Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel
om să crească şi să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor
ajuta să zboare pe alte ceruri decât pe al tău...
Deşi există cu adevărat
oameni care, ajunşi la o anumită maturitate emoţională şi la un anumit nivel
spiritual, pot trăi iubirea plenar, mulţi încă nu cred că există aşa ceva, iar
unii dintre noi avem sentimentul că iubim necondiţionat. Dar oare e aşa? Unde
să fie adevărul?
Este evident faptul că
fiecare dintre noi a simţit la un moment dat sau altul că se îndrăgosteşte.
Deşi capacitatea de a eleva această trăire ne aparţine întru totul,
îndrăgostirea nu este neaparat o opţiune. Ea apare şi te ia de multe ori pe
nepusă masă. Avem de ales în sensul că putem trăi “nebuneşte” sau
“pasional” aceste sentimente sau putem alege să cultivăm trăiri mai înalte, mai
curate, mai generoase şi mai profunde.
Gelozia pasională,
posesivitatea exprimată ca fiind ceva natural, ataşamentele bolnăvicioase,
suferinţa şi dramele emoţionale reprezintă ceea ce consideră mulţi oameni a fi normal (Aşa
e când te îndrăgosteşti şi nu poate fi altfel...). Probabil de aceea se spune
că dragostea e o boală şi nu durează decât trei ani.... Dacă ne uităm
mai bine în jur vom vedea că în lipsa dorinţei de a cultiva o iubire liberă,
generoasă şi sinceră, peisajul e trist. Şi chiar este. Totuşi, există şi
oameni cu adevărat generoşi şi frumoşi în suflet care atunci când iubesc,
iubesc cu adevărat, iubesc pentru celălalt. Personal, am avut parte de
iubirea unui astfel de om, iar la rândul meu am învăţat să fac diferenţa între
ataşament şi iubire şi să cultiv trăiri care sunt şi pentru mine şi pentru
celalălt o binecuvântare. Nu mă grăbesc să spun că am trecut toate testele în
iubire pentru că mai am în faţă atâtea experienţe de trăit. Pot să spun însă că
învăț să înalţ şi să trăiesc îndrăgostirea ca pe cea mai frumoasă stare de
iubire, pentru că nu mă mai simt temător, nesigur și nerăbdător; pentru că
trăiesc această stare prin toţi porii, cu răbdare, cu zâmbetul în suflet și
căldură. De fapt, e o trăire care mă trăieşte și ceea ce fac eu este să o gust
așa cum vine.
Acest mod de a înţelege şi
de a trăi dragostea au venit după multe experienţe care m-au scos din cercul
meu de confort şi m-au pus pe jar. Nedorindu-mi manifestările care apăreau la
pachet cu îndrăgostirea, şi având lângă mine pe cineva care mă iubea
necondiţionat, am început să caut un alt fel de a trăi îndrăgostirea
şi de a iubi. Am găsit. Şi nu poate fi pus în cuvinte.
Unii spun că adevărata
iubire vine cu timpul, prin convieţuire. Sunt de acord. Totuși am observat că
uneori noi numim iubire obişnuinţa cu celălalt om, faptul că nu ne mai vedem
singuri, fără acea persoană. Cumva, ne este comod să numim iubire o stare pasivă,
o acceptare reciprocă tacită a tabieturilor și frica de singurătate. În
situaţii criză, adevărata iubire se comportă la fel de generos şi înțelegător
ca atunci când totul e bine. Nu pentru că ataşamentul este prea puternic
şi nu ai altceva de făcut decât să înghiţi şi să accepţi orice, ci pentru că
nu-ţi este teamă că te pierzi dacă vei iubi necondiţionat o altă persoană.
Iubirea necondiţionată nu
înseamnă, după părerea mea, să treci cu vederea toate toanele şi egoismul
celuilalt deşi în interior provoacă în tine tristeţe, nemulţumire şi
neînţelegere. Asta înseamnă, de fapt, agăţare emoţională. Eu spun mai
degrabă că iubirea adevărată înseamnă să înţelegi şi să simţi prin ce trece
celălalt atunci când se manifestă cum se manifestă, să fii pregătit să-i oferi
spaţiu dacă are nevoie (să ieşi din peisaj când trebuie) şi să îi respecţi
dorinţele. Personal, simt că iubirea e constantă. Dacă azi simţi că
iubeşti, mâine că urăşti, mi-e greu să înţeleg de ce s-ar mai numi iubire.
