Într-o zi foarte calduroasa de vara, un muncitor primise sarcina de a sapa gradina stapânului. Se apuca de lucru fara chef si începu sa-l blesteme pe Adam, singurul vinovat, dupa parerea lui, pentru toate împovararile.
Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stapânului care, apropiindu-se îi spuse:
"Dar de ce îl blestemi pe Adam! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel în locul lui."
"Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!".
"Vom vedea!", spuse stapânul si îl invita la masa de prânz.
La ora fixata, lucratorul se înfatisa la casa stapânului, iar acesta îl pofti într-o sala unde se afla o masa încarcata cu tot felul de bunatati.
"Poti mânca tot ce voiesti", îi spuse stapânul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, pâna ma voi întoarce."
Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup începu sa înfulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sfârsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l înnebunea, nu mai rezista si pâna la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul îl apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din mâna. Începu vânatoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate îl facu pe stapân sa se-ntoarca din drum.
"Ai vazut?", îl întreba stapânul. Apoi îl mustra râzând: "Pe viitor, în locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!"
"Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta!
"Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..."
Blestemele si insultele sale ajunsera la urechile stapânului care, apropiindu-se îi spuse:
"Dar de ce îl blestemi pe Adam! Fac prinsoare ca si tu ai fi facut la fel în locul lui."
"Cu siguranta nu!", raspunse lucratorul. "Eu as fi rezistat ispitei!".
"Vom vedea!", spuse stapânul si îl invita la masa de prânz.
La ora fixata, lucratorul se înfatisa la casa stapânului, iar acesta îl pofti într-o sala unde se afla o masa încarcata cu tot felul de bunatati.
"Poti mânca tot ce voiesti", îi spuse stapânul angajatului. "Doar de supiera din mijlocul mesei sa nu te atingi, pâna ma voi întoarce."
Lucratorul nu se lasa rugat, se aseza la masa, si cu o pofta de lup începu sa înfulece una dupa alta delicatesele ce-i erau servite. La sfârsit, privirea-i fu atrasa irezistibil de supiera. Curiozitatea mai ca-l înnebunea, nu mai rezista si pâna la urma, cu mare grija de-abia apuca sa ridice putin capacul supierei, ca din ea sari un soarece. Lucratorul îl apuca de ceafa, dar soarecele-i scapa din mâna. Începu vânatoarea. Zgomotul scaunelor si meselor rastunate îl facu pe stapân sa se-ntoarca din drum.
"Ai vazut?", îl întreba stapânul. Apoi îl mustra râzând: "Pe viitor, în locul tau, n-as mai blestema pe Adam si greseala lui cu voce tare!"
"Eu? Nu! Eu sunt altfel! Eu nu m-as fi comportat asa cu siguranta!
"Ce prost ai fost! Trebuia sa faci asa si asa ..."
Câte feluri de a-i acuza pe ceilalti. Cel care-l acuza însa pe celalalt, se acuza pe sine înca si mai mult.
Un novice vorbea cu dispret despre aviditatea si violenta oamenilor din lume". Maestrul îi spuse: "Îmi aduci aminte de lupul care trecea printr-o perioada de bunatate si care, vazând o pisica fugind dupa un soarece, se întoarse spre lupul care-l însotea si-i spuse indignat: "N-ar fi oare timpul ca sa faca cineva ceva pentru a pune capat aceastei urmariri?"
(Bruno Ferrero)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu