Din nefericire multi nu realizeaza ca nu este asa si spun cu infatuare ca ei postesc, criticandu-si semenii care nu fac la fel sau care… mananca, beau, bîrfesc, fura, se cearta, danseaza, citesc carti nepotrivite, se îmbraca cu blugi prea strîmti ori au decolteul prea adînc, fumeaza si… Doamne fereste, fac sex! Deci sunt “plini de pacate”, spre deosebire de ei, care sunt “superiori”. Însa asta e orgoliu! Adica tocmai pacatul diavolului, de care prin post vrem sa scapam… Nostima capcana, în care cad habotnicii nostri cei de toate zilele!
Postul are rol de purificare, de apropiere de Lumina, sau mai bine zis de CONSTINETIZARE a locului si rostului nostru în lume.
Constientizarea însemnand ÎNTELEGERE. Iar acest lucru nu îl putem face doar abtinandu-ne de la mancare. E adevarat ca atunci cand am mancat mai putin, putem gandi mai usor, ne simtim mai bine si energia consumata de stomac pentru a digera mancarea poate fi folosita la alte activitati, atat fizice cat si intelectuale. Ne putem apropia mai usor de Dumnezeu... Chakra trei, Manipura, functioneaza mai bine cand nu este încarcata cu mancare. Indiferent ce fel de mancare! Este centrul de comanda al organismului.
Dar revenind la ideea de post si la rostul acestuia. Dincolo de idea de dezintoxicare a organismului, trebuie sa ne dezintoxicam sufletul.
Cum putem face asta?
RUGACIUNEA este necesara dar nu si suficienta.
SPOVEDANIA are rostul ei, însa sensul ei adevarat, motivul pentru care s-a nascut acesta forma de descarcare a sufletului s-a pierdut aproape complet. Sensul corect al spovedaniei este curatarea sufletului de problemele care ne apasa, (dar mai întîi trebuie sa le cunoastem cu adevarat) si implicit eliberarea de vinovatie, prin iertarea acordata de preot.
Împartasania are un rol minunat, ne împartasim cu Lumina (trupul si sîngele lui Hristos), dar din nefericire efectul ei este valabil numai pana la primul gand negativ, prima critica, sau prima fapta reprobabila. Nu devenim automat mai buni prin primirea împartasaniei.
Cum putem atunci deveni mai buni, mai aproape de Lumina, deci mai puternici spiritual si în consecinta si mai fericiti în viata noastra pamanteasca?
Prin constientizare. Prin apropierea de propriul sine, cunoasterea lui si întelegerea adevarului din noi si din jurul nostru. Putem face asta prin MEDITATIE.
Meditatia pe care v-o propun este una din cele mai simple si frumoase meditatii ce daca este facuta cu rabdare si sinceritate, are ca rezultat o schimbare benefica a starii psihice si a vietii. Ea nu are rol de relaxare, ci de constientizare, de apropiere de prezentul propriu, dar într-un mod realist si eliberator.
MEDITATIA SINELUI.
E necesar sa dedicam cel putin o ora acestei meditatii. Sa o facem fara sa fim presati de timp sau de vreo grija cotidiana.
Stam singuri în camera, în locul în care traim zilnic, si ne ancoram în prezent. Preferabil sa luam o foaie alba de hartie si un pix unde ne vom nota gandurile liberi, necenzurati, stiind ca nu va vedea nimeni foaia cu exceptia noastra.
Aprindem o lumanare, atmosfera se va schimba în mod subtil, dar perceptibil.
Totul trebuie sa fie doar un exercitiu de observatie, obiectiva, atenta, realista. Sa nu încercam sa ne mintim pe noi însine. E o calatorie spre noi însine. O calatorie simpla dar sincera.
Nu trebuie sa punem nici un fel de muzica, pentru ca muzica modifica starea emotionala si spirituala.
Privim foarte atenti în jurul nostru.
Observam doar...
