VIATA CA O CAFEA BUNA...

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi.

Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească.

Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi.

Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră.

Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au.

Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua.

Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă.

Sursa: ozibuna.net

CONVERSATIE CU O FEMEIE INTELIGENTA

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

 - Ce tip de barbat cauti?

 Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

 - Vrei sa stii intr-adevar?

 El raspuse: Da!

 Atunci ea incepu sa zica:

 - Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…Imi pun intrebarea: Ce poti tu sa aduci in viata mea?

Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de bani.

Ea, stiind ce gandeste el, spuse:

- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.

El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.

Ea zise:

- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleaga prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un barbat care sa inteleaga ca sexul are importanta lui intr-un cuplu dar ca nu determina existenta cuplului care se vrea cu adevarat fericit.  Si o femeie adevarata nu va accepta niciodata langa ea un barbat care este extraordinar ... dar numai o ora! Pentru simplul motiv ca ziua are 24 de ore !

Cand termina, se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator.

El ii zise:

- Ceri mult.

Ea raspunse:

- Valorez mult.

TALENT INNASCUT...

Am primit un e-mail cu acest filmulet. Este incredibil cat talent pot avea unii. Nu m-am putut abtine sa nu-l impartasesc cu voi. Vizionare placuta!

DE CE PLANG FEMEILE???

Un băieţel a întrebat-o pe mama lui :
-De ce plângi ?
-Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.
- Nu înţeleg ,a spus el.
Mama lui l-a îmbrăţişat şi i-a spus :
-Şi nu vei înţelege niciodată...

Mai târziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său :
-De ce plânge mama fără motiv ?
- Toate femeile plâng fără motiv – a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băieţelul a crescut şi a devenit un bărbat,dar încă se întreba de ce plâng femeile.
Până l-a urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:
-Doamne,de ce plâmg femeile aşa uşor ?
Dumnezeu a spus , “ Când am creat femeia trebuia să o fac să fie specială “
I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii.
I-am dat putere interioară să îndure naşterea şi respingerile care de cele mai multe ori vin de la copii săi.
I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe când toată lumea renunţă,să aibă grijă de familia ei la greu fără să se plângă.
I-am dat sensibilitatea să îşi iubească copii în orice circumstanţe , chiar şi când copii ei o rănesc.
I-am dat putere să îl accepte pe soţul ei cu toate greşelile pe care le face.
I-am dat înţelepciune să ştie că un bun soţ nu îşi răneşte niciodată soţia , dar uneori îi testează rezistenţa şi hotarîrea de a rămâne alături de el în toate momentele grele.
Şi în final,i-am dat o lacrimă.O foloseşte mereu când are nevoie .
Vezi fiule,a spus Dumnezeu, “ frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă,chipul şi felul în care îşi coafează părul.
Frumuseţea unei femei trebuie citită în ochii ei,pentru că aceea e intrarea spre inima sa – locul unde se aşează iubirea...

MERITA SA LUPTI PENTRU DRAGOSTEA ADEVARATA?

Oare merită să lupţi pentru persoana iubită? Merită să aştepţi luni, ani după cineva? Chiar merită să ierţi totul doar pentru că ţii mai mult decât credeai la o persoană?
Atunci când iubeşti nu ţii cont de piedici, de defecte şi de lucrurile rele. Dar oare aşa să fie? Câţi oameni mai luptă în ziua de azi pentru iubirea adevărată? Câţi mai îndrăznesc să se ridice şi să spună :”Eu lupt pentru ceva. Lupt pentru iubire. Lupt pentru ceea ce cred!” E mai simplu ca atunci când nu merge cu o persoană, să încerci cu alta…şi tot aşa. Dar unde e învingerea? Unde e lupta? Unde e credinta?
Dacă iubeşti pe cineva, aştepţi şi zece ani după acea persoană. Dacă iubeşti pe cineva eşti în stare să renuţi la eul tău în favoarea celui de lângă tine. Dumnezeu a luptat pentru noi. Ne-a iubit atât de mult încât şi-a dat singurul fiu să moară pentru noi. Ne-a iubit atât de mult încât a aşteptat nu luni sau ani, ci secole ca noi să venim la El. Ca noi să-i răspundem dragostei Lui. Când am primit aşa o dragoste, când am primit aşa o dovadă de iubire…cum sa nu luptam si noi pentru dragostea adevarata?  Merita să lupţi! Merită să arăţi cu adevărat că tu crezi în dragoste adevarata şi că eşti îndeajuns de curajos să aştepţi până vine ea...

NORUL SI DUNA DE NISIP

Fiecare dintre noi avem povestile noastre cu care am copilarit, am crescut, ne-am dezvoltat si din care am invatat. Acestea au o savoare aparte datorita simbolismului si simplitatii. Totusi, exista povesti si pentru adulti, in care nu exista lupi, zmei sau imparati, ci un mesaj direct, plin de profunzime si care ne inspira.
O astfel de poveste este “Norul si Duna de Nisip”, de Paulo Coelho pe care o redau in continuare:
“Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa.
De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud.
Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea.
“Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!”
Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip.
Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea.
El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu.
“Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?”
“Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?”
“Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.”
“Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.”
“Si asta te intristeaza?”
“Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.”
“Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.”
Duna a ezitat un moment, apoi a spus:
“Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?”
“Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul.
“Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.”
A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis:
“Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.”
“Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.”
“Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.”
Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu.
In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie.
Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai.
Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.”

