şi altul sănătos, altul bolnav sau sărac. Unde există un efect, există şi o cauză; nu există lucruri care să se numească şanse. Acestor chestiuni li se răspunde prin legea încarnării. Omul trece prin multe naşteri şi morţi până ce cunoaşte adevărul care îl pune în libertate. El este atras din nou de planul pământesc prin dorinţele nesatisfăcute, ca să-şi plătească datoriile lui karmice sau să-şi îndeplinească destinul. Omul care s-a născut bogat şi sănătos a avut proiectată în mintea lui subconştientă imagini de sănătate şi bogăţie din viaţa anterioară, iar omul sărac şi bolnav, aceeaşi situaţie. Omul manifestă, prin orice plan, naşterea şi moartea, suma totală a credinţelor lui subconştiente. De altfel, naşterea şi moartea sunt legile făcute de el pentru că plata păcatului este moartea, căderea adamică în conştiinţă prin credinţa în două puteri; omul real, spiritual, este fără naştere şi moarte. “Cine a fost la început, este şi acum şi va fi dintotdeauna”. Astfel, prin adevăr, el se eliberează de legea karmică, de păcat şi moarte, şi se manifestă ca “omul făcut după chipul şi asemănarea Lui”. Eliberarea omului vine prin îndeplinirea destinului, aducând în manifestare Modelul Divin al vieţii lui. Domnul îi va spune atunci: “Bine, slugă bună şi credincioasă; peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune (chiar peste moarte). Intră întru bucuria Domnului Tău (în viaţa eternă)!”.

                                                                       Florence Scovell – Shin

duminică, 2 septembrie 2012

Capitolul VIII - INTUITIE SAU DIRECTIVE


“Pe orice drum ai fi, mărturiseşte-te Lui şi El îţi va conduce paşii”. Nimic nu-i greu de săvârşit pentru omul care cunoaşte puterea cuvântului şi care îşi urmează intuiţia. Prin cuvintele lui, el pune în acţiune forţe nevăzute. Îşi poate reconstrui corpul sau poate anima lucrurile lui. De aceea, o foarte mare importanţă este în alegerea cuvintelor potrivite, şi acela care îşi alege cu grijă afirmaţiile pe care doreşte să le arunce în invizibil ştie că Dumnezeu este ajutorul lui, că există ajutor pentru fiecare cerere şi că cuvântul lui rostit sloboade acest ajutor. “Cere şi ţi se va da”; omul trebuie să facă prima mişcare. “Apropie-te de Dumnezeu şi el se va apropia de tine”. Am fost adesea întrebată cum se ajunge la realizare. Am spus “Spune cuvântul şi nu face nimic până nu vei avea o îndrumare precisă!”. Cere îndrumarea spunând: “Spirit infinit, arată-mi drumul, lasă-mă să cunosc dacă este ceva de făcut pentru mine”. Răspunsul va veni prin intuiţie sau impuls, o întâmplare remarcată de cineva, un pasaj dintr-o carte, etc. Răspunsurile sunt uneori de o exactitate neaşteptată.
O femeie dorea o mare sumă de bani. Ea a spus cuvântul; “Spirit Infinit, deschide drumul spre ajutorul meu imediat, fă ca tot ce este al meu prin drept divin să ajungă la mine acum, într-o mare avalanşă de abundenţă”; şi a mai adăugat: “Dă-mi o îndrumare precisă, lasă-mă să cunosc dacă este ceva de făcut pentru mine!”. Gândul a venit repede: “Dă unei anumite prietene, ajutată de spirit, 100 de dolari. Aşteaptă înainte de a merge la ea şi apoi du-te să-i dai banii”. A aşteptat în ziua aceea şi a întâlnit o femeie care i-a spus: “Azi am dat cuiva un dolar, a fost pentru mine aşa de mult ca şi pentru tine a da 100 dolari”. A fost îndrumarea fără greşeală şi astfel a cunoscut că trebuie să dea 100 de dolari. Era un cadou care cuprindea o investiţie mare, pentru ca, imediat după aceea, o mare sumă de bani i-a venit pe o cale remarcabilă; dând, deschizi drum ca să primeşti. Ca să creezi activitate în finanţe, trebuie sa dai.
Dijma sau darea unei zecimi dintr-o sută este un vechi obicei omenesc şi el asigură sporul. Mulţi dintre oamenii bogaţi din această ţară au dat această dijmă şi nu am cunoscut nici un caz în care aceştia să nu se reinvestească; a zecea parte se duce şi se reîntoarce binecuvântată şi înmulţită. Dar darul sau zeciuiala trebuie date cu dragoste şi bucurie, fiindcă lui Dumnezeu îi plac “donatorii veseli”.
Poliţele trebuiesc plătite cu veselie, toţi banii trebuiesc trimişi fără frică şi cu binecuvântare. Această atitudine a minţii îl face pe om stăpân al banilor şi, dacă ţine seama de aceasta, vorba lui rostită îi deschide vaste rezerve de bogăţie. Însuşi omul îşi limitează resursele sale prin viziunile de limitare. Uneori i se deschid mari realizări de bogăţie, dar el se teme să acţioneze. Viziunea şi acţiunea merg mână în mână, ca în cazul omului care a cumpărat blana pentru căptuşeală.
O femeie a venit la mine cerându-mi să spun cuvântul pentru o slujbă dreaptă. Niciodată să nu-i spui “slujbă” – ci “slujbă dreaptă” -  locului plănuit de mintea divină, fiindcă numai aceasta dă satisfacţie. Am adus mulţumiri că ea a primit totdeauna ce e al ei şi că această slujbă se va manifesta repede. Degrabă i s-au făcut trei oferte, două la New York şi una la Palm Beach, ea neştiind pe care s-o aleagă. I-am spus: “Cere o îndrumare precisă!”. Timpul era aproape trecut, ea era nedecisă… dar în curând mi-a telefonat. “Când m-am trezit dimineaţa, am simţit mirosul de Palm Beach”. Ea fusese acolo mai demult şi cunoştea parfumul lui îmbălsămat. I-am spus: “Dacă simţi aşa, desigur e îndrumarea cerută”. A acceptat postul şi a avut mult succes.
Adesea îndrumările ne vin în moduri şi momente neaşteptate. Într-o zi, mă plimbam pe stradă când am simţit, pe neaşteptate, nevoia să merg la o anumită brutărie, un bloc sau două mai departe. Mintea raţională rezista, argumentând: “Nu-i nimic ce te-ar putea interesa!”. Totuşi, nu am ascultat de raţiune şi m-am dus la brutărie, privind la orice lucru natural, ca şi cum ar fi fost ceva acolo care să mă fi interesat; ajungând acolo, am întâlnit o femeie la care mă gândisem demult şi care avea nevoie de ajutorul pe care i l-aş fi putut da. Astfel, mergi la un lucru pentru a afla altul. Intuiţia este o facultate spirituală care nu explică, ci numai indică drumul. Adesea se primesc directive în timpul tratamentului. Ideea prin care vin poate trece aproape neobservată, dar “unele din căile Domnului sunt misterioase”.
Într-o zi spuneam în clasă că fiecare, individual, va primi o directivă precisă. O femeie a venit la mine şi mi-a spus: “În timp ce aţi tratat aceasta, mi-a venit ideea de a scoate mobila din magazie pentru a o duce într-un apartament”. Femeia venea să fie tratată de sănătate. I-am spus că ştiu o locuinţă în care ea însăşi şi sănătatea ei se vor transforma şi am adăugat: “Cred că tulburarea dumitale este şi o congestie din cauza lucrurilor depozitate. Congestia lucrurilor din casă cauzează congestia lucrurilor în corp; ai folosit nesocotit legea folosinţei şi acum tragi consecinţele”. A mulţumit pentru că ordinea divină s-a stabilit în mintea, trupul şi inima ei. Oamenii nici nu visează ce mare legătură există între treburile şi trupul lor. Există o corespondenţă mutuală pentru fiecare boală. Cineva poate obţine o vindecare instantanee, prin realizarea faptului că trupul este o idee perfectă în Mintea Divină şi de aceea întreg şi perfect îi este trupul; dacă continuă gândurile distructive de acumulare a fricii, a criticii, boala se va întoarce.
Isus ştia că orice boală vine din păcat şi spunea leproşilor ca, după vindecare, să meargă şi să nu mai păcătuiască, căci altfel, un lucru şi mai rău va veni asupra lor. Astfel, sufletul omului (sau mintea subconştientă) trebuie să fie spălată “mai alb decât zăpada” pentru o sănătate permanentă; metafizicianul este totdeauna adânc înclinat spre “corespondenţă”. Isus Christos spune: “Nu condamna pe alţii ca să nu fii condamnat”. “Nu judeca, ca să nu fii judecat”. Mulţi oameni şi-au întors boli şi nefericiri pentru condamnarea altora, căci ceea ce condamni la ceilalţi, atragi spre tine însuţi.
O femeie a venit la mine supărată şi bolnavă pentru că soţul ei fugise cu o altă femeie. Ea o critica pe cealaltă femeie şi spunea: “Ea ştia ca el este un om însurat şi nu avea dreptul să accepte atenţiile lui”. I-am spus: “Opreşte-te din a judeca şi binecuvântează, căci dacă nu ai altă atitudine, vei atrage aceeaşi situaţie şi pentru tine”. A rămas surdă la aceste vorbe şi un an mai târziu s-a arătat interesată de un bărbat însurat. De câte ori critici sau condamni, apuci un fir elastic şi trebuie să te aştepţi la o lovitură.
Indecizia este piedică în multe privinţe. Ca să o depăşeşti, trebuie să faci repede afirmaţia: “Sunt întotdeauna sub inspiraţie directă şi iau deciziile cele drepte”. Aceste cuvinte impresionează subconştientul şi te găseşti îndată treaz, vioi, făcând mişcarea potrivită fără ezitare. Am găsit că este distructiv să priveşti spre planul psihic pentru a te lăsa condus, fiind planul mai multor minţi şi nu al unei singure minţi. Dacă omul îşi deschide mintea spre subiectivitate, el devine o ţintă pentru forţele distructive. Planul psihic este rezultatul gândurilor; acestea privesc numai drumul karmic.
Cunosc un om care ar fi trebuit să moara demult, după horoscop, dar mai este încă în viaţă ca unul dintre cei mai de seamă conducători pentru elevarea umanităţii din ţara lui. O minte viguroasă poate neutraliza profeţiile rele. Omul trebuie să spună: “Orice profeţie falsă trebuie să se ducă în neant, orice plan pe care Tatăl din Ceruri nu l-a plănuit pentru mine trebuie să se dizolve, să dispară; ideea divină vine să se realizeze acum!”. De aceea, dacă cineva ţi-a prevestit un eveniment bun, de fericire sau bogăţie, dă-i ospitalitate şi aşteaptă, căci el va veni mai devreme sau mai târziu, prin legea speranţei. Voinţa omului trebuie folosită ca să contrasemneze voinţa universală. “Vreau ceea ce-mi va fi dat prin voinţa lui Dumnezeu. E voinţa lui Dumnezeu să dea fiecărui om orice dorinţă dreaptă a inimii lui; voinţa omului trebuie folosită pentru a păstra viziunea, fără şovăire”. Fiul risipitor a spus: “Scula-mă-voi şi voi merge la tatăl meu”. Adesea trebuie o sforţare de voinţă, părăsirea învelişului gândurilor muritoare. Este cu mult mai uşor pentru oamenii simpli să aibă frică în loc de credinţă şi de aceea credinţa apare ca o sforţare a voinţei. Când omul se trezeşte spiritual, creşte. Recunoaşte că orice dizarmonie exterioară corespunde unei dizarmonii interioare, mentale. Dacă se poticneşte sau cade, o face în conştiinţa lui.
Odată, o studentă mergea pe drum şi critica pe cineva în gândurile ei. Îşi spunea mental: “Acea femeie e cea mai nesuferită de pe pământ”; deodată, 3 băieţi care alergau şi aruncau cu pietre, au lovit-o. Ea nu a condamnat jocul băieţilor, a chemat legea iertării şi a salutat divinitatea din acea femeie.
Drumurile înţelepciunii sunt căile plăcerii şi toate cărările ei sunt în pace. Când cineva a făcut o cerere în Universal, trebuie să fie gata pentru orice surpriză. Orice lucru poate părea că merge strâmb dar, în realitate, merge drept. O femeie a spus că nu există pierdere în Mintea Divină, de aceea ea nu poate pierde ce îi aparţine, iar dacă a pierdut ceva, acel ceva se va întoarce sau va primi echivalentul. Cu câţiva ani înainte pierduse 2.000 de dolari, împrumutând aceşti bani cuiva care a murise pe neasteptate, nemaispecificând în Testament acea datorie. Supărată, neavând nici o dovadă scrisă, s-a hotărât să ceară bani de la Banca Universală. A început prin a ierta datornicul, căci ura şi neiertarea închid toate uşile Băncii Minunate. A făcut apoi afirmaţia: “Neg pierderea, nu există pierdere în Mintea Divină, de aceea nu pot pierde aceşti 2.000 de dolari care îmi aparţin prin drept divin”. “Când o uşă se închide, o alta se deschide”. Ea trăia în apartamentul unei case care era de vânzare, în contractul de închiriere fiind o clauză care spunea că, dacă casa se va vinde, chiriaşii trebuiau să se mute în 90 de zile. Deodată, proprietarul a stricat contractul şi a mărit chiria. Iarăşi nedreptatea părea să fie în drumul ei, de data aceasta imperturbabilă. Ea a binecuvântat pe proprietar, zicând: “Dacă chiria s-a urcat înseamnă că eu voi fi mai bogată, pentru că Dumnezeu este averea mea”. Noile contracte au fost făcute cu chiria mărită, dar, dintr-o eroare “divină”, clauza cu cele 90 de zile a fost uitată. Puţin după aceea, proprietarul a avut ocazia să vândă casa. Din cauza greşelii din noile contracte, chiriaşii aveau dreptul să mai stea un an. Agentul a oferit fiecărui chiriaş 200 de dolari dacă se muta, şi mai multe familii s-au mutat. Trei au rămas, printre care şi această femeie. O lună sau două mai târziu, agentul a apărut şi a spus femeii: “Vrei să strici contractul pentru 1.500 de dolari?”. I-a fulgerat prin minte: “Acum trebuie să apară cei 2.000 de dolari!” Şi-a amintit că discutase cu prietenii din casă să acţioneze împreună în cazul în care va mai veni vorba despre mutare. S-a hotărât să-şi consulte prietenii. Ei au spus: “Dacă a oferit 1.500 de dolari, va oferi şi 2.000″. Astfel, a obţinut un cec de 2.000 de dolari pentru a elibera apartamentul. A fost, desigur o remarcabilă lucrare a legii şi aparenta nedreptate cu mărirea chiriei a însemnat mult deschiderea drumului pentru realizarea ei. Aceasta dovedeşte că nu există pierderi şi că, dacă se consideră starea spirituală, poţi culege tot ce e al tău, din marele rezervor al binelui. “Îţi voi înapoia ţie anii pe care i-au mâncat lăcustele”. Lăcustele sunt îndoielile, ura şi regretul gândurilor muritoare. Numai aceste gânduri adverse îl fură pe om, pentru că nici un om nu dă de la el, ci îşi ia lui însuşi. Omul este aici ca să-l dovedească pe Dumnezeu şi ca “să depună mărturie pentru adevăr”. El îl poate dovedi pe Dumnezeu prin aducerea belşugului în lipsă şi prin aducerea dreptăţii în nedreptate.
“Dovedeşte-mă pe mine acum cu aceasta, a spus Domnul mulţimii; dacă eu nu vreau să vă deschid fereastra cerului şi să vărs binecuvântarea mea, este pentru că nu vor fi cămări destule ca să le primească.”

                                                                    Florence Scovell – Shin