Privim LUCRURILE, detaliile locului în care ne aflam, obiectele de care suntem încojurati. Totul, atenti, ancorati în prezent. Ele sunt o parte din dorintele noastre, ele, lucrurile, au raspuns unei necesitati afective (orgoliu, dorinta de a fi aprecati pentru gusturile noastre, lipsa a ceva anume pe care acel lucru îl poate înlocui partial, o aminitire, o sugestie, pentru ca orice obiect este un simbol, uneori un simbol cu înteles personal). Toate lucrurile noastre reflecta fiecare o anumita dorinta a sufletului, ce o aveam în momentul cînd am cumparat acel lucru. O dorinta ascunsa, dincolo de estetica aceslui obiect. O putem afla? Daca da bine, daca ni se pare prea complicat trecem mai departe, nu trebuie sa ramanem blocati. Cu siguranta daca ne-am pus o întrebare, vom primi raspunsul în cel mai potrivit moment. Raspunsul va veni spontan si clar si va avea însemnatate.
Trebuie sa stim însa ca toate lucrurile ce ne inconjoara sunt o extensie a sinelui.
Daca nu am cumparat noi lucrul ci altcineva si asta ne spune ceva, dar nu detaliez acum. Ceea ce este în jurul nostru este oglinda sufletului nostru prezent.
Privim apoi în sulfetul nostru si ne analizam RELATIILE cu oamenii pe care îi cunoastem. Ce prieteni avem? Cati si de ce? Cine ne este cu adevarat prieten si de ce? Cu cine ne simtim cu adevarat bine si de ce? Cine am vrea sa fie cum noi în acel moment? Da chiar în acel moment de sinceritate si calatorie spre sine. De ce? Cui am avea curajul sa-i spunem tot ce avem pe suflet, dar tot! Exista o asemenea persoana?Ce admiram cel mai mult la cineva? Ce ne displace cel mai mult la oameni?
Ceea ce vedem în ceilalti sunt deseori proiectii ale aptitudinilor si atitudinitlor noastre. Vedem ceea ce avem si noi si ne place, sau ce avem în inconstient si trebuie sa scoatem la lumina. Iar in ceea ce priveste ceea ce nu ne place, pot fi defectele noastre inconstiente sau efectul unor traume ce inca nu s-au vindecat.
Le vindecam rugandu-l pe Dumnezeu sa ne ajute, iar apoi trebuie sa ne detasam. El va actiona subtil în timp.
Fiecare prieten e o reflectare a sinelui nostru. Nimeni nu a fost întalnit întamplator. Vedem ce ne place si ce nu. Si ce alegem sa schimbam, la noi, nu la ceilalti. În privita altora schimbarea consta în a sti ce relatii mai vrem pastram si ce nu. Cei nepotriviti cu noi ne slabesc din putere. E bine sa renuntam la ei.
Ne uitam apoi în TRECUTUL nostru. Ce consideram ca am facut gresit în viata? Ce am fi putut face altfel? Si ce rezultat ar fi avut? Ce am facut bine în viata? Ce ne multumeste cu adevarat si de ce? Cum putem face acel lucru, daca nu l-am facut deja sau nu e ceva ce facem în mod curent?
Sa ne gandim si la profesie si la viata sentimentala si sexuala.
TOTUL, lucrurile, prietenii, partenerul, profesia, starea fizica si materiala e o extensie a sinelui, O OGLINDA A INCONSTIENTULUI nostru, a ceea ce SUNTEM CU ADEVARAT! Multi nu cred, dar este un adevar.
Trebuie sa gandim intens la tot si mai ales non-judicativ. Trebuie doar sa ne întelegem, nu sa ne condamnam ori sa ne mandrim cu noi însine. Regretele nu-si au rostul, nu folosesc la nimic. Iar mandria ne transporta în iluzie. O iluzie periculoasa.
Neîmplinirile au rol de lectii, realizarile au rol tot de lectii.
Trebuie sa observam prezentul si sa decidem ce dorim cu adevarat.
Sa facem diferenta între dorintele false si dorintele reale.