No te quiero - Manuela y Angel

DE LA IUBIRE CONDITIONATA LA IUBIRE NECONDITIONATA

Fiecare dintre noi, aspiram in adancul sufletului nostru sa fim iubiti asa cum suntem, cu toate asa zisele defecte si calitati, in mod plenar, total si neconditionat.
Iubirea neconditionata este considereata de majoriatea dintre noi un ideal de neatins. Ea presupune sa actionam si sa reactionam in mod deschis fata de o persoana pe care o iubim fara a fi influentati de tiparele noastre obisnuite de perceptie.

Totusi, fara sa stim, am simtit macar o data in viata, iubirea neconditionata, incarnata in acele momente magice ale inceputului unei relatii de cuplu. Iubirea neconditionata poate fi simtita destul de usor, insa este mai greu sa fie mentinuta si permanentizata.
Cand reusim aceasta, simpla existenta a persoanei iubite ne face constienti de magia vietii, incepem sa vedem totul mai colorat, mai plin de viata.

Atunci cand suntem iubiti in acest mod simtim in acelasi timp ca suntem recunoscuti, valorificati si sustinuti. Probabil ca aceasta constituie una dintre cele mai inalte si profunde forme de iubire.
Pe de alta parte suntem si fiinte umane care simt frica, frustrare, avem anumite nevoi si griji. Toate aceastea ne influenteaza felul in care relationam mai ales intr-un cuplu.
Cand persoana iubita ne “satisface” nevoile si preferintele simtim ca o iubim, iar cand nu o mai face, iubirea parca ne scade…

Acest exemplu ne ajuta sa recunoastem foarte usor iubirea conditionata, care este o forma de iubire mai slaba si superficiala.
O relatie de iubire presupune unirea si a sacrului si a profanului din noi, prin urmare de cele mai multe ori intr-o relatie de cuplu sunt prezente ambele forme de iubire si ce a conditionata si cea neconditionata. Este foarte bine atunci cand aceste doua forme de iubire sunt in acord, altfel zis iubim si cu inima si cu mintea. O relatie de cuplu in care acestea sunt in contradictie este angoasanta si produce indecizie, confuzie si neintelegeri la ambii parteneri.

In cele mai multe cazuri o relatie de cuplu presupune in egala masura iubire conditionata si neconditionata. O relatie de cuplu este armoniasa cand acestea doua nu sunt in contradictie si nu trebuie sa inchidem ochii fie exigentelor, fie inimii noastre.

Astfel, o persoana poate fi foarte darnica, prietenoasa si buna cu noi, iar noi sa nu simtim ca o iubim atat de mult incat sa incepem si o relatie amoroasa cu ea. De asemenea, putem intalni o persoana foarte profunda si romantica, dar care sa nu tina cont de nevoiele noastre interioare. Ce alegem in astfel de situatii?
In general alegerea o face fiecare in functie de tendintele pe care le are si experienta.

In cazul in care ne indragostim, inima are tendinta sa nu tina cont de exigentele noastre si sa se bucure de simpla existenta a celuilalt. Pana cand partea omeneasca din noi isi cere si ea tributul, prin satisfacerea nevoilor personale.
In aceste situatii avem nevoie de mult discernamant si intelegere fata de propria persoana.
Nu este recomandat sa ne impunem o decizie, mai ales daca acesta vine din partea mintii, a jumatatii conditionate a fiintei noastre, caci asta ar insemna un troc pe care-l facem in favoarea propriilor nevoi, frustrai si temeri. Este un compromis pe care-l facem noi insine cu inima noastra.

De asemenea nu este recomandat sa ne impunem o decizie din partea inimii. Tindem sa credem ca iubirea neconditionata insemana sa lasam deoparte toate conditiile si sa acceptam tot ce face fiinta iubita. Sub egida iubirii neconditionate toleram actiunile partenerei/partenerului nostru cu care nu suntem de acord si incepem sa fortam.

Iubirea neconditionata se naste din adancul fiintei noastre unde nu mai exista repulsie sau placere. Este ca o recunoastere de la fiinta la fiinta si raspunde la ceea ce e dincolo de placere sau frustrare. Suntem capabili sa simtim doar iubire neconditionata atunci cand reusim sa iertam si sa trecem peste toate temerile si inhibitiile noastre. Iubirea neconditionata cere de la noi in permanenta O RAPORTARE SPECIALA FATA DE FIINTA IUBITA, cere curaj, luciditate, daruire de sine si altruism.

Astfel, relatia de cuplu este bine sa intruneasca si partea din noi care aspira la transformare, careia ii este uneori frica si are anumite nevoi, dar mai ales si acea parte din noi care recunoaste si valoreaza fiinta iubita asa cum este ea.

Sursa: epsihologie.com

CIAO, CIAO - Maria Nazionale

PANA LA CAPATUL LUMII - Jennifer Peña