DE LA IUBIRE CONDITIONATA LA IUBIRE NECONDITIONATA

Fiecare dintre noi, aspiram in adancul sufletului nostru sa fim iubiti asa cum suntem, cu toate asa zisele defecte si calitati, in mod plenar, total si neconditionat.
Iubirea neconditionata este considereata de majoriatea dintre noi un ideal de neatins. Ea presupune sa actionam si sa reactionam in mod deschis fata de o persoana pe care o iubim fara a fi influentati de tiparele noastre obisnuite de perceptie.

Totusi, fara sa stim, am simtit macar o data in viata, iubirea neconditionata, incarnata in acele momente magice ale inceputului unei relatii de cuplu. Iubirea neconditionata poate fi simtita destul de usor, insa este mai greu sa fie mentinuta si permanentizata.
Cand reusim aceasta, simpla existenta a persoanei iubite ne face constienti de magia vietii, incepem sa vedem totul mai colorat, mai plin de viata.

Atunci cand suntem iubiti in acest mod simtim in acelasi timp ca suntem recunoscuti, valorificati si sustinuti. Probabil ca aceasta constituie una dintre cele mai inalte si profunde forme de iubire.
Pe de alta parte suntem si fiinte umane care simt frica, frustrare, avem anumite nevoi si griji. Toate aceastea ne influenteaza felul in care relationam mai ales intr-un cuplu.
Cand persoana iubita ne “satisface” nevoile si preferintele simtim ca o iubim, iar cand nu o mai face, iubirea parca ne scade…

Acest exemplu ne ajuta sa recunoastem foarte usor iubirea conditionata, care este o forma de iubire mai slaba si superficiala.
O relatie de iubire presupune unirea si a sacrului si a profanului din noi, prin urmare de cele mai multe ori intr-o relatie de cuplu sunt prezente ambele forme de iubire si ce a conditionata si cea neconditionata. Este foarte bine atunci cand aceste doua forme de iubire sunt in acord, altfel zis iubim si cu inima si cu mintea. O relatie de cuplu in care acestea sunt in contradictie este angoasanta si produce indecizie, confuzie si neintelegeri la ambii parteneri.

In cele mai multe cazuri o relatie de cuplu presupune in egala masura iubire conditionata si neconditionata. O relatie de cuplu este armoniasa cand acestea doua nu sunt in contradictie si nu trebuie sa inchidem ochii fie exigentelor, fie inimii noastre.

Astfel, o persoana poate fi foarte darnica, prietenoasa si buna cu noi, iar noi sa nu simtim ca o iubim atat de mult incat sa incepem si o relatie amoroasa cu ea. De asemenea, putem intalni o persoana foarte profunda si romantica, dar care sa nu tina cont de nevoiele noastre interioare. Ce alegem in astfel de situatii?
In general alegerea o face fiecare in functie de tendintele pe care le are si experienta.

In cazul in care ne indragostim, inima are tendinta sa nu tina cont de exigentele noastre si sa se bucure de simpla existenta a celuilalt. Pana cand partea omeneasca din noi isi cere si ea tributul, prin satisfacerea nevoilor personale.
In aceste situatii avem nevoie de mult discernamant si intelegere fata de propria persoana.
Nu este recomandat sa ne impunem o decizie, mai ales daca acesta vine din partea mintii, a jumatatii conditionate a fiintei noastre, caci asta ar insemna un troc pe care-l facem in favoarea propriilor nevoi, frustrai si temeri. Este un compromis pe care-l facem noi insine cu inima noastra.

De asemenea nu este recomandat sa ne impunem o decizie din partea inimii. Tindem sa credem ca iubirea neconditionata insemana sa lasam deoparte toate conditiile si sa acceptam tot ce face fiinta iubita. Sub egida iubirii neconditionate toleram actiunile partenerei/partenerului nostru cu care nu suntem de acord si incepem sa fortam.

Iubirea neconditionata se naste din adancul fiintei noastre unde nu mai exista repulsie sau placere. Este ca o recunoastere de la fiinta la fiinta si raspunde la ceea ce e dincolo de placere sau frustrare. Suntem capabili sa simtim doar iubire neconditionata atunci cand reusim sa iertam si sa trecem peste toate temerile si inhibitiile noastre. Iubirea neconditionata cere de la noi in permanenta O RAPORTARE SPECIALA FATA DE FIINTA IUBITA, cere curaj, luciditate, daruire de sine si altruism.

Astfel, relatia de cuplu este bine sa intruneasca si partea din noi care aspira la transformare, careia ii este uneori frica si are anumite nevoi, dar mai ales si acea parte din noi care recunoaste si valoreaza fiinta iubita asa cum este ea.

Sursa: epsihologie.com