pasindoi: DE CE AVEM NEVOIE DE SPIRITUALITATE?...

DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

marți, 13 decembrie 2011

DE CE AVEM NEVOIE DE SPIRITUALITATE?...

Pentru ca de cand e lumea, omul este în cautarea raspunsului la întrebarile:
Cine suntem?
De unde venim?
Unde ne ducem?

Stiinta inca nu a gasit un raspuns satisfacator si unanim acceptat.

Religia inca tine închise portile catre adevar considerând ca el nu trebuie sa fie accesibil decât unui grup restrâns de privilegiati.

Spiritualitatea ramâne calea pe care pasesc cei aflati în cautarea adevarului.

Ea se adreseaza sufletului si nu pune restrictii celor ce aleg sa treaca dincolo de barierele dogmelor sau de limitele stiintei.

Are spiritualitatea raspunsuri la toate intrebarile?
La foarte multe, dar nu la toate...

Consider ca adevarul absolut nu poate fi cunoscut de om cât timp se afla în viata din mai multe motive:
Universul e infinit si tainele sale la fel. Omul e doar o mica parte din acest infinit si nu poate întelege infinitul decât pâna la un punct.
Atâta timp cât te afli într-o camera în care sa presupunem ca ai fost adus legat la ochi, nu poti sti cum arata cladirea privita din afara, poti doar sa-ti faci o idee despre felul, forma si dimensiunile ei.

Universul e o matrice, o holograma, o creatie a unei singularitati, una din dimensiunile unei multitudini de dimensiuni... Universul e o iluzie... un vis...

Spiritualitatea nu ne învata neaparat ce e Universul dar ne ajuta sa întelegem mare parte din legile sale.

Spiritualitatea nu îl defineste pe Dumnezeu dar ne ajuta sa ne apropiem de El

Spiritualitatea ne da cheia spre o viata implinita... si ne invata care sunt usile ce trebuie sa le deschidem... ca sa ne gasim propria noastra cale.

Carla von Vlad

Sursa: lumeaspirituala.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DECIDE SINGUR!!!

Iubirea este cheia principala pe care o porti in inima mereu,
Adevarata Iubire nu face diferente, este cea mai mare foarta creatoare care izvoraste din Dumnezeu si curge prin noi.
Iubirea neconditionata a tot ce a fost, este si va fi este esenta lucrurilor si calea cea mai sigura spre Lumina.

Patrundeti în adâncul fiintei voastre pentru a descoperi acolo sursa fericirii eterne, a blândetii si iubirii – principiul fundamental care sta la baza întregii creatii. Recunoasteti-L din nou pe Acela care ramâne de-a pururi neschimbat, putând fi recunoscut pretutindeni, în gradinile pline de flori, în padurile umbroase, în muntii semeti si în întregul univers, mergând pâna la soarele central cel mai îndepartat.

Decide singur ce alegi in viata ta, nu lasa pe altii sa o faca in locul tau!
Fiecare gand, fapta sau sentiment iti va aduce mereu o schimbare in viata ta si va avea o mare importanta pentru sufletul tau cat si pentru cei din jurul tau. Altfel spus tot ce transmiti, simti si gandesti te defineste in fiecare clipa...

"Iubeste-L pe Dumnezeu mai presus de orice si pe aproapele tau ca pe tine însuti!"

RUGACIUNE

“Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine,
Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !
-pentru lumina pe care am constientizat- o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!”

Parintele Argatu