Sa ne notam raspunsurile si sa le recitim în seara urmatoare. (sau daca n-am scris nimic, doar sa ni le amintim). Sa vedem ce emotii si senzatii simtim a doua zi vizavii de raspunsurile si constatarile noastre.
Sa facem o alegere, ce pastram si ce nu.
Am fost intr-o o adevarata calatorie în interiorul sinelui. Sinceritatea,obiectivitatea si atentia au fost esentiale.
Apoi trebuie sa întelegem ca TOTUL E REZULTATUL ALEGERILOR NOASTRE. Ca nimeni altcineva nu este VINVOVAT pentru ce SUNTEM si ce AVEM. Ca nimeni nu poate SCHIMBA ceva în viata noastra, NIMENI cu exceptia PROPRIEI PERSOANE. Numai noi suntem RESPONSABILI pentru viata noastra. Iar TIMPUL singurul nostru inamic real. Deci trebuie sa-l invingem folosindu-l.
Abia dupa aceea e cazul SA NE RUGAM cu sufletul liber. Abia atunci ne putem ruga cu adevarat în duh si adevar. Si sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru tot dupa ce am constientizat cine suntem.
Cam asta e rostul postului, iar primavara prin esenta ei este anotimpul în care din
punct de vedere spiritual ne putem schimba viitorul. (fapt constatat si confirmat si de clarvazatorul rus S.N.Lazarev).Stam singuri în camera, în locul în care traim zilnic, si ne ancoram în prezent. Preferabil sa luam o foaie alba de hartie si un pix unde ne vom nota gandurile liberi, necenzurati, stiind ca nu va vedea nimeni foaia cu exceptia noastra.
Aprindem o lumanare, atmosfera se va schimba în mod subtil, dar perceptibil.
Totul trebuie sa fie doar un exercitiu de observatie, obiectiva, atenta, realista. Sa nu încercam sa ne mintim pe noi însine. E o calatorie spre noi însine. O calatorie simpla dar sincera.
Nu trebuie sa punem nici un fel de muzica, pentru ca muzica modifica starea emotionala si spirituala.
Privim foarte atenti în jurul nostru.
Observam doar...
Privim LUCRURILE, detaliile locului în care ne aflam, obiectele de care suntem încojurati. Totul, atenti, ancorati în prezent. Ele sunt o parte din dorintele noastre, ele, lucrurile, au raspuns unei necesitati afective (orgoliu, dorinta de a fi aprecati pentru gusturile noastre, lipsa a ceva anume pe care acel lucru îl poate înlocui partial, o aminitire, o sugestie, pentru ca orice obiect este un simbol, uneori un simbol cu înteles personal). Toate lucrurile noastre reflecta fiecare o anumita dorinta a sufletului, ce o aveam în momentul cînd am cumparat acel lucru. O dorinta ascunsa, dincolo de estetica aceslui obiect. O putem afla? Daca da bine, daca ni se pare prea complicat trecem mai departe, nu trebuie sa ramanem blocati. Cu siguranta daca ne-am pus o întrebare, vom primi raspunsul în cel mai potrivit moment. Raspunsul va veni spontan si clar si va avea însemnatate.
Trebuie sa stim însa ca toate lucrurile ce ne inconjoara sunt o extensie a sinelui.
Daca nu am cumparat noi lucrul ci altcineva si asta ne spune ceva, dar nu detaliez acum. Ceea ce este în jurul nostru este oglinda sufletului nostru prezent.
Privim apoi în sulfetul nostru si ne analizam RELATIILE cu oamenii pe care îi cunoastem. Ce prieteni avem? Cati si de ce? Cine ne este cu adevarat prieten si de ce? Cu cine ne simtim cu adevarat bine si de ce? Cine am vrea sa fie cum noi în acel moment? Da chiar în acel moment de sinceritate si calatorie spre sine. De ce? Cui am avea curajul sa-i spunem tot ce avem pe suflet, dar tot! Exista o asemenea persoana?Ce admiram cel mai mult la cineva? Ce ne displace cel mai mult la oameni?
