Cea
mai exacta si perfecta definitie a dragostei pe care am citit-o vreodata ar fi:
"Dragostea adevarata nu inseamna: nu pot sa traiesc fara tine, ci pot sa
traiesc fara tine, dar nu vreau."
Constat
cu tristete ca multi semeni confunda adictia emotionala cu dragostea. "Nu
pot sa traiesc fara el", "viata mea n-are sens fara ea",
"nu pot sa mai respir fara el". Va suna cunoscut?
Cine
traieste intr-o dependenta emotionala de altcineva pina la un nivel aproape de
patologie, este o persoana care are probleme serioase cu stima si increderea de
sine.
O
asemenea persoana aspira ca altcineva sa ii umple acel gol datorat absentei
increderii in sine, imaturitatii emotionale sau poate a lipsei de iubire in
copilarie, in perioada cea mai importanta a formarii structurilor
personalitatii.
Persoana
de care vorbim are nevoie ca altcineva sa o faca sa se simta ca merita sa fie
iubita, sa se simta valoroasa, frumoasa, implinita, ea pe sine insasi fiind
incapabila sa se aprecieze singura.
Asta
o conditioneaza sa isi ataseaza pretuirea ei ca fiinta umana de reactia
celuilalt. In timp isi transfera astfel, partial sau total, certificarea
personala in celalalt, ba chiar si valoarea proprie in cele din urma. De aceea
ea ajunge sa simta ca nu mai poate trai fara celalalt, ca nu mai poate respira
fara celalalt. Pentru ca dintr-o fiinta creata initial pentru a fi o persoana
intreaga si completa, ajunge un om ciopirtit.
Iar
eventuala despartire de persoana de care este dependenta, ajunge sa fie la fel
de traumatizanta ca amputarea brutala a unui membru. Pierderea partenerului ii
anuleaza sensul vietii proprii pentru ca ea traieste simbiotic doar prin
celalalt.
Pina
acolo se ajunge, pentru ca ea nu isi mai traieste practic viata ei fireasca. E
in alt film, unde viata proprie ii este directionata de regizorul ei, ci nu
si-o traieste ea asa cum isi doreste. Daca se uita adinc in sine, va vedea ca
de fapt atentia pe care o cere nu este neaparat cea venita de la EL,
partenerul, ci este doar o nevoie pe care ea o are, un gol pe care il are de
umplut in sufletul ei.
Dezechilibrul
emotional le impiedica pe aceste persoane sa isi dea seama ca ei nu au nevoie
neaparat si exclusiv de acea persoana cu tot ce reprezinta ea ci mai degraba au
nevoie de un sot/partener, de o sotie/partenera care sa corespunda cu imaginea
pe care ei si-au alcatuit-o in mintile lor ca ar fi acea persoana.
De
multe ori se intimpla chiar ca personajul pe care si l-au imaginat in inimile
lor sa nu aiba aproape nicio legatura cu persoana reala. Nu odata am ascultat
descrieri de persoane pe care le cunosteam cit de cit, atit de diferite de
realitate, incit incepusem sa am indoieli daca nu cumva se vorbea de altcineva.
Pentru ca mi se descria cu totul alt personaj - cel din mintea ei doritoare si
din imaginatia-i dependenta.
Ce
este cel mai trist este ca din astfel de adictii teribile se poate ajunge la
abuzuri grave si chiar la vieti pierdute. Uraganele emotionale care lovesc in
constructii sentimentale subrede, produc tot atitea dezastre precum cele reale.
O
persoana care se simte foarte bine in pielea ei, care isi apreciaza valoarea si
frumusetea in mod independent, nu doar prin aprecierea celuilalt, nu numai ca
nu va avea parte de astfel de caderi nefaste, ci dimpotriva, va atrage in viata
ei intotdeauna persoane echilibrate si relatii implinitoare.
Sa
aveti o primavara frumoasa, sa iubiti si sa fiti iubiti, insa fara a
tinji dupa confirmarea valorii voastre in ochii nimanui. Valoarea voastra este
numai si numai in voi, iar daca nu sunteti constienti ca ea este acolo, nici
cei care se vor uita in ochii vostri nu o vor vedea.
sursa: http://www.kudika.ro
