JOCUL DE-A IUBIREA

Ai început un joc ciudat,

Şi făr-să ştiu eram pionul,

Pe care tu l-ai tot mutat,

Furându-mi liştea şi somnul!

Eram când tura, când regina,

Pe tabla ta de şah în viaţă,

Şi-mi luai tot una câte una,

Din piesele aflate-n faţă!

Am pus, la început, în joc,

Încrederea ce-ai luat-o-ndată,

Apoi, sperând într-un noroc,

Şi prietenia am pus-o toată!

Dar tu n-aveai decât un gând,

Să triumfezi, cum ţi-este firea,

Cinstit, sufletu-mi tremurând,

Şi-a pus pe tablă-ncet iubirea!

Prezenţa ei, mă aşteptam,

Să schimbe jocu-ntr-o minune,

Să redevii, cum te credeam,

Speranţa mea în astă lume!

Dar, vai, ce grea dezamăgire,

Şi ce tristeţe de nespus,

În jocul vieţii cu iubire

Pe rând, azi, visele s-au dus.

Căci tu umblând dupâ câştig,

Nepăsătoare, jucai în pripă,

Acum e iarnă şi e frig,

Şi eu sunt gol, după risipă!

Cu gingăşie ţi-am adus

Atâtea-n joc, dar tu, vezi bine,

Cum n-ai avut nimic de pus,

Precum un hoţ, le-ai luat la tine!

Dar nu-i nimic,eu voi culege,

Toate fărâmele la loc,

Apoi uita-voi, şi-oi alege

Alt început, mai cu noroc!

Şi-acum te-ntreb încă mirat,

Cu jocul ce l-ai început,

Vei înţelege tu vreodat'

Ce mult în viaţă ai pierdut?


Sursa: autor necunoscut