Ceea ce vedem în ceilalti sunt deseori proiectii ale aptitudinilor si atitudinitlor noastre. Vedem ceea ce avem si noi si ne place, sau ce avem în inconstient si trebuie sa scoatem la lumina. Iar in ceea ce priveste ceea ce nu ne place, pot fi defectele noastre inconstiente sau efectul unor traume ce inca nu s-au vindecat.
Le vindecam rugandu-l pe Dumnezeu sa ne ajute, iar apoi trebuie sa ne detasam. El va actiona subtil în timp.
Fiecare prieten e o reflectare a sinelui nostru. Nimeni nu a fost întalnit întamplator. Vedem ce ne place si ce nu. Si ce alegem sa schimbam, la noi, nu la ceilalti. În privita altora schimbarea consta în a sti ce relatii mai vrem pastram si ce nu. Cei nepotriviti cu noi ne slabesc din putere. E bine sa renuntam la ei.
Ne uitam apoi în TRECUTUL nostru. Ce consideram ca am facut gresit în viata? Ce am fi putut face altfel? Si ce rezultat ar fi avut? Ce am facut bine în viata? Ce ne multumeste cu adevarat si de ce? Cum putem face acel lucru, daca nu l-am facut deja sau nu e ceva ce facem în mod curent?
Sa ne gandim si la profesie si la viata sentimentala si sexuala.
TOTUL, lucrurile, prietenii, partenerul, profesia, starea fizica si materiala e o extensie a sinelui, O OGLINDA A INCONSTIENTULUI nostru, a ceea ce SUNTEM CU ADEVARAT! Multi nu cred, dar este un adevar.
Trebuie sa gandim intens la tot si mai ales non-judicativ. Trebuie doar sa ne întelegem, nu sa ne condamnam ori sa ne mandrim cu noi însine. Regretele nu-si au rostul, nu folosesc la nimic. Iar mandria ne transporta în iluzie. O iluzie periculoasa.
Neîmplinirile au rol de lectii, realizarile au rol tot de lectii.
Trebuie sa observam prezentul si sa decidem ce dorim cu adevarat.
Sa facem diferenta între dorintele false si dorintele reale.
Sa ne notam raspunsurile si sa le recitim în seara urmatoare. (sau daca n-am scris nimic, doar sa ni le amintim). Sa vedem ce emotii si senzatii simtim a doua zi vizavii de raspunsurile si constatarile noastre.
Sa facem o alegere, ce pastram si ce nu.
Am fost intr-o o adevarata calatorie în interiorul sinelui. Sinceritatea,obiectivitatea si atentia au fost esentiale.
Apoi trebuie sa întelegem ca TOTUL E REZULTATUL ALEGERILOR NOASTRE. Ca nimeni altcineva nu este VINVOVAT pentru ce SUNTEM si ce AVEM. Ca nimeni nu poate SCHIMBA ceva în viata noastra, NIMENI cu exceptia PROPRIEI PERSOANE. Numai noi suntem RESPONSABILI pentru viata noastra. Iar TIMPUL singurul nostru inamic real. Deci trebuie sa-l invingem folosindu-l.
Abia dupa aceea e cazul SA NE RUGAM cu sufletul liber. Abia atunci ne putem ruga cu adevarat în duh si adevar. Si sa nu uitam sa multumim lui Dumnezeu pentru tot dupa ce am constientizat cine suntem.
Cam asta e rostul postului, iar primavara prin esenta ei este anotimpul în care din
E timpul sa ne facem CURATENIE în suflet, nu doar în casa si ne putem crea astfel un prezent liber si frumos, fara sa ne agatam continuu TRECUT sau de un VIITOR minunt, dar inexistent, un viitor superb, dar care va veni... CANDVA.
Viitorul nu este decat proiectia prezentului. Prezentului nostru intern: SINELE.
Carla vonVlad
Sursa: lumeaspirituala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu