“Din
cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi” (Matei,
12.37). Când cineva cunoaşte puterea cuvântului, e foarte îngrijit în
conversaţia lui. Trebuie să observe reacţia cuvintelor lui, şi să ştie că ele
nu trebuie să se întoarcă goale.
Prin
vorba lui rostită, omul îşi făureşte continuu legi pentru el însuşi. Cunosc pe
cineva care spunea: “Eu pierd întotdeauna trenul; el pleacă exact când ajung
eu”. Fiica lui spunea: “Eu prind întotdeauna trenul; e sigur că vine exact când
ajung eu”. Aceasta s-a întâmplat multă vreme. Fiecare şi-a făurit o lege pentru
sine, unul de lipsuri, celalalt de succese. Aceasta este psihologia
superstiţiilor. Potcoava sau piciorul de iepure nu conţin nici o putere, dar
vorba spusă de omul cu credinţă, că acestea îi vor aduce noroc, creează
speranţa în mintea subconştientă, care atrage o situaţie fericită. Cred, de
altfel, că acestea nici nu sunt considerate când omul are o spiritualitate
avansată şi cunoaşte o lege mai înaltă. Nu ne putem întoarce, dar putem evita
“să se sape imagini”.
Doi
oameni din clasa mea au avut câteva luni succes în afaceri dar, deodată, ceva
îi duse la faliment. Am analizat situaţia şi am găsit faptul că ei, în loc
să-şi facă afirmaţia şi să aibă credinţă în Dumnezeu pentru succes şi prosperitate,
îşi cumpăraseră fiecare câte o maimuţă “cu noroc”. Am spus: “Văd că v-aţi
încrezut mai mult într-o maimuţă norocoasă decât în Dumnezeu. Lăsaţi la o parte
maimuţa cu noroc şi chemaţi legea iertării, fiindcă omul are puterea să-şi
neutralizeze propriile sale greşeli”. Ei au hotărât să renunţe la maimuţele
norocoase şi le-a mers bine iarăşi. Asta nu înseamnă că trebuie să aruncăm
toate obiectele purtătoare de noroc sau potcoavele din casă, dar trebuie să
recunoaştem că ele nu au putere, că există o singură putere, Dumnezeu, dar că
ele ajută să ţină mereu treaz sentimentul speranţei.
Într-o
zi eram cu o prietenă care era foarte disperată. Traversând strada, ea a găsit
o potcoavă. Imediat s-a bucurat şi şi-a recăpătat speranţa. Mi-a spus că
Dumnezeu i-a trimis potcoava ca să-i dea curaj. În acel moment era,
într-adevăr, singurul lucru care se putea înregistra în mintea ei. Speranţa ei
a devenit credinţă care s-a realizat într-un chip minunat. Doresc să clarific
faptul că oamenii menţionaţi mai înainte se lăsau să depindă de maimuţele lor,
considerându-le pe acestea ca purtătoare de noroc, spre deosebire de femeia
care a recunoscut că îndărătul potcoavei este puterea lui Dumnezeu. Ştiu din
propria experienţă că este nevoie de multă energie ca să nimiceşti credinţa că
unele lucruri aduc nenorocire. Dacă lucrul s-a întâmplat, urmează dezamăgirea,
fără doar şi poate. Am găsit că singura cale prin care am putut să fac o
schimbare în subconştient a fost acela al folosirii afirmaţiei: “Nu există două
puteri, există o singură putere, Dumnezeu. De aceea nu există piedici sau
dezamăgiri şi acest lucru înseamnă o surpriză fericită”. Am observat o
schimbare imediată şi surprize fericite au început să apară în jurul meu. Aveam
o prietenă care zicea că nu se putea hotărî să treaca pe sub o scară. I-am
spus: “Dacă te temi, înseamnă că tu crezi în două puteri, binele şi răul, în
loc de una singură. Cum Dumnezeu este absolut, nu pot exista două puteri opuse,
decât dacă omul îşi face o lege falsă despre el însuşi. Arată că tu crezi
într-o singură putere, Dumnezeu, şi că nu există nici o putere sau realitate în
rău, trecând pe sub scara pe care o vei vedea. Puţin după aceea, ea se duse la
banca ei. Dorea să-şi deschidă caseta din depozitul de seifuri şi în drumul ei
era o scară. Era imposibil să ajungă la seif fără să treacă pe sub scară. Ea
tremura de frică şi se întoarse. Totuşi, când a ajuns în stradă, vorbele mele
i-au răsunat în ureche şi s-a decis să se întoarcă pentru a trece pe sub ea.
A
fost un moment grav în viaţa ei, căci scările o ţinuseră în captivitate mulţi
ani. S-a întors din stradă, dar scara nu mai era acolo. Asta se întâmplă
adesea. Dacă vrei să-ţi învingi frica şi te-ai hotărât, de multe ori nici nu
mai trebuie să faci acel lucru. E legea nonrezistenţei, care e aşa de puţin
înţeleasă. Unii spun că curajul conţine geniu şi magie. Înfruntă orice situaţie
fără frică şi nu va exista nici o situaţie pe care să n-o poţi înfrunta, ea
cade prin propria greutate. Explicaţia este că frica atrage scara în drumul
tău, iar curajul o îndepărtează. Astfel, forţele invizibile lucrează pentru om,
“aşa cum îşi trage el singur sforile”, cu toate că el nu o ştie. Datorită
puterii vibratorii a cuvântului, orice rosteşti vine spre tine. Oamenii care
vorbesc mereu de boală o atrag mereu spre ei, în mod irevocabil.
După
ce omul cunoaşte adevărul, el poate fi atent la vorbele sale.
De
exemplu, am o prietenă care-mi zice de multe ori, la telefon, “vino să mă vezi,
să mai trăncănim despre lucrurile trecute”. Această bârfeală despre trecut
înseamnă o oră de 500 până la 1000 de cuvinte distructive, principalele
subiecte fiind pierderile, lipsurile, insuccesele şi bolile. I-am răspuns: “Nu,
mulţumesc, am avut destule flecăreli despre trecut în viaţa mea, sunt foarte
costisitoare; totuşi, aş fi foarte bucuroasă să vorbim despre noutăţi şi despre
ce ne dorim, nu de cele pe care nu le dorim”.
Este
o veche zicală care spune că omul poate folosi vorbele lui în trei feluri: să
vindece, să rănească sau să prospere. Ceea ce spune despre alţii va fi spus
despre el, şi ceea ce doreşte altora, ceilalţi îi doresc lui. Blestemele, ca şi
puii, se întorc la “cloşcă”. Dacă cineva doreşte altcuiva răul, e sigur că-şi
va atrage asupra lui acest rău. Dacă doreşte să ajute cuiva în succes, el se
ajută pe el însuşi în succes. Corpul omenesc poate fi reînnoit şi transformat
prin cuvântul rostit şi viziunea clară, iar boala poate fi complet ştearsă din
conştiinţă. Metafizicianul ştie că orice boală este mentală şi, ca să ajute
trupul, trebuie să ajute sufletul. Sufletul este mintea subconştientă şi el
trebuie salvat de gândurile vătămătoare. În psalmul 22 citim: “Sufletul mi-l
întăreşte.” Asta înseamnă că mintea subconştientă, sufletul, trebuie să fie
întărită prin idei drepte, şi “mariajul mistic” este mariajul sufletului şi al
spiritului sau al subconştientului, cu conştientul. Acestea trebuie să fie una.
Când subconştientul este inundat de idei perfecte ale supraconştientului,
“Dumnezeu şi omul sunt una”. Asta înseamnă că el este una cu regatul ideilor
perfecte, că omul e făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi i s-a dat
putere de stăpânire asupra lucrurilor create, spre a le folosi pentru corpul şi
nevoile sale.
Este
adevărată afirmaţia că orice boală sau insucces vin de la violarea Legii
Iubirii. “O nouă poruncă vă dăm vouă: iubiti-vă unii pe alţii” căci, în jocul
vieţii, iubirea şi bunătatea alungă orice răutate.
O
femeie avea de mai mulţi ani o boală teribilă a feţei. Doctorii spuneau cu este
incurabilă şi ea era disperată. Era artistă de teatru şi se temea că va fi dată
afară şi nu va avea al mijloc de subzistenţă. Avea un rol bun, iar în seara
debutului a avut mult succes. A avut o critică bună şi era veselă şi mândră.
Însă a doua zi a primit o notă de concediere. Un coleg, gelos pe succesul ei,
făcuse să fie dată afară. Simţind că duşmănia şi ura pun stăpânire asupra ei, a
strigat: “O, Doamne, nu mă face să-l urăsc pe acest om!”. În noaptea aceea am
lucrat 4 ore în tăcere. Ea spunea: “Am pătruns într-o linişte foarte adâncă. Am
simţit că sunt împăcată cu mine însămi, cu omul acela şi cu toată lumea”. Am
continuat această meditaţie încă două zile în şir şi am observat că a treia zi
era complet vindecată de boala ei de faţă! Vorbind de dragoste şi de dorinţa de
bine, ea a îndeplinit legea, pentru că “dragostea este legea desăvârşită” şi
boala, care venea din resentimente subconştiente, a fost nimicită.
Critica
continuă produce reumatism, fiindcă gândurile nearmonioase cauzează depozite
nenaturale în sânge, care se fixează la încheieturi. Falsele creşteri sunt
cauzate de gelozie, ură neînduplecată, frică, etc. Fiecare boală este cauzată
de o minte neliniştită. Am spus odată în clasa mea: Nu s-ar putea ca în loc să
spunem cuiva “ce ai?”, să-i spunem “cu cine ai ceva?”. Neiertarea este cauza
cea mai puternică a bolii. Ea întăreşte arterele sau ficatul şi afectează
vederea ochilor. Într-o zi am fost chemată de o femeie care spunea că este
bolnavă pentru că a mâncat o stridie stricată. I-am spus: “O, nu, stridia era
bună, dumneata ai otrăvit-o! Ai cu cineva ceva”. Ea a răspuns: “Oh, cu peste 19
oameni!” De aceea devenise atât de nearmonioasă, încât atrăsese astfel stridia
cea vătămătoare. Orice nearmonie în exterior arată o lipsă de armonie în
interior. Cum este înăuntru este şi în afară.
Singurul
duşman al omului este el însuşi. Personalitatea este unul din ultimii duşmani
care trebuie învinşi, atâta timp cât pe această planeta există iniţiere în
dragoste. Acesta a fost mesajul lui Christos. “Pace vouă pe pământ, şi între
oameni bună învoire”. De aceea, omul iluminat se străduieşte să-şi
perfecţioneze atitudinea faţă de vecinul său, ceea ce are de făcut faţă de sine
însuşi fiind tocmai acest fapt de a trimite dorinţe de bine şi binecuvântări
oricărui om, iar ceea ce este minunat este că, dacă binecuvântezi un om, acesta
nu mai are puterea de a-ţi face vreun rău.
Un
om a venit la mine cerându-mi să-l tratez pentru succes în afaceri. Avea de
vânzare o maşină, şi un rival apăruse pe piaţă cu o maşină despre care se
spunea că este mult mai bună; prietenul meu credea că este ruinat. I-am spus:
“Întâi trebuie să distrugi orice teamă şi să ştii că Dumnezeu îţi cere
încredere şi are grijă de interesele tale, şi că ideea divină trebuie să se
manifeste în această situaţie”. Adică: maşina potrivită va fi vândută de omul
potrivit, omului cuvenit. Am adăugat: “Nu trebuie să ai nici un gând de ură
faţă de acest om, binecuvântează-l în fiecare zi şi nu dori să-ţi vinzi
maşinile tale dacă aceasta nu este ideea divină”. În felul acesta, el s-a dus
la întâlnire, fără frică şi rezistenţă, şi l-a binecuvântat pe celalalt om.
Apoi a spus că întâlnirea a fost cu adevărat remarcabilă. Maşina celuilalt a
refuzat să funcţioneze şi el a vândut-o pe a sa fără nici o greutate.
“Iar
eu vă zic vouă: iubiti-i pe duşmanii vostri, binecuvântaţi pe cei ce vă supără
şi vă prigonesc”. Dorinţele de bine produc o mare armură de protecţie asupra
celui care le trimite şi nici o armă care se îndreaptă contra lui nu va fi
eficace. Cu alte cuvinte, dragostea şi bunăvoinţa distrug duşmanii din tine
însuţi şi de aceea nu vei mai avea duşmani nici afară. “Pace pe pământ pentru
cei care trimit gânduri de pace spre aproapele lor.”
Florence
Scovell – Shin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu