Capitolul VII - IUBIREA

Fiecare om de pe această planetă a primit iniţierea lui în iubire. “O nouă poruncă vă dau vouă, să vă iubiţi unii pe alţii”. Uspenski spune în “Tertium organum” că iubirea este un fenomen cosmic şi deschide omului lumea cu patru dimensiuni, lumea minunilor. Adevărata dragoste este neegoistă şi eliberată de frică. Ea se revarsă spre obiectul afecţiunii ei, fără să ceară ceva în schimb. Bucuria ei este de a da. Iubirea este Dumnezeu în manifestare şi cea mai puternică forţă din Univers. Iubirea curată, neegoistă, atrage spre ea ceea ce este al ei şi nu trebuie să ne îngrijim să căutăm sau să cerem. Rar are cineva o idee cât de mică despre iubire. Omul este egoist, tiran sau fricos în afecţiune, de aceea pierde lucrul pe care-l iubeşte. Gelozia este cel mai mare duşman al iubirii, imaginaţia rătăceşte liberă, vede iubitul atras de altcineva şi, invariabil, se obiectivează dacă nu este neutralizată.

O femeie a venit la mine foarte tristă. Omul pe care-l iubea o părăsise pentru alta şi îi spusese că niciodată nu s-a gândit să se însoare cu ea. Era chinuită de gelozie, de ură, dorea să-l vadă suferind aşa cum el a făcut-o pe ea să sufere, adăugând: “Cum a putut când eu îl iubeam aşa de mult!?” I-am spus: “Dumneata nu-l iubeşti, îl urăşti. Dă-i o iubire perfectă şi vei primi iubirea perfectă. Perfecţionează-te, pentru el, pe tine însuţi, fiindcă nu poţi primi ceea ce nu dai. Dă-i iubire neegoistă, nu-i cere nimic în schimb, nu-l critica, nu-l condamna, binecuvântează-l oriunde ar fi el”. Ea a răspuns: “Nu vreau să-l binecuvântez decât dacă ştiu unde este!” “Bine, dar aceasta nu este iubire adevărată. Dacă îi dai iubire adevărată, se va întoarce spre tine, vei primi tu, la rândul tău, iubirea adevărată, fie de la acest om, fie de la echivalentul lui, căci dacă acest om nu-i alegerea divină, nu-l vei mai dori”. Aşa cum eşti una cu Dumnezeu, aşa eşti una cu iubirea care-ţi aparţine prin drept divin.

Multe luni au trecut şi lucrurile au rămas aşa cum au fost, dar ea a lucrat conştiincios cu ea însăşi. I-am spus: “Când nu vei mai fi tulburată de cruzime, el va înceta să fie crud şi-l vei atrage după propriile emoţii”. I-am vorbit de membrii unei Asociaţii din India care nu-şi spun niciodată “Bună dimineaţa” când se întâlnesc, ci “Salut divinitatea din tine”. Ei salută mereu divinitatea din fiecare om, din animalele sălbatice ale junglei şi nu sunt niciodată sfâşiaţi, ei văd pe Dumnezeu în fiecare vieţuitoare. Am spus: “Salută Divinitatea din acest om şi spune: Văd numai eul tău divin. Te văd aşa cum te vede Dumnezeu, perfect, după chipul şi asemănarea lui”. Cu timpul, ea a devenit mai ponderată şi şi-a pierdut, gradat, ura. El era căpitan şi ea îi spunea “Cap”. Într-o zi i-a venit să spună: “Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Cap, oriunde ar fi!”. I-am spus: “Acum este iubirea adevărată, şi când vei fi deplin stăpână pe ea, nu vei mai fi tulburată de situaţie, vei avea iubirea lui sau vei atrage echivalentul ei”.

Peste câteva săptămâni primesc o scrisoare, în care îmi spune: “Ne-am căsătorit!” Cu prima ocazie am întrebat-o: “Cum a fost?” “Oh, exclamă ea, a fost un miracol! Într-o zi m-am trezit că orice suferinţă încetase. În seara aceea l-am văzut şi mi-a cerut să mă căsătoresc cu el. Ne-am căsătorit de aproape o săptămână şi nu am văzut om mai devotat”. Este o veche zicătoare: “Nici un om nu-i duşmanul, nici prietenul tău, ci doar învăţătorul tău!”. De aceea trebuie să devii impersonal şi să înveţi ceea ce fiecare om are să te înveţe aşa că, de îndată ce ai învăţat lecţia, eşti liber!

Iubitul femeii era învăţătorul iubirii neegoiste, pe care fiecare om, mai devreme sau mai târziu, trebuie să o înveţe. “Suferinţa nu-i necesară pentru dezvoltarea omului, ea rezultă din violarea legii spirituale dar, fără ea, puţini oameni par capabili să se trezeasca din somnul sufletului”.

Când omul e fericit, de obicei devine egoist şi, în mod automat, legea karmei se pune în acţiune. De multe ori un om se ruinează din lipsă de consideraţie pentru lucrurile lui.

Am cunoscut o femeie care avea un soţ plăcut, dar ea spunea: “N-am de ce să-mi fac griji pentru mariaj; nu din cauza bărbatului meu ci, pur şi simplu, pentru că nu mă interesează căsătoria!”. Se gândea la el numai când îl vedea. Într-o zi soţul ei i-a spus că iubeşte o altă femeie şi a părăsit-o. Atunci a venit la mine disperată şi plină de ură. I-am spus: “E exact ceea ce spuneai. Vorbeai că nu ai de ce să te îngrijeşti pentru mariajul tău, subconştientul a lucrat pentru aceasta”. Ea a spus: “Da, văd, omul capătă ceea ce doreşte, apoi îşi dă seama singur că a făcut rău”. Ea s-a pus îndată în armonie cu fericirea ei şi a înţeles că ei trăiau mai bine separaţi. Când o femeie devine indiferentă sau cicălitoare şi încetează de a mai fi o inspiraţie pentru soţul ei, pierde stimulul reacţiilor de mai înainte, este neliniştită şi nefericită.

Un om veni la mine abătut şi nenorocit. Nevasta lui se interesa de “Ştiinţa numerelor” şi voia să-l descifreze pe el. Se pare că rezultatul nu îi era favorabil, căci el spunea: “Nevasta mea e de părere că nu voi dispune niciodată de avere pentru că am un doi”. I-am răspuns: “Nu te îngriji care este numărul dumitale. Eşti o idee perfectă în Mintea Divină şi vom cere succesul şi prosperitatea care sunt plămădite pentru tine de Inteligenţa Infinită”. După puţin timp a căpătat o ofertă foarte avantajoasă şi doi ani mai târziu a avut un succes strălucitor ca scriitor. Nici un om nu are succes în afaceri până ce nu-şi iubeşte opera. Pictura pe care pictorul o pictează din dragoste (pentru artă) este opera lui cea mai mare. Cazanul de fiert rămâne totdeauna ceva care stă pe pământ. Nici un om nu poate strânge bani dacă-i dispreţuieşte. Mulţi rămân în sărăcie fiindcă spun: “Banii nu înseamnă nimic pentru mine şi-i dispreţuiesc pe cei care-i au!”. Acesta este motivul pentru care mulţi artişti sunt săraci. Dispreţul te separă de ceea ce dispreţuieşti. Am auzit spunându-se despre un artist că nu este bun fiindcă nu are bani la bancă. Această atitudine a minţii separă pe om de averea lui, dar acesta trebuie să fie în armonie cu lucrul pe care îl atrage.

Banii sunt Dumnezeu în manifestare, ca eliberator de lipsuri şi limitări, dar trebuie ţinuţi mereu în circulaţie şi folosiţi mereu cum trebuie. Zgârcenia şi economia au urmări groaznice. Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem vase pline, rezerve, stocuri şi depozite pentru cămara care trebuie să fie plină prin dreptul divin al omului, dar înseamnă că nu trebuie să acumulăm din principiu, dacă se iveşte o ocazie când banii sunt necesari. Lăsându-i să se facă fără frică, bucuroşi deschidem drumul pentru mai mulţi, Dumnezeu fiind singura şi inepuizabila avere a omului. Aceasta trebuie să fie atitudinea spirituală faţă de bani, în Marea Bancă a Universului nefiind niciodată lipsă.

Un exemplu de avariţie îl avem în filmul “Lăcomie”. Femeia câştigase 5.000 de dolari la loterie, dar nu vroia să-i cheltuiască. Se zgârcea şi economisea, lăsându-şi soţul să moară de frig şi foame; ea continua să spele podele ca să aibă din ce trăi. Iubea banii înşişi şi îi punea mai presus de orice; într-o noapte a fost ucisă şi banii i-au fost luaţi. Aici, iubirea de bani a fost un izvor de rele. Banii sunt buni şi binefăcători, dar folosiţi pentru scopuri distructive, zgârcenie sau acumulare, consideraţi mai importanţi decât iubirea, aduc boală, dezastru, pierderea lor înşişi.

Urmează calea iubirii şi toate se înmulţesc, pentru că Dumnezeu este iubire şi Dumnezeu este avere; urmează calea egoismului şi a lăcomiei, şi averea dispare, omul este separat de ea. Cunosc cazul unei femei foarte bogate care-şi strângea venitul. Rar dădea cuiva ceva sau cumpăra lucruri pentru ea. Era foarte pasionată de coliere, o prietenă întrebând-o odată câte are; 67, a spus ea. Le cumpăra şi le punea deoparte. Dacă le-ar fi folosit, aceste coliere ar fi fost dreptul ei, dar a violat legea folosirii. Dulapurile erau pline cu haine pe care nu le purta niciodată şi bijuterii care nu vedeau niciodată lumina. Braţele femeii au paralizat în final, şi fiind incapabilă de a se mai îngriji de averea ei, a transmis altora administrarea acesteia. Omul, necunoscând legea, atrage asupra lui însuşi distrugerea. Toate bolile, nefericirile, vin din violarea legii iubirii.

Bumerangul de ură al omului, de mânie sau de critică, se reîntoarce încărcat de păcate sau de griji. Iubirea apare aproape ca o artă pierdută şi omul care cunoaşte legea spirituală ştie că ea trebuie câştigată; fără ea devii “alamă sunătoare” în loc de “ţimbal răsunător”. Aveam o studentă care venea la mine lună de lună pentru a-şi curăţa conştiinţa de ură. După un timp, ura ei s-a redus la a fi canalizată asupra unei femei şi se tot gândea mereu la acest lucru. Puţin câte puţin a devenit şi mai echilibrată, şi toate duşmăniile ei dispărură. La un moment dat a venit la mine, spunând: “Nu pot să-ţi spun ce simt! Femeia aceea mi-a spus ceva şi, în loc să mă înfurii, am fost drăguţă cu ea, iar ea a fost, de asemenea, foarte drăguţă cu mine şi m-a lăudat. E o minunată lumină pe care o simt înlăuntrul meu!”.

Dragostea şi bunăvoinţa sunt nepreţuite în afaceri. O femeie a venit la mine plângându-se de patroana ei. Spunea că e rece şi cicălitoare fiindcă nu se poate lipsi de ea în acest post. “Bine, salută divinitatea din patroană şi trimite-i dragoste!”. Ea spuse: “Nu pot, e o femeie de marmură”. “Îţi aminteşti povestea cu sculptorul care a cerut o bucată de marmură?” A fost întrebat pentru ce îi trebuie şi el a spus: Există un înger acolo! Din ea a făcut o minunată operă de artă”. “Adevarat”, a spus ea. “Voi încerca toate acestea”. O săptămână mai târziu s-a întors şi mi-a spus: “Am făcut ce mi-ai spus, femeia este acum foarte drăguţă şi mă plimbă cu trăsura ei”. Oamenii simt uneori remuşcările de a fi făcut cuiva o cruzime care durează de ani întregi. Dacă răul nu se poate îndrepta, efectul lui poate fi neutralizat făcând cuiva o plăcere în prezent. “Ceea ce trebuie să fac este să iert acele lucruri care au trecut şi să previn acele lucruri care sunt înaintea mea”. Grijile, regretele şi remuşcările distrug celulele corpului şi otrăvesc atmosfera individului.

O femeie, adânc supărată, mi-a spus: “Tratează-mă pentru a fi fericită şi veselă; grijile mă fac nervoasă cu cei din jurul meu şi aşa întreţin şi mai mult karma”. Mi s-a cerut, de asemenea, să tratez o femeie care era în doliu după fiica ei. Am negat orice credinţă în pierdere şi separaţie şi am afirmat că Dumnezeu este dragostea şi bucuria femeii. Femeia şi-a recâştigat pe dată echilibrul şi mi-a trimis vorbă prin fiul ei să n-o tratez mai departe fiindcă… era aşa de fericită!, încât nu părea să fie prea convenabil. Astfel, mintea muritoare ţine să depindă de tristeţe şi de regretele ei. Am cunoscut, de asemenea, o femeie care se lăuda pretutindeni cu nenorocirile ei, aşa că tot timpul avea ceva cu care să se laude.

Moda veche era că, dacă o mamă nu e îngrijorată pentru copilul ei, nu e o mamă bună. Ştim, acum, că frica mamelor e cauza multor boli şi accidente ale copiilor. Frica proiectează în mod viu boala sau o realizează în mod obiectiv dacă nu e neutralizată. Fericită acea mama care poate spune sincer că ea pune copilul ei în mâna lui Dumnezeu deoarece ştie că este astfel sub protecţia divină. În acest mod ea aruncă asupra lui o mare aură de protecţie.

O femeie s-a trezit deodată în mijlocul noptii, simţind că fratele ei este într-o mare primejdie. În loc să se lase cuprinsă de teamă, a început să facă afirmaţii de adevăr: “Omul este o idee perfectă în Mintea Divină, e întotdeauna în locul cel mai bun, fiind sub protecţia divină”. A doua zi a aflat că fratele ei se aflase în apropierea unei mine care a explodat, dar a scăpat în mod miraculos.

Prin gândurile lui, omul poate fi păzitorul fratelui său şi fiecare om trebuie să stie că “lucrul pe care-l iubeşte stă pe locul secret al celei mai mari înălţimi, rămânând acolo, în umbra Atotputernicului”. Nu ţi se va întâmpla nimic rău şi nici o boală nu se va apropia de tine. Iubirea perfecta zvârle frica afară. Acela care se teme nu este perfect în dragoste. “Dragostea este împlinirea legii”.

                                                                       Florence Scovell – Shin

Capitolul VI - ARUNCAREA POVERII. IMPRESIONAREA SUBCONSTIENTULUI

“Lasă soarta în mâna Domnului”. Când omul cunoaşte puterea lui proprie şi a înfăptuirii minţii lui, el caută drumul cel mai uşor şi mai rapid pentru a impresiona subconştientul în bine, pentru că numai înţelegerea intelectuală a adevărului nu aduce rezultate. În cazul meu propriu, am găsit că cea mai uşoară cale este aceea de a “arunca povara”. Un metafizician a explicat odată aceasta, astfel: “Ceea ce face ca un lucru să fie greu este gravitaţia, şi dacă o piatră ar putea fi ridicată în afara câmpului gravitaţional, în ea nu ar mai exista greutate”. Acest lucru îl afirma, metaforic, Isus: “Jugul meu este bun şi povara mea este uşoară.” El a depăşit vibraţiile lumii, trăind în lumea cu patru dimensiuni unde este numai perfecţiune, abundenţă, viaţă şi bucurie. El a spus: “Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi odihni!” “Luaţi jugul meu asupra voastră, fiindcă jugul meu este uşor şi povara este uşoară”.

Ni se spune, de asemenea, în Psalmul 54: “Lasă soarta ta în seama Domnului!”. În multe pasaje din Biblie ni se spune că bătălia este a lui Dumnezeu şi nu a omului, că omul trebuie să stea întotdeauna liniştit ca să vadă “mântuirea” lui Dumnezeu. Asta arată că mintea supraconştientă sau chiar Christ dinlăuntru este comandantul care conduce bătălia omului şi uşureaza povara lui. Se vede că omul violează legea ducând el însuşi povara, că o povară este un gând advers, acesta la rândul lui fiind înrădăcinat în subconştient. Pare aproape imposibil a afla un drum prin care să poţi dirija subconştientul prin conştient (sau minte raţională), intelect; dacă mintea raţională este limitată în concepţia ei şi este plină de îndoială şi frică. Cât de pozitiv pare atunci să arunci povara în mintea supraconştientă (sau Christ dinlăuntru) unde ea devine “uşoară” sau se dizolvă în “nimicnicia originală”.

O femeie, într-o urgentă nevoie de bani, a făcut afirmaţia: “Arunc povara lipsei lui Christ dinlăuntrul meu şi eu merg spre abundenţă”. Credinţa în lipsuri era povara ei, şi când a trecut-o lui Christos dinlăuntrul ei, supraconştientul a inundat conştientul cu credinţa în belşug, toate acestea având ca rezultat o avalanşă de bunuri. Noi citim: “Christ din tine este speranţa gloriei”.

Alt exemplu: una din studentele mele a primit cadou un pian, dar ca să-l poată duce acasă trebuia să-l mute pe cel vechi, fiindcă în locuinţa ei nu încăpeau amândouă. Dorea să-l pastreze pe cel vechi şi nu ştia unde să-l ducă. Era disperată, căci noul pian trebuia să sosească şi nu avea loc unde să-l pună. Atunci i-a venit ideea să spună mereu: “Arunc această povară lui Christ dinlăuntrul meu şi sunt liberă”. Câteva minute mai târziu primeşte un telefon de la o prietenă care o întreabă dacă îi poate închiria pianul ei cel vechi şi aşa el a putut fi mutat din locuinţă exact cu câteva minute mai devreme de sosirea celuilalt.

Cunoşteam o femeie a cărei povară era mânia: “Arunc povara mâniei mele lui Christ dinlăuntrul meu şi sunt liberă să fiu blândă, armonioasă şi fericită”. Atotputernicul supraconştient a inundat subconştientul cu dragoste şi întreaga ei viaţă s-a schimbat. De ani de zile, mânia o ţinea într-o stare de nelinişte şi îi întemniţase sufletul. Afirmaţiile trebuiau făcute fără încetare ceasuri întregi, încet sau tare, liniştit sau calm, dar cu hotărâre. De multe ori am comparat acest proces cu dezumflarea (amortizarea) unei armonici; noi înşine trebuie să ne dezumflăm prin cuvântul rostit.

Am remarcat că, prin “aruncarea poverii”, lucrurile apar mai clar într-un interval de timp mai scurt. E imposibil să ai o viziune clară dacă mintea carnală e liniştită. Îndoiala şi frica otrăvesc mintea şi corpul; imaginaţia este lăsată să rătăcească în voie, atrăgând dezastre şi boli. Repetând cu tărie afirmaţia “Arunc povara aceasta lui Christ dinlăuntrul meu şi mă eliberez de ea”, viziunea se clarifică şi trezeşte un simţământ de uşurare şi, mai devreme sau mai târziu, apare manifestarea binelui, fie în sănătate, fericire sau avere.

O studentă mi-a cerut să-i explic “întunecimea dinaintea zorilor”. M-am referit într-un capitol precedent că, adesea, înaintea unei mari realizări, ceva pare să meargă rău, adânci deprimări încearcă conştiinţa. Din subconştient se ridică îndoiala şi frica generaţiilor trecute. Acestea, răsărind la suprafaţă, ca nişte rămăşiţe, trebuiesc gonite. Aici trebuie lovite ţimbalele aşa cum au făcut odinioară biblicii, dând mulţumire că totul e salvat chiar atunci când pare înconjurat de duşmani (lipsuri sau boală). Studenta a continuat: “Cât de mult trebuie să rămânem în întuneric?”. I-am răspuns: “Până o să poţi vedea în întuneric, iar aruncând povara, poţi vedea în întuneric”.

Credinţa activă este esenţială în impregnarea subconştientului. “Credinţa fără acţiune este moartă”. Aceasta voi încerca să o explic aici. Iisus a arătat credinţa activă când a poruncit mulţimii să şadă înaintea sa şi a mulţumit pentru pâine şi peşte. Credinţa activă este podul peste care trecem în Ţara Făgăduinţei. Exemplu: dintr-o neînţelegere, o femeie s-a despărţit de soţul ei, pe care îl iubea cu pasiune. El a refuzat orice încercare de împăcare şi nu voia să comunice cu ea pe nici o cale. Ajungând să cunoască legea spirituală, chiar şi cu aparenţa de separare, ea făcea afirmaţia: “Există asemenea supărări în Mintea Divină, totuşi nu pot fi despărţită de dragoste şi de tovarăşul care este al meu prin drept divin”. Ea a dovedit o credinţă activă, aşezând pentru el un loc în fiecare zi la masă, împingând astfel subconştientul la reîntoarcerea lui. A trecut un an, femeia nu a şovăit în credinţa ei şi, într-o zi, el s-a întors.

Subconştientul este adesea impresionat prin muzică. Muzica are o calitate multidimensională şi sloboade sufletul din închisoare. Ea face posibile şi uşor de îndeplinit lucrările cele mai extraordinare. Aveam o prietenă care folosea zilnic armonia muzicii în acest scop. Compunea în armonia perfectă, eliberând, astfel, imaginaţia. Alta dansa pe când îşi făcea afirmaţiile. Ritmul, armonia muzicii, mişcările încarcă cuvintele cu o putere uluitoare. Trebuie, de asemenea, să-ţi aminteşti a nu irosi ziua cu lucruri “mărunte”.

Invariabilul, înaintea unei îndepliniri (realizări), apare ca “somnul pământului”. Înainte ca Columb să fi descoperit America, el a văzut ramuri şi păsări, ceea ce i-a arătat că pământul era aproape. Aşa este şi cu o realizare, numai că, de cele mai multe ori, noi considerăm semnul o realizare, tocmai prin aceasta fiind amăgiţi.

O femeie a spus “cuvântul” pentru o garnitură de farfurii şi, nu mult după aceea, o prietenă i-a adus o farfurie veche şi crăpată. A venit la mine şi mi-a spus: “Uite, am spus cuvântul pentru o garnitură de farfurii şi tot ce am primit a fost o farfurie crăpată!”. “Farfuria aceasta a fost numai un semn al pământului; asta dovedeşte că farfuriile tale sunt pe drum!”. Farfuria era “păsările” şi “ramurile”, şi, într-adevăr, puţin după aceea, a venit serviciul dorit. Crezând în mod continuu, impresionezi subconştientul. Dacă omul îşi închipuie că e bogat şi are succes, la timpul potrivit “va recolta”. Copiii sunt întotdeauna încrezători şi “cine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea”.

Cunoşteam o femeie care era foarte săracă, dar niciodată nu manifesta această simţire a sărăciei. Căpăta câte o mică sumă de bani de la prietenii ei mai bogaţi, aceştia căutând mereu să-i amintească cât era ea de săracă şi că trebuia să facă economii. Dar ea, fără să se sinchisească, îşi cheltuia banii, fie pe o pălărie, fie pe un cadou, şi era într-o încântătoare stare mentală. Gândurile ei erau mereu concentrate spre o îmbrăcăminte frumoasă, spre inele şi lucruri, fără nici o altă preocupare. Trăia într-o lume a minunilor şi numai bogăţiile i se păreau reale. Ea s-a măritat cu un om bogat şi astfel totul a devenit realitate. Nu ştiu dacă omul acela a fost “alegerea divină”, dar bogăţia trebuia să se manifeste în viaţa ei, aşa cum ea, singură, şi-a imaginat-o.

Nu există pace sau fericire pentru om până ce nu şi-a nimicit toată frica din subconştient. Frica este energie greşit dirijată care trebuie transmutată în credinţă. Iisus a spus: “De ce vă temeţi, o, voi necredincioşilor?”. Toate lucrurile sunt cu putinţă celor credincioşi. Am fost adesea întrebată, ce fac pentru a scăpa de frică. Am răspuns: “Mă apropii cât mai tare de lucrul care mă frământă, de care mi-e frică”. Apropiindu-te de leu, el va dispare, dar fugind de el, el fuge după tine. Am arătat în capitolele trecute că Leul Lipsei dispare când individul cheltuieşte banii fără frică, arătând credinţa că Dumnezeu este averea lui şi deci averea lui este sigură.

Mulţi dintre studenţii mei au ieşit din strâmtoarea sărăciei, acum fiind bine salarizaţi, prin distrugerea fricii de a pierde banii de chirie. Subconştientul trebuie impresionat că Dumnezeu este “donatorul” şi “darul”. O afirmaţie splendidă este aceasta: “Mulţumesc acum lui Dumnezeu – donator pentru Dumnezeu – darul”. Omul s-a separat de atâta vreme de binele şi de avutul său prin aceste gânduri de separare şi lipsă, că uneori are nevoie de dinamită pentru a dizloca aceste idei false ale subconştientului, dinamita corespunzând unei situaţii mult mai bune. Trebuie să veghezi singur, continuu, pentru a descoperi dacă motivele acţiunii tale sunt bazate pe frică sau pe credinţă. “Alege azi pe cine vrei să serveşti: frica sau credinţa?” Frica are ca obiect personalitatea. Acum, nu trebuie să eviţi oamenii de care te temi, ci fii bucuros când îi întâlneşti, căci ei înşişi vor forma veriga de aur în lanţul tău de “bine” sau vor dispărea armonios din drumul tău. Alţii se tem de boli sau de microbi. Trebuie să fie fără de frică, de nezdruncinat, chiar şi într-un astfel de loc, şi vei fi imun. Germenii se pot contacta numai când vibrezi la aceeaşi înălţime cu ei. Prin frică, vibraţiile omului îşi micşorează frecvenţa până la nivelul foarte jos atins de microbi. Chiar boala indusă de germeni este produsul minţii carnale, aşa că… toate gândurile trebuie să fie obiective. Germenii nu există în Mintea Divină, ei sunt produsul imaginaţiei deşarte a omului.

În “Scânteierea Ochiului”, eliberarea omului va veni când acesta va realiza că nu există putere în rău. “Lumea materială va trece, şi va rămâne lumea cu patru dimensiuni – lumea minunilor – care se va manifesta”. “Şi am văzut un cer şi un pământ nou, moartea nu va mai fi, nici plângere, nici strigăte, nici dureri nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut”.

                                                           Florence Scovell – Shin

Capitolul V - LEGEA KARMEI SI A IERTARII

Capeţi numai ceea ce dai. Jocul vieţii este ca bumerangul. Gândurile, faptele şi vorbele omului se întorc spre el, mai devreme sau mai târziu, cu o exactitate extraordinară. Aceasta este legea “karmei”, cuvânt sanscrit care înseamnă “a veni înapoi”; “ceea ce semeni, aceea vei culege”.

O prietenă mi-a povestit următoarea lecţie despre ea: “Eu primesc toată karma faţă de mătuşa mea, căci orice îi spun ei, altcineva îmi spune mie. Adeseori acasă sunt iritată şi, într-o zi, i-am spus mătuşii mele, care îmi vorbea în timpul mâncării: Nu mai vorbi atâta, vreau să mănânc în pace!” Prietena mea e foarte conştientă şi de aceea karma se întoarce aşa de repede pe planul mental.

Cu cât omul ştie mai multe, cu atât este mai responsabil; o fiinţă care cunoaşte legea spirituală şi nu o aplică suferă mai mult decât alta. “Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”. Dacă dăm cuvântului “Domn” înţeles de Lege, multe pasaje din Biblie ne apar mai clare.

“Răzbunarea este a mea, voi plăti, spuse Domnul” (Legea).  Legea este cea care se răzbună, nu Dumnezeu. El vede un om perfect, creat după chipul lui propriu şi îi dă puterea şi stăpânirea. Este ideea perfectă a omului, înregistrată în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului, fiindcă omul poate să fie numai ceea ce se vede el însuşi că este, şi atrage numai ceea ce el însuşi vede că atrage.

“Nimic nu se întâmpla fără să fie prevazut”, spune un vechi proverb. Înainte de a oscila invizibil, omul vede în propria lui imaginaţie eşecul sau succesul, bucuria sau supărarea. Am observat aceasta fie în atragerea bolii copilului de către mama sa, fie în femeia care vede succesul pentru soţul ei. Isus spune: “Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”. Vedem astfel că eliberarea (din toate cazurile nefericite), vine prin cunoaştere, cunoaşterea legilor spirituale.

Ascultarea precede autoritatea, şi legea se supune omului când el se supune legii. Legea electricităţii a trebuit să fie ascultată înainte ca ea să devină nevătămătoare omului. Când se practică la modul ignorant, ea devine duşman necruţător al omului. Tot aşa şi cu legile minţii.

O femeie cu o voinţă de fier dorea să aibă o casă care aparţinea unei cunoştinţe, şi adesea construia imaginea mentală a acestui lucru. După un timp, locatarul a murit, iar ea a intrat în posesia casei. Mulţi ani mai târziu, a cunoscut legile spirituale şi a spus: “Crezi că am avut vreo legătură cu moartea proprietarului?” I-am răspuns: “Da, dorinţa ta era aşa de puternică, incat fiecare gând a făcut drum către aceasta, dar ai plătit deja datoria karmică. Soţul tău, pe care l-ai iubit cu pasiune, a murit curând după aceea, şi acest lucru a fost pentru tine ca un elefant alb”. Dorinţa iniţială de posesiune ar fi putut să nu-i afecteze soţul prin gândurile ei, dacă acestea ar fi fost pozitive, dar aşa, amândoi s-au aflat sub legea karmică.

Femeia simţea acea mare dorinţă de a avea casa, şi ar fi trebuit să spună: “Inteligenţă infinită, dă-mi casa potrivită, egală în frumuseţe cu aceea, dă-mi casa care este a mea prin drept divin!” Alegerea divină ar fi dat o perfectă satisfacţie şi ar fi adus binele în toate. Modelul divin este singurul căruia îi este permis să lucreze nevătămat. Dorinţa e o forţă de temut şi trebuie dirijată pe calea cea dreaptă, altfel ea naşte haos. În consecinţă, cel mai important este primul pas, acela de a “spune aşa cum trebuie”. Trebuie să ceri întotdeauna numai ce e al tău prin drept divin. De exemplu, dacă femeia ar fi luat această atitudine: “Casa pe care o doresc este a mea şi nu o pot pierde, iar dacă nu-i a mea, dă-mi echivalentul ei!”, atunci omul s-ar fi decis să se mute în altă parte în mod armonios (cazul alegerii divine pentru ea), spre a găsi o altă casă în schimb. Orice lucru forţat în manifestare prin dorinţa personală este întotdeauna cu “ghinion” şi nu are “succes”. Omul este avertizat: “Fie voia ta, nu a mea”; şi e curios cum obţine mereu ceea ce doreşte dacă renunţă la voinţa personală. În modul acesta dă posibilitate Inteligenţei Divine să lucreze pentru el. “Stai liniştit şi aşteaptă îndrumarea lui Dumnezeu”.

O femeie veni la mine în mare deznădejde. Fiica ei se hotărâse să facă o excursie foarte hazardată şi mama se temea grozav. Ea spunea că a folosit toate argumentele, i-a pus în faţă toate piedicile care o pândesc şi i-a interzis să meargă, dar fiica ei era din ce în ce mai încăpăţânată şi mai hotărâtă să o facă. I-am spus mamei: “Ai impus voinţa ta personală faţă de fiica ta, ceea ce nu aveai dreptul să faci; frica ta faţă de excursie este tocmai aceea care o atrage pe fată, pentru că omul atrage ceea ce îi produce frica. Las-o să mearga şi retrage-ţi mental mâinile de pe ea, pune-o în mâinile lui Dumnezeu şi spune următoarele cuvinte: Pun această situaţie în mâinile ştiinţei şi puterii înţelepciunii infinite, şi dacă această excursie este un plan divin, o binecuvântez şi nu mai rezist deloc, iar dacă ea nu-i plămădită în mintea divină, aduc laude pentru că ea acum este dizolvată şi desfăcută”. O zi sau două după aceasta, fiica ei i-a spus că a renuntat la excursie şi situaţia s-a întors la “nimicnicia” originală. Trebuie să învăţăm să stăm liniştiţi; lucrul acesta i se pare atât de greu omului! Ne-am ocupat mai mult de această lege în capitolul despre Legea nonrezistenţei.

Aici voi da un exemplu despre semănat şi cules, care s-a manifestat într-un chip foarte curios. O femeie a venit la mine, spunând că a primit de la bancă un bilet fals de 20 de dolari. Era supărată şi-mi spunea că omul de la bancă nu-şi va recunoaşte greşeala. S-a gândit câteva minute şi a exclamat: “Ştii, am trimis în glumă unei prietene câteva bilete false (de teatru) tocmai ca să râd de ea”. Legea, care nu ştie de glumă, i-a trimis şi ei un bilet fals. I-am spus: “Acum să chemăm legea iertării ca să neutralizăm situaţia”. Creştinismul e bazat pe legea iertării. Christ ne-a mântuit de blestemul legii karmice şi Christos dinlăuntrul fiecărui om este Mântuitorul şi salvatorul tuturor condiţiilor nearmonice. I-am mai spus: “Spirit infinit, chemăm legea iertării şi multumim că este în favoarea noastră. Ea nu poate pierde aceşti 20 de dolari, care sunt ai ei prin drept divin. Acum du-te la bancă şi spune că ai primit aceşti bani din greşeală”. A ascultat şi, spre surpriza ei, bancherul i-a dat alt bilet, plin de curtoazie. Astfel, cunoaşterea legii dă omului puterea să-şi îndrepte greşeala. Ceea ce este în afară nu poate fi forţat să fie ceea ce nu este. Dacă doreşti bogăţie, trebuie mai întâi să fii bogat în conştiinţă.

O altă femeie veni la mine cerându-mi un tratament pentru prosperitate. Ea nu arăta prea mult interes în treburile casnice şi casa îi era în mare dezordine. I-am spus: “Dacă doreşti să fii bogată, trebuie să fii ordonată. Toţi oamenii cu mari bogăţii sunt ordonaţi, ordinea fiind prima lege a omului.” Am adăugat, “şi nu vei deveni niciodată bogata dacă înfigi chibriturile în perniţa de ace”. A rearanjat mobila, a reparat sertarul de la birou şi îndată s-a manifestat o mare donaţie financiară, ca un cadou neaşteptat. Femeia însăşi a devenit fabricantă, ţinea contabilitatea, fiind totdeauna atentă la prosperitatea exterioară, ştiind că Dumnezeu este averea ei. Mulţi oameni nu cunosc faptul că darurile şi lucrurile sunt investiţii, că acumulările şi economiile duc inevitabil la pierdere. “Acolo a fost risipă şi acum este spor, acolo unde s-a îngrămădit mai mult decât trebuie apare sărăcia”.

Am cunoscut un om care avea nevoie de o blană pentru a-şi căptuşi un palton. El şi soţia lui au mers la diferite prăvălii, dar n-au găsit ceea ce doreau. El spunea că toate au un aspect “ieftin”. În fine, au văzut o blană despre care negustorul spunea că valorează 1000 de dolari, dar cum sezonul trecuse, era dispus să o dea cu 500 de dolari. Resursa lor financiară se ridica la 700 de dolari. Mintea raţională ar fi spus: “Nu-ţi pot permite să cheltuieşti atâţia bani pentru blană”, dar el era foarte intuitiv şi niciodată rezonabil. S-a întors spre nevasta lui şi a spus: “Dacă iau această blană, voi face un butoi cu bani”, şi nevasta lui a consimţit cu greu, cu ezitări. O lună mai târziu a primit un comision de 10.000 de dolari. Blana l-a făcut să se simtă aşa de bogat, că s-a înfrăţit cu succesul şi prosperitatea, dar fără această blană nu ar fi primit acel comision. A fost o investiţie răsplătită cu o mare dobândă. Dacă omul nu cunoaşte această cale spre a cheltui sau a dărui, aceeaşi sumă de bani se va duce într-un mod neinteresant sau nefericit.

O femeie mi-a spus că, la o aniversare a ei, a anunţat familia că nu-şi poate permite să dea o masă. Câteva zile mai târziu, cineva a intrat în biroul ei şi a luat de acolo o sumă echivalentă cu costul acelui dineu. Năpasta (legea) se retrage întotdeauna din faţa omului care cheltuieşte fără frică, dar cu înţelepciune.

Una din studentele mele se afla la târg cu nepoţelul ei; copilul cerea o jucărie şi ea spunea că nu-şi poate permite să o cumpere. Dar apoi, a înţeles că acest refuz ar fi o lipsă de prevedere, căci ea cunoştea pe Dumnezeu ca pe singura avere a ei. A cumpărat jucăria şi, pe drum, a găsit o sumă de bani egală cu cea pe care o dăduse pe jucărie. Averea omului este inepuizabilă şi mascată când acesta are credinţă şi deplină speranţă, lucruri care preced realizarea. Lasă credinţa ta să fie cu tine! Credinţa este substanţa lucrurilor sperate, evidenţa lucrurilor nevăzute; ea menţine viziunea hotărâtă şi imaginile contrare sunt dizolvate şi distruse; “şi în două răstimpuri am putea coace dacă n-am fi slabi”.

Isus Christos ne-a adus Evanghelia ca pe o lege mai puternică decât Karma şi fiindcă aceasta depăşeşte legea karmei. Este legea îndurării sau a iertării. Este legea care eliberează omul de cauză şi efect – legea consecinţelor. “Sub milă şi nu sub lege (judecată), am spus că pe acest plan omul culege şi unde nu a semănat; darurile Domnului sunt, pur şi simplu, vărsate asupra lui”. “Tot ce Împărăţia Cerurilor dă, este aici”. Această stare continuă de fericire îl aşteaptă pe omul care a depăşit gândirea rasei sau a omenirii. În gândirea omenească există mâhniri adânci, dar Isus a spus: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”.

Gândirea omenească cauzează dureri, supărări şi moarte. Isus a tăiat cu fierăstrăul absoluta lor nerealitate şi a spus că grijile, supărările şi chiar moartea trebuie să treacă; ultimul inamic va fi depăşit. Noi ştim acum, chiar din punct de vedere ştiinţific, că moartea poate fi depăşită cu convingerea tinereţii eterne, a vieţii eterne. Subconştientul, fiind putere fără direcţie, duce ordinele la îndeplinire fără să întrebe. Lucrând sub direcţia subconştientului (Christ sau Dumnezeu din om), învierea corpului va fi împlinită. Omul nu-şi va mai lepăda trupul său în moarte, ci îl va transforma în trupul electric cântat de Walt Whitman, pentru că creştinismul este întemeiat pe iertarea păcatelor şi pe “mormântul gol”.

                                                               Florence Scovell – Shin

Capitolul IV - LEGEA NONREZISTENTEI

“Să nu te opui răului, să nu-l înfrunţi, înfruntă răul spre bine”.

Nimic pe pământ nu poate rezista cuiva absolut nonrezistent. Chinezii spun că apa este complet nerezistentă. Ea poate distruge o stâncă şi poate mătura în jurul ei. Isus spune: “Nu te opune răului”, pentru că el ştie că în realitate nu exista rău, de aceea nu există nimic căruia să-i rezişti. Nenorocirile pot veni din imaginaţia deşartă a omului sau din credinţa a două puteri; aceea a binelui şi cea a răului. Există o legendă, Adam şi Eva au mâncat din Maya, pomul iluziilor, şi au văzut două puteri în loc de una singură, Dumnezeu.

Răul este o lege falsă pe care omul a făcut-o singur pentru el însuşi prin psihoză sau adormirea sufletului. Sufletul adormit al oamenilor înseamnă această autohipnoză din credinţa rasei, acea credinţă perpetuată din generaţie în generaţie asupra păcatului, a bolii, a morţii, etc.

Am văzut în capitolul trecut că sufletul omului este mintea lui subconştientă şi orice simte în adânc, bine sau rău, se impregnează cu această credinţă servilă. Trupul şi starea omului arată ce a gravat el acolo. Omul bolnav a gravat boala, omul sărac – sărăcia, omul bogat – bogăţia, etc.

Unii se întreabă: “De ce un biet copil atrage boala, când el e prea mic ca să ştie de ea?” Răspunsul; copiii sunt receptivi şi senzitivi la gândurile celor din jurul lor şi, de cele mai multe ori, ei se impregnează cu frica părinţilor, deci sunt victimele lor.

Am auzit, adesea, pe un metafizician zicând: “Dacă nu-ţi struneşti singur mintea subconştientă, atunci te va stăpâni ea pe tine”. Mamele atrag adesea boli şi dezastre asupra copiilor lor, ţinându-i continuu în gânduri de frică şi supraveghindu-le simptomele.

O femeie întreabă pe o prietenă dacă fetiţa ei a avut pojar. Ea a răspuns imediat: “Încă nu!”. Aceasta implică o stare de aşteptare a bolii, care pregăteşte drumul pe care ea nu şi-l dorea pentru ea şi copil.

