Ce
inseamna sa iubesti? Ce inseamna iubirea? Am ajuns la concluzia ca inseamna sa
inveti sa lasi… sa te lasi vietii, sa lasi lucrurile sa se intample. Am lacrimi
in ochi, dar nu sunt amare. Sunt lacrimi de emotie.
Ti
s-a-intamplat vreodata sa te indragostesti, iar sentimentul asta sa nu vina
dintr-o nevoie? Sa nu vina din nevoia de a fi protejata, sau admirata, sau
vindecata? Daca ajungi la un echilibru sufletesc, ajungi sa iti dai seama ca nu
ai nevoie de nimeni ca sa te simti intreg. Si intr-o stare ca asta, te
indragostesti; mai pur decat niciodata…
Si
doar intr-o stare ca asta esti perfect constienta ca a iubi inseama si sa
accepti ca acea alta persoana are propria lupta cu sine insusi in viata asta, o
lupta pe care din pacate trebuie sa o duca singur, ca fiecare dintre noi. Tu
stii ca e totul bine atunci cand amandoi sunt bine.
Poti
sa accepti asta, in ciuda sentimentului de dorinta? In ciuda a tot ceea ce vrei
tu de la Univers sau de la un alt om? Poti? Eu cred ca daca poti sa accepti
asta, iubesti cu adevarat… Iubesti viata si te iubesti pe tine si il iubesti cu
ADEVARAT si pe el(ea).
Iti
amintesti prima iubire? Iti amintesti cat de mult ai suferit atunci cand totul
a luat sfarsit? Sentimentul de deznadejde, ca se sfarseste lumea, sentimentul
de nedreptate si tradare. Si durere. Si apoi urmeaza si alte iubiri, ce parca
seamana cu prima. “Dumnezeu iti da pana inveti lectia”. Pana la urma, toti
oamenii din viata ta sunt lectii de viata. Ii atragi pe aceia de care ai nevoie
ca sa satisfaci nevoia de vindecare a sufletului tau. Poti sa deschizi ochii si
sa vezi asta?
Si
mai ales… poti sa vezi ca uneori, iubirea inseamna nu doar bine, dar si
suferinta? Nimic bun nu vine fara reversul sau. De fapt, asta e frumusetea
vietii. Cu cat e mai pasional, cu atat doare mai tare. Trebuie sa fi descoperit
ca totul in lume este ying si yang, lumina si intuneric si ca nu ar fi atat de
frumos sa triesti, fara ele doua, exact asa cum sunt. Primesti, dai... ti se
ia. Si primesti din nou in loc.
Bucura-te
si iubeste! Si invata sa ii lasi pe oameni sa isi traiasca viata interioara,
provocarile lor spirituale… lectiile lor de viata, sau poate dorintele lor cele
mai ascunse. Si uneori, oricat de mult ne-am dori sa ii imprumutam cuiva drag
aripile noastre si ochiul nostru interior, tot nu vom putea, pentru ca fiecare
trebuie sa si le castige singur. "Cu penele
altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii,
dar il stiu pasarile", spunea Lucian Blaga.
Accept.
Si probabil, pentru prima data in viata mea, iubesc cu adevarat. Fara sa imi
simt egou-ul ranit sau personalitatea anulata. Sunt cele mai nefaste sentimente
si le simtim mereu din vulnerabilitate, din frica de singuratate, care se
transforma in disperare…
Eu
mi-am promis ca nu am sa mai simt niciodata in vaiata mea disperarea aia.
Pentru ca… pentru ca… acum imi dau seama cat e de absurd sa iti lasi sufletul
abandonat in acea senzatie de incatusare. Tu nu stii in momentele alea ce iti
va aduce viitorul. Iar atunci cand dupa multa vreme reusesti sa te rupi de
durere, lucruri bune se intampla iar tu realizezi ca… “asa a fost cel mai
bine!”.
Si
nu iti vine sa crezi ca atunci ai plans cu atata amar, cand astazi esti atat de
fericit.
Ce
inseamna sa iubesti? Ce inseamna iubirea?
…probabil
ca fiecare isi are raspunsul sau unic la toate astea………………..
Iar
si mai probabil, iubirea aia adevarata-adevarata este atunci cand ambii sunt
bine, cand ambii si-au inteles sufletul...
sursa: http://www.garbo.ro
