SCAUNUL (la silla)

Intr-un sat din Spania, fiica unui om a venit la un pastor si l-a chemat in casa lor, pentru un moment de rugaciune, deoarece tatal sau era foarte bolnav. Cand pastorul a sosit in acea casa, l-a vazut pe tatal fetei intr-un pat, era invelit bine si statea cu capul pe doua perne, iar langa pat era un scaun (silla - in spaniola), si pastorul s-a gandit ca scaunul l-au pus pentru el. S-a apropiat de pat, a salutat si apoi a zis:
- Presupun ca ma asteptati...
- Nu, cine sunteti dumneavoastra ? - a intrebat omul bolnav.
- Sunt pastorul pe care fiica dumneavoastra l-a chemat pentru a face o rugaciune impreuna cu dumneavoastra; cand am intrat am vazut scaunul liber langa patul dumneavoastra si m-am gandit ca l-ati pus aici pentru mine.
- Ah... scaunul, a zis omul bolnav, apoi a continuat:
- Ati putea sa inchideti usa va rog ?
Pastorul, surprins, a inchis usa, apoi s-a apropiat de patul bolnavului, iar omul bolnav i-a zis:
- Acest lucru nu l-am mai spus la nimeni, dar mi-am petrecut toata viata mea fara sa ma rog. Cand mergeam in biserica ascultam mereu cand mi se spunea care este importanta rugaciunii, cum sa ma rog, care sunt beneficiile rugaciunii, dar aceste lucruri imi intrau pe o ureche si imi ieseau pe cealalta. Deci nu aveam idee nici cum sa ma rog si in fine am incetat complet sa ma mai rog. Am continuat asa pana in urma cu 4 ani si intr-o zi am vorbit cu prietenul meu cel mai bun si el mi-a zis:
- Iosif, rugaciunea e sa ai o conversatie cu Isus. Iti recomand sa faci asa:
- Aseaza-te pe un scaun si pune un alt scaun liber in fata ta si cu credinta priveste-L pe Isus in fata ta.
Nu e o prostie... fa-o deoarece El a zis: "Si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei C.28 V.29-b), deci vorbeste-I si asculta-L in acelasi mod cum faci cu mine acum.
- Am incercat o data, apoi de mai multe ori si mi-a placut asa de mult, caci de-atunci o fac cel putin cateva ore in fiecare zi, bineanteles cu grija sa nu ma vada familia, altfel m-ar inchide intr-un ospiciu.
Pastorul cand a auzit aceste cuvinte, profund emotionat, i-a zis lui Iosif ca ceea ce face este un lucru bun si l-a sfatuit sa nu inceteze niciodata sa faca lucrul acesta. Apoi s-au rugat impreuna, i-a dat impartasania, dupa care a plecat spre casa lui. Doua zile mai tarziu fiica acestui om l-a cautat din nou pe pastor si i-a spus ca tatal ei a murit. Pastorul a intrebat-o:
- A murit in pace ?
- Da, dupa ce dumneavoastra ati iesit de la el din camera, m-a chemat la el. M-am dus la patul lui, mi-a spus ca ma iubeste, m-a strans in brate apoi m-a sarutat. Am iesit la cumparaturi si cand m-am intors l-am gasit mort. Dar un lucru mi s-a parut straniu: putin inainte de a muri se vede ca s-a sculat din pat, a tras scaunul langa pat, apoi eu cand am ajuns acasa l-am gasit in pat dar cu capul pe scaun, ca si cum si-ar fi pus capul in poala la cineva...
Ce parere aveti despre asta ?
Pastorul cu lacrime in ochi abia stapanindu-se i-a zis:
- De-ar fi ca toti sa putem murim astfel...!

Povesti cu bancuri se raspandesc precum focul prin intermediul postei electronice, dar cand este vorba de a vorbi despre Dumnezeu, ne gandim de doua ori inainte de a o face.

                      E curios, nu-i asa?

Prea retinuti suntem in a vorbi despre credinta noastra pentru ca ne temem de ce parere au altii despre aceasta sau, mai rau, ne temem despre ceea ce altii ar putea sa gandeasca despre noi.

Ne ingrijim mai mult de ceea ce lumea gandeste despre noi, decat ceea ce Dumnezeu poate sa gandeasca despre noi...!

Dumnezeu sa ne ajute sa veghem in vederea rugaciunii, si sa nu uitam ca El e cu noi in fiecare zi !