Omul tare este echilibrat, s-a gândit la gânduri drepte, el trăieşte cu gânduri bune pentru prietenii lui, oamenii, este fără frică, nu poate fi atins sau influenţat de gândurile negative ale celorlalţi. El poate primi numai gânduri bune, aşa cum trimite.

“Rezistenţa este iad, fiindcă ea pune omul intr-o stare de tortură!”

Un metafizician mi-a dat odată o reţetă minunată pentru a reuşi de fiecare dată, în orice fază a jocului vieţii, aceasta fiind: Culmea nonrezistenţei! El mi-a înfăţişat-o astfel: “Odată, în viaţă, botezam copii şi le dădeam diferite nume; acum nu mai botez copii, dar botez evenimentele şi le dau de fiecare dată acelaşi nume; dacă am o nereuşită o botez Succes, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Întâlnim aici marea lege a transmutării, bazată pe nonrezistenţă. Prin vorba ta rostită, fiecare nereuşită se transformă în succes. Exemplu: o femeie, care avea nevoie de bani şi care cunoştea legea spirituală a abundenţei, se asociase în afacere cu un om care o făcea să se simtă foarte săracă. El vorbea de lipsuri şi limitări, şi ea a început să fie prinsă în gândurile lui de sărăcie; astfel, nu-l mai putea suferi şi îl făcea răspunzător de insuccesul ei. Ea ştia că, pentru a realiza câştigul, trebuie să simta mai întâi că a câştigat, fiindcă sentimentul de bogăţie trebuie să preceadă bogăţia propriu-zisă. Într-o zi s-a iluminat; înţelesese că atât timp cât se opunea, rezistând situaţiei existente, ea vedea două puteri în loc de una. A binecuvântat pe tovarăşul ei şi a botezat situaţia “succes”. Ea a afirmat: “Fiindcă există o singura putere, Dumnezeu, acest om este aici pentru binele meu, pentru prosperitatea mea” (tocmai pentru că i se păruse că nu era aşa). Puţin după aceasta, a întâlnit prin acest om o femeie care i-a dat, pentru un serviciu făcut, multe mii de dolari, apoi tovarăşul ei s-a mutat într-un oraş îndepărtat şi a dispărut din viaţa ei.

Să faci mereu aceasta afirmaţie: “Orice om este o verigă de aur în lanţul binelui meu!”, fiindcă în toţi oamenii este Dumnezeu în manifestare, aşteptând prilejul dat de omul însuşi pentru a desăvârşi planul divin al vieţii lui. “Binecuvântează pe duşmani şi le vei fura muniţiile”. Acest lucru este adevărat atât pentru individ, cât şi pentru naţiuni. Binecuvântând o naţiune, trimiţând dragoste faţă de fiecare locuitor al ei, distrugi puterea ei de a face rău…

Omul poate ajunge la ideea justă a nonrezistenţei prin înţelegerea spirituală. Studenţii mei au spus adesea: “Nu doresc să fiu o rogojină aruncată în faţa uşii.” Le-am răspuns: “Dacă folosiţi nonrezistenţa cu înţelepciune, nimeni nu va putea călca peste voi.”

Într-o zi eram nerăbdătoare, aşteptând un telefon urgent. Rezistam fiecărei chemări şi nu chemam nici eu pe nimeni, gândind că s-ar putea interfera cu ceea ce doream eu. În loc să zic “Ideea divină nu poate duce la nici un conflict, chemarea va veni la timpul potrivit”, lăsând inteligenţei infinite posibilitatea de a aranja totul, am încercat să dirijez eu însumi lucrurile. Am dat eu lupta şi nu Dumnezeu, de aceea eram încordată şi neliniştită. Telefonul nu a sunat multă vreme şi când m-am apropiat de receptor, am văzut că era deconectat de multă vreme, deci era întrerupt. Grija, frica şi credinţa mea în interferenţă au adus o totală nefuncţionare a telefonului. Realizând ceea ce aveam de primit, am început să binecuvântez situaţia, botezând-o “succes” şi afirmând: “Nu pot pierde nici o chemare care îmi aparţine prin drept divin. Sunt sub scutul lui Dumnezeu şi sub lege.” O prietenă s-a repezit la telefonul vecin şi a anunţat compania să facă legătura. Telefonul meu a fost legat de îndată şi urgent am primit o convorbire telefonică, iar aproape după o oră, pe aceea pe care o aşteptam. “Barca ta intră într-o mare liniştită.”

Atâta vreme cât omul rezistă unei situaţii, aceasta îl va sâcâi. Dacă fuge de ea, ea va fugi după el. De exemplu, spuneam aceste lucruri unei femei şi ea mi-a spus: “Cât de adevărat este! Eram nefericită acasă, nu-mi iubeam mama fiindcă era cicălitoare şi autoritară. Am fugit şi m-am măritat, dar m-am măritat cu propria mea mamă pentru că soţul meu era exact ca ea şi am beneficiat în continuare de aceeaşi situaţie”. “Împacă-te cu adversarii tăi imediat. Convinge situaţiile adverse că sunt bune şi nu fi tulburat de ele, astfel căzând ele singure în cântarul tău”.

“Nici unul dintre aceste lucruri nu se mişcă” este o afirmaţie minunată. Situaţiile nearmonioase vin din armonia interioară a omului însuşi. Fiindcă nu se dă nici un răspuns emoţional unei atari situaţii nearmonioase, ea dispare din cale pentru totdeauna. Opera omului este întotdeauna ca şi el însuşi.

Cineva mi-a spus: “Fă-mi un tratament ca să se schimbe soţul sau fratele meu!”. I-am răspuns: “Nu, voi face un tratament ca să te schimbi dumneata. Când dumneata te vei schimba, soţul şi fratele se vor schimba!”.

Una din studentele mele avea obiceiul să mintă. I-am spus că e o metodă greşită şi că, la rândul ei, va fi minţită. Ea mi-a răspuns: “Nu mă tem”. Nu poţi merge mult fără să te odihneşti. Într-o zi, ea vorbea la telefon cu un om pe care-l iubea foarte mult. Se întoarse spre mine şi-mi spuse: “Nu mă pot încrede în el, îl cunosc, el mă minte”. I-am răspuns: “Bine, şi tu minţi, aşa că cineva trebuie să facă asta pentru tine şi trebuie să fii sigură că aceea va fi persoana de la care tu ai dori să spună adevărul”. Puţin timp după aceea, am întâlnit-o din nou. Mi-a spus: “M-am vindecat de minciună”. Am întrebat-o cine a făcut acest lucru. Mi-a spus: “Am locuit cu o femeie care minţea mai rău ca mine”.

De multe ori eşti vindecat de greşelile tale, văzându-le la altul. Viaţa e o oglindă în care ne găsim noi înşine reflectaţi în tovarăşii noştri. Trăirea în trecut este o metodă greşită şi o violare a legii spirituale. Isus a spus: “Iată, este timpul potrivit, acum e ziua salvării!”.

Văduva lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a transformat într-un stâlp de sare. Roţile timpului sunt trecutul şi viitorul. Trebuie binecuvântat trecutul şi uitat, căci altfel te ţine în captivitate; trebuie binecuvântat viitorul, ştiind că în el se găsesc, din abundenţă, bucurii fără sfârşit, dar trebuie sa traiesti în prezent. Exemplu: o femeie veni la mine plângându-se că n-are bani să cumpere cadouri de Crăciun. Spunea: “Anul trecut a fost cu totul altceva. Aveam o mulţime de bani şi am cumpărat multe cadouri, dar anul acesta abia am un cent”. I-am spus: “Nu vei avea niciodată bani pentru că eşti patetică şi trăieşti în trecut. Trăieşte complet în prezent şi pregăteşte-te să ai cadouri de Crăciun.” Îngăduie-ţi prosperitatea şi banii vor veni. A exclamat: “Ştiu ce să fac! Am să cumpăr câteva ornamente şi hârtie colorată, ca să fac jucării!” I-am spus: “Fă-o şi cadourile vor veni singure să pecetluiască Crăciunul!” Făcând aceasta, a contrabalansat situaţia financiară; mintea raţională îi spunea să păstreze fiecare ban pentru sine ca şi cum n-ar avea siguranţa că va primi alţi bani, prin credinţa în Dumnezeu. Ea a luat hârtie colorată pentru a face jucării şi, puţin înainte de Crăciun, a primit un cadou de mai multe sute de dolari. Cumpărând hârtia colorata şi ornamentele, ea a impresionat subconştientul cu aparenţa prosperităţii şi a deschis drum pentru primirea banilor. A avut de unde cumpăra, astfel, toate cadourile pe care le dorea.

Omul trebuie sa trăiască suspendat în clipă. “De aceea, priveşte bine spre această zi; acesta este salutul zorilor!” Trebuie să fii ager spiritualiceşte, fiecare pierdere din vedere a priorităţilor tale făcându-te să ratezi ocaziile. Într-o zi am spus, în mod continuu: “Spirit infinit, să nu mă laşi să comit vreo greşeală!” şi ceva foarte important mi-a fost spus în acea dimineaţă; este foarte necesar să începi ziua cu vorbe potrivite. Fă o afirmaţie imediat după deşteptare. De exemplu: “Ţie ţi-e dată această zi de împlinire. Mulţumesc, minuni vor urma, minuni şi bucurii care se vor repeta mereu.”

Fă-ţi din aceasta un obicei şi vei vedea minuni şi miracole venind în calea ta. Într-o zi, dimineaţa, am citit o carte în care scria: “Priveşte cu mirare la ceea ce este înaintea ta!”. Părea să fie mesajul meu către zi, aşa că l-am repetat mereu, priveam cu mirare la ceea ce era înaintea mea. Către orele 9 mi s-a dat o sumă mare de bani pe care o doream pentru un anumit scop.

Într-un capitol următor voi da afirmaţiile pe care le-am găsit eficace. Nu trebuie folosite decât afirmaţiile care par cele mai potrivite şi convin propriei conştiinţe. De exemplu, următoarea a adus succes unora: “Am o ocupaţie minunată, într-un loc minunat. Fac serviciu minunat pentru plată minunată!”. Dădusem primele două fraze unei studente, ea adăugându-le pe celelalte două. Este o afirmaţie foarte puternică, aceea de a fi plătit perfect pentru un serviciu perfect, ritmul pătrunde uşor în subconştient. Ea mergea aproape cântând cu voce tare această afirmaţie, şi a primit repede un serviciu minunat, având o plată pentru un serviciu minunat.

Alt student, om de afaceri, a folosit şi el această afirmaţie, schimbând cuvântul “ocupaţie” cu “afacere”. El a adaptat formula la ceea ce i se potrivea lui.

Fiecare afirmaţie trebuie exprimată îngrijit, ca să acopere perfect fondul. De exemplu, am cunoscut o femeie care era în mare nevoie şi dorea să lucreze. A primit un număr mare de oferte de lucru, dar nu era niciodată plătită aşa cum se cade. Ulterior a înţeles că trebuie să adauge: “serviciu minunat pentru plată minunată”. Este un drept divin al omului de a avea abundenţă, mai mult decât destul. Baniţele tale trebuie să fie pline şi cupele să se reverse. Aceasta este ideea lui Dumnezeu despre om, şi când omul va rupe bariera lipsurilor din propria lui conştiinţă, epoca de aur va fi cu el şi fiecare dorinţă dreaptă a inimii lui se va îndeplini.

                                                                 Florence Scovell – Shin 

INFIDELITATEA EMOTIONALA - dusmanul cu zambet inocent

Infidelitatea emotionala este o relatie stabilita prin cuvinte. Nu este nevoie de sex ca sa aducem in discutie infidelitatea. Ea se poate produce si atunci cand partenerul isi exprima sentimentele si afectiunea in fata altcuiva.

Infidelitatea emotionala se instaleaza atunci cand unul dintre parteneri stabileste o legatura intensa si romantica cu o alta persoana, in afara cuplului, fara ca intre cei doi sa fie vorba si despre sex. Astazi, in epoca Internetului, infidelitatea emotionala se poate produce si online. Potrivit statisticilor, 54% dintre barbati si 28% dintre femei sustin ca o legatura intensa stabilita prin intermediul Internetului nu inseamna cu adevarat adulter.

Motivul care duce la acest tip de infidelitate nu este nevoia fizica de sex. Oamenii vor sa se simta speciali si daca nu gasesc apreciere acasa, atunci incep sa o caute in alta parte, tocmai spre a-si satisface aceasta nevoie. Internetul este o cale foarte usoara pentru a gasi suport emotional, iar in acelasi timp, riscul este minim. Dar infidelitatea emotionala nu se instaleaza doar in astfel de conditii. Infidelitatea emotionala poate fi facilitata si de relatiile de la birou, de exemplu.

 Dusmanul cu zambet inocent din viata de cuplu

“Cea mai mare tradare dintr-o relatie se poate petrece fara urma de atingere. Multi oameni cred in mod gresit ca infidelitatea nu este infidelitate daca nu este inclus si sexul intr-o relatie cu o alta persoana”, spune experta in adulter Dr. Bonnie Eaker Weil, autoarea cartii “Adulterul: Pacatul scuzabil” (Adultery: The Forgivable Sin) Ea numeste acest tip de relatie “infidelitatea sufletului”. Infidelitatea sufletului se intampla atunci cand este impartasit foarte mult, chiar daca sexul nu face parte din poveste.

Weil considera ca infdelitatea emotionala este cu mult mai periculoasa si distrugatoare pentru o relatie de cuplu, decat una strict sexuala. “Multe persoane casatorite nu isi parasesc partenerul doar pentru cineva care ii poate satisface nevoile sexuale, dar infidelitatea sufletului le  poate impinge catre acest gest. “Intotdeauna poti stopa sexul, dar nu poti stopa emotiile”, explica Bonnie Eaker Weil pentru site-ul Life Wise. 

Expertii impartasesc parerea unanima ca acest tip de infidelitate debuteaza intr-o maniera foarte inocenta: flirturile zilnice de langa aparatul de facut cafea, pranzul de la serviciu, serile petrecute cu colegii dupa munca, pentru ca in curand, prietenia platonica sa se transforme intr-o relatie intima. Incet-incet, spatiul atribuit exclusiv sotiei sau iubitei, incepe sa fie invadat de catre o alta persoana.

Infidelitatea emotionala poate fi evitata prin comunicare

Infidelitatea emotionala se refera la acel comportament pe care un partener il angajeaza intr-o relatie apropiata alaturi de altcineva, comportament care asigura si o posibila legatura de natura sexuala in viitor. Cei mai multi oameni mentin secrete sau semi-secrete prieteniile atunci cand exista implicata si o atractie mutuala. Infidelitatea emotionala este provocata si din egoism uneori. Anumite persoane se intampla sa incurajeze interesul cuiva, chiar daca nu simt neaparat atractie, doar ca sa isi stimuleze egoul, scrie Psychology Today.

Adevarul trist este infidelitate emotionala poate fi usor ascunsa si nu prea ai cum sa gasesti indicii ca partenerul tau te insala. Pentru ca aceasta conexiune nu este bazata pe sex, exista mult mai putine oportunitati pentru a detecta infidelitatea emotionala.

Multe carti si articole vorbesc despre modalitati prin care poti afla daca partenerul tau intretine relatii sexuale cu altcineva, dar care ar fi modalitatile prin care iti poti da seama ca el te insala emotional? In primul rand, trebuie sa iei in considerare personalitatea partenerului tau, sugereaza PsychologyToday. Pune-ti problema integritatii sale, cat de multa incredere ai in el? Cat de loial este el familiei sau prietenilor? Jobului sau? Exista vreun indiciu in viata lui care sa vorbeasca despre tradare?

Si, nu in ultimul rand, trebuie sa iti asculti instinctul. Cu totii avem instincte foarte solide care ne ghideaza. Pentru instinctul tau va fi o provocare sa iti spuna daca esti sau nu inselata emotional, dar in mod cert iti va spune cu usurinta, inca de la inceput, daca acel cineva din viata ta poate fi de incredere sau daca are un comportament inclinat spre infidelitate.

Si nu e gresit niciodata sa discuti despre acest subiect cu partenerul tau, asfel veti fiti amandoi siguri ca aveti aceeasi perspectiva asupra infidelitatii. "Vorbeste cu el si afla ce inseamna infidelitatea din punctul sau de vedere, mai degraba decat sa chestionezi asemeni unui detectiv. Ii poti spune ca ai citit un articol ce arata cum barbatii si femeile au perceptii diferite cu privire la unele aspecte din viata si incearca sa il provoci la aceasta discutie", incurajeaza Seth Meyers, doctor in psihologie si colaborator al PsychologyToday.

La sfarsit, modul in care el a reactionat iti poate spune enorm de multe lucruri despre infidelitate. “Din experienta mea, cuplurile asteapta pana in ultima clipa sa discute problemele inconfortabile, iar acest subiect nu face nicio exceptie. Vorbiti atunci cand totul este bine in relatia dumneavoastra pentru a anticipa razboiul de mai tarziu!”, spune dr. Seth Meyers.

La randul ei, dr. Bonnie Eaker Weil, specialista in psihologia cuplului citata la inceputul articolului, explica cat de important este dialogul sincer intre doi oameni. “Secretele pe care le ai, refuzul de a fi responsabil/a si de asemenea, refuzul de a comunica sunt aspectele comportamentale care ruineaza majoritatea cuplurilor. Cu cat asteapta mai mult momentul potrivit pentru a discuta aceste aspecte, cu atat mai putin probabil este ca o relatie sa nu se destrame”, este de parere si Weil.

sursa: http://www.garbo.ro

Capitolul III - PUTEREA CUVANTULUI

“Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi” (Matei, 12.37). Când cineva cunoaşte puterea cuvântului, e foarte îngrijit în conversaţia lui. Trebuie să observe reacţia cuvintelor lui, şi să ştie că ele nu trebuie să se întoarcă goale.

Prin vorba lui rostită, omul îşi făureşte continuu legi pentru el însuşi. Cunosc pe cineva care spunea: “Eu pierd întotdeauna trenul; el pleacă exact când ajung eu”. Fiica lui spunea: “Eu prind întotdeauna trenul; e sigur că vine exact când ajung eu”. Aceasta s-a întâmplat multă vreme. Fiecare şi-a făurit o lege pentru sine, unul de lipsuri, celalalt de succese. Aceasta este psihologia superstiţiilor. Potcoava sau piciorul de iepure nu conţin nici o putere, dar vorba spusă de omul cu credinţă, că acestea îi vor aduce noroc, creează speranţa în mintea subconştientă, care atrage o situaţie fericită. Cred, de altfel, că acestea nici nu sunt considerate când omul are o spiritualitate avansată şi cunoaşte o lege mai înaltă. Nu ne putem întoarce, dar putem evita “să se sape imagini”.

Doi oameni din clasa mea au avut câteva luni succes în afaceri dar, deodată, ceva îi duse la faliment. Am analizat situaţia şi am găsit faptul că ei, în loc să-şi facă afirmaţia şi să aibă credinţă în Dumnezeu pentru succes şi prosperitate, îşi cumpăraseră fiecare câte o maimuţă “cu noroc”. Am spus: “Văd că v-aţi încrezut mai mult într-o maimuţă norocoasă decât în Dumnezeu. Lăsaţi la o parte maimuţa cu noroc şi chemaţi legea iertării, fiindcă omul are puterea să-şi neutralizeze propriile sale greşeli”. Ei au hotărât să renunţe la maimuţele norocoase şi le-a mers bine iarăşi. Asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm toate obiectele purtătoare de noroc sau potcoavele din casă, dar trebuie să recunoaştem că ele nu au putere, că există o singură putere, Dumnezeu, dar că ele ajută să ţină mereu treaz sentimentul speranţei.

Într-o zi eram cu o prietenă care era foarte disperată. Traversând strada, ea a găsit o potcoavă. Imediat s-a bucurat şi şi-a recăpătat speranţa. Mi-a spus că Dumnezeu i-a trimis potcoava ca să-i dea curaj. În acel moment era, într-adevăr, singurul lucru care se putea înregistra în mintea ei. Speranţa ei a devenit credinţă care s-a realizat într-un chip minunat. Doresc să clarific faptul că oamenii menţionaţi mai înainte se lăsau să depindă de maimuţele lor, considerându-le pe acestea ca purtătoare de noroc, spre deosebire de femeia care a recunoscut că îndărătul potcoavei este puterea lui Dumnezeu. Ştiu din propria experienţă că este nevoie de multă energie ca să nimiceşti credinţa că unele lucruri aduc nenorocire. Dacă lucrul s-a întâmplat, urmează dezamăgirea, fără doar şi poate. Am găsit că singura cale prin care am putut să fac o schimbare în subconştient a fost acela al folosirii afirmaţiei: “Nu există două puteri, există o singură putere, Dumnezeu. De aceea nu există piedici sau dezamăgiri şi acest lucru înseamnă o surpriză fericită”. Am observat o schimbare imediată şi surprize fericite au început să apară în jurul meu. Aveam o prietenă care zicea că nu se putea hotărî să treaca pe sub o scară. I-am spus: “Dacă te temi, înseamnă că tu crezi în două puteri, binele şi răul, în loc de una singură. Cum Dumnezeu este absolut, nu pot exista două puteri opuse, decât dacă omul îşi face o lege falsă despre el însuşi. Arată că tu crezi într-o singură putere, Dumnezeu, şi că nu există nici o putere sau realitate în rău, trecând pe sub scara pe care o vei vedea. Puţin după aceea, ea se duse la banca ei. Dorea să-şi deschidă caseta din depozitul de seifuri şi în drumul ei era o scară. Era imposibil să ajungă la seif fără să treacă pe sub scară. Ea tremura de frică şi se întoarse. Totuşi, când a ajuns în stradă, vorbele mele i-au răsunat în ureche şi s-a decis să se întoarcă pentru a trece pe sub ea.

A fost un moment grav în viaţa ei, căci scările o ţinuseră în captivitate mulţi ani. S-a întors din stradă, dar scara nu mai era acolo. Asta se întâmplă adesea. Dacă vrei să-ţi învingi frica şi te-ai hotărât, de multe ori nici nu mai trebuie să faci acel lucru. E legea nonrezistenţei, care e aşa de puţin înţeleasă. Unii spun că curajul conţine geniu şi magie. Înfruntă orice situaţie fără frică şi nu va exista nici o situaţie pe care să n-o poţi înfrunta, ea cade prin propria greutate. Explicaţia este că frica atrage scara în drumul tău, iar curajul o îndepărtează. Astfel, forţele invizibile lucrează pentru om, “aşa cum îşi trage el singur sforile”, cu toate că el nu o ştie. Datorită puterii vibratorii a cuvântului, orice rosteşti vine spre tine. Oamenii care vorbesc mereu de boală o atrag mereu spre ei, în mod irevocabil.

După ce omul cunoaşte adevărul, el poate fi atent la vorbele sale.

De exemplu, am o prietenă care-mi zice de multe ori, la telefon, “vino să mă vezi, să mai trăncănim despre lucrurile trecute”. Această bârfeală despre trecut înseamnă o oră de 500 până la 1000 de cuvinte distructive, principalele subiecte fiind pierderile, lipsurile, insuccesele şi bolile. I-am răspuns: “Nu, mulţumesc, am avut destule flecăreli despre trecut în viaţa mea, sunt foarte costisitoare; totuşi, aş fi foarte bucuroasă să vorbim despre noutăţi şi despre ce ne dorim, nu de cele pe care nu le dorim”.

Este o veche zicală care spune că omul poate folosi vorbele lui în trei feluri: să vindece, să rănească sau să prospere. Ceea ce spune despre alţii va fi spus despre el, şi ceea ce doreşte altora, ceilalţi îi doresc lui. Blestemele, ca şi puii, se întorc la “cloşcă”. Dacă cineva doreşte altcuiva răul, e sigur că-şi va atrage asupra lui acest rău. Dacă doreşte să ajute cuiva în succes, el se ajută pe el însuşi în succes. Corpul omenesc poate fi reînnoit şi transformat prin cuvântul rostit şi viziunea clară, iar boala poate fi complet ştearsă din conştiinţă. Metafizicianul ştie că orice boală este mentală şi, ca să ajute trupul, trebuie să ajute sufletul. Sufletul este mintea subconştientă şi el trebuie salvat de gândurile vătămătoare. În psalmul 22 citim: “Sufletul mi-l întăreşte.” Asta înseamnă că mintea subconştientă, sufletul, trebuie să fie întărită prin idei drepte, şi “mariajul mistic” este mariajul sufletului şi al spiritului sau al subconştientului, cu conştientul. Acestea trebuie să fie una. Când subconştientul este inundat de idei perfecte ale supraconştientului, “Dumnezeu şi omul sunt una”. Asta înseamnă că el este una cu regatul ideilor perfecte, că omul e făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi i s-a dat putere de stăpânire asupra lucrurilor create, spre a le folosi pentru corpul şi nevoile sale.

Este adevărată afirmaţia că orice boală sau insucces vin de la violarea Legii Iubirii. “O nouă poruncă vă dăm vouă: iubiti-vă unii pe alţii” căci, în jocul vieţii, iubirea şi bunătatea alungă orice răutate.

O femeie avea de mai mulţi ani o boală teribilă a feţei. Doctorii spuneau cu este incurabilă şi ea era disperată. Era artistă de teatru şi se temea că va fi dată afară şi nu va avea al mijloc de subzistenţă. Avea un rol bun, iar în seara debutului a avut mult succes. A avut o critică bună şi era veselă şi mândră. Însă a doua zi a primit o notă de concediere. Un coleg, gelos pe succesul ei, făcuse să fie dată afară. Simţind că duşmănia şi ura pun stăpânire asupra ei, a strigat: “O, Doamne, nu mă face să-l urăsc pe acest om!”. În noaptea aceea am lucrat 4 ore în tăcere. Ea spunea: “Am pătruns într-o linişte foarte adâncă. Am simţit că sunt împăcată cu mine însămi, cu omul acela şi cu toată lumea”. Am continuat această meditaţie încă două zile în şir şi am observat că a treia zi era complet vindecată de boala ei de faţă! Vorbind de dragoste şi de dorinţa de bine, ea a îndeplinit legea, pentru că “dragostea este legea desăvârşită” şi boala, care venea din resentimente subconştiente, a fost nimicită.

Critica continuă produce reumatism, fiindcă gândurile nearmonioase cauzează depozite nenaturale în sânge, care se fixează la încheieturi. Falsele creşteri sunt cauzate de gelozie, ură neînduplecată, frică, etc. Fiecare boală este cauzată de o minte neliniştită. Am spus odată în clasa mea: Nu s-ar putea ca în loc să spunem cuiva “ce ai?”, să-i spunem “cu cine ai ceva?”. Neiertarea este cauza cea mai puternică a bolii. Ea întăreşte arterele sau ficatul şi afectează vederea ochilor. Într-o zi am fost chemată de o femeie care spunea că este bolnavă pentru că a mâncat o stridie stricată. I-am spus: “O, nu, stridia era bună, dumneata ai otrăvit-o! Ai cu cineva ceva”. Ea a răspuns: “Oh, cu peste 19 oameni!” De aceea devenise atât de nearmonioasă, încât atrăsese astfel stridia cea vătămătoare. Orice nearmonie în exterior arată o lipsă de armonie în interior. Cum este înăuntru este şi în afară.

Singurul duşman al omului este el însuşi. Personalitatea este unul din ultimii duşmani care trebuie învinşi, atâta timp cât pe această planeta există iniţiere în dragoste. Acesta a fost mesajul lui Christos. “Pace vouă pe pământ, şi între oameni bună învoire”. De aceea, omul iluminat se străduieşte să-şi perfecţioneze atitudinea faţă de vecinul său, ceea ce are de făcut faţă de sine însuşi fiind tocmai acest fapt de a trimite dorinţe de bine şi binecuvântări oricărui om, iar ceea ce este minunat este că, dacă binecuvântezi un om, acesta nu mai are puterea de a-ţi face vreun rău.

Un om a venit la mine cerându-mi să-l tratez pentru succes în afaceri. Avea de vânzare o maşină, şi un rival apăruse pe piaţă cu o maşină despre care se spunea că este mult mai bună; prietenul meu credea că este ruinat. I-am spus: “Întâi trebuie să distrugi orice teamă şi să ştii că Dumnezeu îţi cere încredere şi are grijă de interesele tale, şi că ideea divină trebuie să se manifeste în această situaţie”. Adică: maşina potrivită va fi vândută de omul potrivit, omului cuvenit. Am adăugat: “Nu trebuie să ai nici un gând de ură faţă de acest om, binecuvântează-l în fiecare zi şi nu dori să-ţi vinzi maşinile tale dacă aceasta nu este ideea divină”. În felul acesta, el s-a dus la întâlnire, fără frică şi rezistenţă, şi l-a binecuvântat pe celalalt om. Apoi a spus că întâlnirea a fost cu adevărat remarcabilă. Maşina celuilalt a refuzat să funcţioneze şi el a vândut-o pe a sa fără nici o greutate.

“Iar eu vă zic vouă: iubiti-i pe duşmanii vostri, binecuvântaţi pe cei ce vă supără şi vă prigonesc”. Dorinţele de bine produc o mare armură de protecţie asupra celui care le trimite şi nici o armă care se îndreaptă contra lui nu va fi eficace. Cu alte cuvinte, dragostea şi bunăvoinţa distrug duşmanii din tine însuţi şi de aceea nu vei mai avea duşmani nici afară. “Pace pe pământ pentru cei care trimit gânduri de pace spre aproapele lor.”

                                                                  Florence Scovell – Shin

Capitolul II - LEGEA PROSPERITATII (SUCCESULUI)

“Ea, atotputernicia, va fi apărarea ta şi vei avea belşug de arginţi”.

Unul dintre cele mai mari mesaje date rasei prin Scripturi este că Dumnezeu este averea omului şi omul poate pune în libertate, prin cuvântul lui rostit, tot ce-i aparţine prin drept divin. El trebuie să aibă perfectă încredere în cuvântul lui rostit. Isaia spunea: “Cuvintele mele nu se vor întoarce în van la mine, ci vor îndeplini ceea ce trebuie, acolo unde sunt trimise; vorbele şi gândurile mele sunt o forţă vibratorie foarte puternică, care modelează trupul şi sufletul, şi toate treburile omului.”

O femeie veni la mine disperată, spunând că va fi evacuată la 15 ale lunii, pentru 3.000 de dolari. Ea nu vedea cum ar putea găsi aceşti bani şi era deznădăjduită. I-am spus că Dumnezeu este averea ei şi că pentru fiecare cerere există un ajutor. Asa că am spus cuvântul. Am mulţumit că femeia va primi 3.000 de dolari la timpul potrivit şi pe calea cea dreaptă. I-am cerut să aibă perfectă încredere şi să acţioneze în concordanţă cu perfecta ei încredere. Mai târziu, ea mă chemă la telefon şi mă întrebă ce trebuie să facă. I-am spus: “Azi e sâmbătă, aşa că nu se fac evacuări azi; datoria dumitale e să te comporţi ca şi cum ai fi bogată, arătând prin acesta perfecta încredere în banii care vor veni”. M-a invitat să iau masa cu ea, ca s-o îmbărbătez. Când am întâlnit-o la restaurant, am zis: “Nu-i momentul să faci economii, comandă o masă scumpă, acţionează ca şi cum ai fi primit cei 3.000 de dolari. Orice lucru, oricum ar fi, dacă îl ceri în rugăciune cu credinţă, îl vei primi. Trebuie să acţionezi ca şi cum ai fi primit cu adevărat”. A doua zi, dis de dimineaţă, m-a invitat să stau cu ea în timpul zilei. I-am răspuns: “Nu, eşti protejată în mod divin şi Dumnezeu nu-i niciodată în întârziere”. Seara mi-a telefonat şi mi-a spus, extrem de exaltată: “Draga mea, mi s-a întâmplat o minune! Stăteam în camera mea când am auzit soneria; am spus femeii să nu lase pe nimeni înăuntru. Femeia, care aşa a făcut, s-a uitat pe fereastră şi a spus: E vărul dumneavoastra, cel cu barbă albă. I-am spus: Cheamă-l, mi-ar place să-l văd. El era gata să dea colţul, când i-a auzit vocea şi s-a întors. Am stat de vorbă cu el aproape un ceas şi, la plecare, mă întrebă: Apropo, cum stai cu finanţele? I-am spus că-mi trebuiesc banii şi el mi-a răspuns: Îţi voi da 3.000 de dolari la începutul lunii. N-am vrut să-i spun că voi fi evacuată. Ce trebuie să fac? Am nevoie de ei mâine”. I-am răspuns: “Spiritul nu-i niciodată în întârziere”.

Am mulţumit că dânsa a primit banii pe plan invizibil şi că se vor manifesta la timp. A doua zi de dimineaţă o sună vărul său, care-i spuse: “Îţi voi da banii chiar azi”. După amiază avea banii în contul ei de la bancă şi a scris cecurile atât de repede cât îi îngaduia emoţia ei. Dacă cineva are succes, dar se pregăteşte pentru pagubă, va culege situaţia pentru care se pregăteşte.

Un om a venit la mine să-mi ceară a spune cuvântul pentru ca o datorie să-i fie iertată. Am aflat însă că el pierdea vremea plănuind ce-i va spune omului când nu-şi va plăti datoria, neutralizând prin aceasta cuvintele mele. Ar fi trebuit să se vada pe el însuşi plătind datoria. Avem o exemplificare în Biblie cu cei trei regi în deşert, fără apă pentru oamenii şi caii lor. Întâlnindu-l pe profetul Elisei, el le-a dat acest răspuns minunat: “Astfel grăit-a Domnul; nu veţi avea vânt şi nici ploaie, şi totuşi veţi umple valea aceasta cu trandafiri.

Omul trebuie să se pregătească pentru lucrul pe care l-a cerut chiar când nu se întrevede nici cel mai slab semn. O femeie era în căutarea unui apartament, când era o mare lipsă de apartamente în New York. Prietenii spuneau: “Va trebui să vinzi mobila şi să te muţi la hotel!” Ea răspundea: “Nu vă îngrijiţi de mine; sunt supraom şi voi găsi apartamentul”. Spunea mereu aşa: “Spirit infinit, deschide-mi calea pentru apartamentul cuvenit”. Ea ştia că există un ajutor pentru fiecare cerere şi că aceasta va fi înfăptuită necondiţionat, lucrând pe plan spiritual. “Eu cu Dumnezeu formez majoritatea!” Şi pe când gândul sau raţiunea îi spunea că s-ar putea să nu găsească un apartament, ea se vedea cumpărând albituri pentru noul apartament.

Se pregătea astfel, acţionând ca şi cum ar fi avut apartamentul. A găsit unul într-un mod miraculos, care i-a fost dat deşi existau vreo 200 de solicitanţi. Albiturile au devenit credinţă activă. E inutil să mai spunem că trandafirii sădiţi în deşert de cei trei regi au fost plini de flori.

Să te adânceşti în vibraţiile spirituale ale lucrurilor, nu-i uşor pentru un om obişnuit. Gândurile duşmane, de îndoială şi frică, se agită în subconştient. Ele sunt “armata străinilor” care trebuie alungată. Aceasta explică de ce este aşa de densă “întunecimea dinaintea zorilor”. O mare realizare este precedată, în mod obişnuit, de gânduri chinuitoare. Făcîndu-ţi o declaraţie de înalt nivel spiritual, provoci credinţele vechi din subconştient şi “eroarea este expusă” pentru a fi eliminată. Trebuie să faci afirmaţiile despre adevăr în mod regulat, să te bucuri şi să mulţumeşti că ai primit într-adevăr. Aceasta înseamnă că fiecare dar, bun şi perfect, este al omului şi aşteaptă numai să fie recunoscut de el. “Înainte de a mă chema, îţi voi răspunde”.

Omul poate primi numai ceea ce el însuşi poate vedea. Acest lucru e adevărat pentru fiecare om, la fel ca pentru toţi supusii lui Israel. Omul are numai ţara dinlăuntrul viziunii mentalului său. Fiecare operă sau mare realizare a fost adusă în manifestare prin menţinerea ei în viziune, şi adesea înaintea unei mari realizări vin aparenţe de nereuşită şi descurajare.

Când copiii lui Israel erau să ajungă în ţara făgăduinţei, le era teamă să păşească înăuntru, spunând că era plină de uriaşi care îi făceau să se simta ca nişte lăcuste. Aceasta este, de acum, experienţa fiecarui om.

Cu toate acestea, acela care cunoaste legea spirituală nu este zdruncinat de aparenţe şi se mai bucură încă, chiar şi în captivitate. Aceasta înseamnă că el persistă în viziunea lui, mulţumeşte că sfârşitul aşteptării este aproape şi că a primit. Isus a dat un minunat exemplu, spunând discipolilor: “Mi-aţi spus că mai sunt patru luni până ce-i gata recolta? Iată că vă spun vouă: Ridicaţi-vă privirea şi uitaţi-vă pe câmp, fiindcă e gata pentru seceriş.” Viziunea lui clară a străpuns lumea materială, el a văzut, clar, în lumea cu patru dimensiuni, aşa cum sunt lucrurile cu adevărat, perfecte şi desăvârşite în Mintea Divină. Tot aşa, omul trebuie să ţină tot timpul trează flacăra viziunii lui şi să ceară manifestarea celor ce le-a primit cu adevărat. Poate să fie sănătate perfectă, dragoste, belşug, casă sau prieteni, expresia de sine perfectă. Toate acestea sunt idei perfecte şi complete, înregistrate în Mintea Divină, care trebuie să vină omului prin el şi nu la el.

Un om a venit să ceară un tratament pentru succes. Trebuia neapărat să călătorească un timp şi avea nevoie de 50.000 de dolari pentru întreprinderea sa. Timpul însă era aproape trecut când a venit la mine. Nimeni nu dorea să facă investiţii în întreprinderea sa şi banca refuzase, în mod categoric, să-i dea un împrumut. Am replicat: “Bănuiesc că ţi-ai pierdut firea când ai fost la bancă şi, de aceea, şi puterea. Poţi controla orice situaţie dacă te controlezi pe tine însuţi. Du-te iar la bancă şi eu îţi voi face tratamentul”. Tratamentul era: “Eşti identificat în dragoste cu spiritul orişicui este în legătură cu banca; lasă ideea divină să se manifeste în această situaţie”. El îmi replică: “Femeie, spui lucruri imposibile, mâine e sâmbătă, banca se închide la 12 şi eu nu mă pot duce acolo decât până la 10, n-am timp până mâine, aşadar e prea târziu”. Am răspuns că nu ştiu nimic despre afaceri, dar ştiu totul despre Dumnezeu. El n-are nevoie de timp şi niciodată nu-i în întârziere. Cu el toate lucrurile sunt posibile. El a spus: “Totul sună atât de frumos când stau şi te ascult, dar când voi pleca va fi îngrozitor”.

Locuia într-un oraş îndepărtat şi, timp de o săptămână, n-am auzit nimic de el; ulterior am primit o scrisoare. Spunea: “Ai avut dreptate, am luat banii şi n-am să mă mai îndoiesc de adevărul lucrurilor pe care le-ai spus”. Când l-am vazut, l-am întrebat ce s-a întâmplat. El a zis: “Trenul a fost în întârziere şi am ajuns acolo exact cu 15 minute înainte de a închide. Am păşit calm în bancă şi am spus că am venit pentru împrumut; ei mi l-au dat, fără nici o întrebare”.

Au fost ultimele 15 minute ale timpului îngăduit lui şi Spiritul infinit n-a fost în întârziere. În această împrejurare, omul n-ar fi putut să se descurce singur. Avea nevoie de cineva care să-l ajute să-şi menţină viziunea. E ceea ce poate face un om pentru altul. Isus a cunoscut adevărul acesta când a spus: “Dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ, orice lucru pe care-l vor cere se va da de la Tatăl meu care este în ceruri”. Cel care caută este prea copleşit de treburile sale şi atunci se umple de îndoială şi de frică. Prietenul sau “vindecătorul” vede clar succesul, sănătatea sau prosperitatea şi niciodată nu şovăie, pentru că el nu este legat de situaţie. E mult mai uşor să realizezi pentru altul decât pentru tine însuţi, aşa că nimeni nu trebuie să omită să ceară ajutor, când simte că şovăie.

Un observator subtil al vieţii a spus odată că “nici un om nu poate reuşi dacă altcineva nu crede în succesul lui”.

Aceasta este puterea divină a viziunii şi mulţi dintre oamenii mari datorează succesul soţiei, surorii sau prietenului care a crezut în el şi a păstrat, fără şovăială, imaginea lor perfectă!

                                                       Florence Scovell – Shin