Iubirea generoasă nu
înseamnă că tu nu-ţi doreşti nimic pentru tine sau pentru voi (aia e
indiferenţă, amiciţie sau orice altceva). Iubirea generoasă înseamnă că în
sufletul tău vrei acele lucruri doar dacă şi pentru celălalt sunt o
binecuvântare, adică eşti dispus să laşi partenerul să plece fără să-i
dăruieşti ce simţeai, dacă el aşa alege. Iubirea generoasă înseamnă să fii
alături de celălalt cu blândeţe chiar şi atunci când sufletul lui caută altceva
şi nu pe tine. Iubirea generoasă înseamnă să ajuţi acel om să crească şi
să prindă aripi, chiar dacă eşti conştient că aripile îl vor ajuta să zboare pe
alte ceruri decât pe al tău... Iubirea generoasă înseamnă să te rogi
pentru fericirea celuilalt chiar dacă fericirea lui nu e în braţele tale. Da,
se poate şi există oameni care iubesc aşa... şi sunt printre noi...
Vreau să o/ îl fac fericit!
Spunem mulţi când ne îndrăgostim. Da, dar ea/ el îşi doreşte de la mine
acest lucru? Are nevoie de iubirea mea ca să fie fericit/ă? Ori vrem dragoste
cu sila sub intenţii generoase? Mintea cunoaşte suficiente pretexte să-şi
motiveze nevoile egoiste.
Dragostea pentru celălalt
are răbdare, priveşte cu ochi plini de iubire alesul chiar şi atunci când
alegerile lui nu ne privesc sau nu ne includ. Dragostea pentru celălalt îşi
doreşte să dăruiască tot ce are mai frumos, mai curat şi mai pur dacă
porţile i se deschid. Iar dacă teama a pus stăpânire pe alesul nostru,
avem răbdare să-şi topească zidurile cu care s-a împrejmuit, fără să batem cu
picioarele în uşă sau să lovim pereţii ca să îi dărâmăm. Nu asediem cetatea
dacă el/ ea s-a retras acolo. Ne retragem şi noi. În acest timp, putem să-l
susţinem energetic, transmiţându-i constant iubire, lumină, gânduri generoase,
căldură şi compasiune. Lucrarea interioară ne priveşte, atât pe noi, cât şi pe
parteneri. Este posibil ca iubirea să scoată la suprafaţă răni, dar nu ca
să le răscolească, ci ca să le vindece... cu răbdare şi blândeţe. Iar dacă
celălalt nu este pregătit să renunţe la ataşamentul faţă de rănile sale, nu
putem insista să-l vindecăm. Îi dăm spaţiu...
Dacă ceea ce căutăm în viaţă
este doar confortul sentimental şi material atunci n-are niciun rost să ne
batem capul cu adevărata iubire, iubirea pentru celălalt, iubirea
care îl ajută să crească pe toate planurile şi în acelaşi timp ne înalţă şi pe
noi ca iubiţi. Spun asta pentru că înainte să ajungi la această dragoste, treci
prin foc şi simţi că te arzi, că te pierzi. Ca și cum eşti aruncat
din patul tău cald, şi pus faţă în faţă cu nişte adevăruri incomode despre
tine. Oare câţi dintre noi îşi doresc cu adevărat să se privească în oglindă?
Ei bine, doar cu o voinţă puternică şi curaj putem ajunge să înţelegem şi să
fim trăiţi de o iubire generoasă, trează. Eu nu am dat încă toate testele
iubirii, dar mă simt pregătit să ofer tot ce am mai bun. Anii
încă se desfăşoară în faţa mea cu toată experienţa pe care o pot aduce, dar
sufleteşte mă simt echipat... şi cel mai important dintre toate, îmi doresc cu
ardoare să contribui în viaţa alesei mele în modul cel mai profund,
cel mai generos şi cel mai plin de iubire...
sursa: http://atractiasuccesului.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu