Capeţi
numai ceea ce dai. Jocul vieţii este ca bumerangul. Gândurile, faptele şi
vorbele omului se întorc spre el, mai devreme sau mai târziu, cu o exactitate
extraordinară. Aceasta este legea “karmei”, cuvânt sanscrit care înseamnă “a
veni înapoi”; “ceea ce semeni, aceea vei culege”.
O
prietenă mi-a povestit următoarea lecţie despre ea: “Eu primesc toată karma
faţă de mătuşa mea, căci orice îi spun ei, altcineva îmi spune mie. Adeseori
acasă sunt iritată şi, într-o zi, i-am spus mătuşii mele, care îmi vorbea în
timpul mâncării: Nu mai vorbi atâta, vreau să mănânc în pace!” Prietena mea e
foarte conştientă şi de aceea karma se întoarce aşa de repede pe planul mental.
Cu
cât omul ştie mai multe, cu atât este mai responsabil; o fiinţă care cunoaşte
legea spirituală şi nu o aplică suferă mai mult decât alta. “Frica de Dumnezeu
este începutul înţelepciunii”. Dacă dăm cuvântului “Domn” înţeles de Lege,
multe pasaje din Biblie ne apar mai clare.
“Răzbunarea
este a mea, voi plăti, spuse Domnul” (Legea). Legea este cea care se
răzbună, nu Dumnezeu. El vede un om perfect, creat după chipul lui propriu şi
îi dă puterea şi stăpânirea. Este ideea perfectă a omului, înregistrată în
Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea omului, fiindcă omul poate să fie numai
ceea ce se vede el însuşi că este, şi atrage numai ceea ce el însuşi vede că
atrage.
“Nimic
nu se întâmpla fără să fie prevazut”, spune un vechi proverb. Înainte de a
oscila invizibil, omul vede în propria lui imaginaţie eşecul sau succesul,
bucuria sau supărarea. Am observat aceasta fie în atragerea bolii copilului de
către mama sa, fie în femeia care vede succesul pentru soţul ei. Isus spune:
“Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera”. Vedem astfel că
eliberarea (din toate cazurile nefericite), vine prin cunoaştere, cunoaşterea
legilor spirituale.
Ascultarea
precede autoritatea, şi legea se supune omului când el se supune legii. Legea
electricităţii a trebuit să fie ascultată înainte ca ea să devină nevătămătoare
omului. Când se practică la modul ignorant, ea devine duşman necruţător al
omului. Tot aşa şi cu legile minţii.
O
femeie cu o voinţă de fier dorea să aibă o casă care aparţinea unei cunoştinţe,
şi adesea construia imaginea mentală a acestui lucru. După un timp, locatarul a
murit, iar ea a intrat în posesia casei. Mulţi ani mai târziu, a cunoscut
legile spirituale şi a spus: “Crezi că am avut vreo legătură cu moartea
proprietarului?” I-am răspuns: “Da, dorinţa ta era aşa de puternică, incat
fiecare gând a făcut drum către aceasta, dar ai plătit deja datoria karmică.
Soţul tău, pe care l-ai iubit cu pasiune, a murit curând după aceea, şi acest
lucru a fost pentru tine ca un elefant alb”. Dorinţa iniţială de posesiune ar
fi putut să nu-i afecteze soţul prin gândurile ei, dacă acestea ar fi fost
pozitive, dar aşa, amândoi s-au aflat sub legea karmică.
Femeia
simţea acea mare dorinţă de a avea casa, şi ar fi trebuit să spună:
“Inteligenţă infinită, dă-mi casa potrivită, egală în frumuseţe cu aceea, dă-mi
casa care este a mea prin drept divin!” Alegerea divină ar fi dat o perfectă
satisfacţie şi ar fi adus binele în toate. Modelul divin este singurul căruia
îi este permis să lucreze nevătămat. Dorinţa e o forţă de temut şi trebuie
dirijată pe calea cea dreaptă, altfel ea naşte haos. În consecinţă, cel mai important
este primul pas, acela de a “spune aşa cum trebuie”. Trebuie să ceri
întotdeauna numai ce e al tău prin drept divin. De exemplu, dacă femeia ar fi
luat această atitudine: “Casa pe care o doresc este a mea şi nu o pot pierde,
iar dacă nu-i a mea, dă-mi echivalentul ei!”, atunci omul s-ar fi decis să se
mute în altă parte în mod armonios (cazul alegerii divine pentru ea), spre a
găsi o altă casă în schimb. Orice lucru forţat în manifestare prin dorinţa
personală este întotdeauna cu “ghinion” şi nu are “succes”. Omul este
avertizat: “Fie voia ta, nu a mea”; şi e curios cum obţine mereu ceea ce
doreşte dacă renunţă la voinţa personală. În modul acesta dă posibilitate
Inteligenţei Divine să lucreze pentru el. “Stai liniştit şi aşteaptă îndrumarea
lui Dumnezeu”.
O
femeie veni la mine în mare deznădejde. Fiica ei se hotărâse să facă o excursie
foarte hazardată şi mama se temea grozav. Ea spunea că a folosit toate
argumentele, i-a pus în faţă toate piedicile care o pândesc şi i-a interzis să
meargă, dar fiica ei era din ce în ce mai încăpăţânată şi mai hotărâtă să o
facă. I-am spus mamei: “Ai impus voinţa ta personală faţă de fiica ta, ceea ce
nu aveai dreptul să faci; frica ta faţă de excursie este tocmai aceea care o
atrage pe fată, pentru că omul atrage ceea ce îi produce frica. Las-o să mearga
şi retrage-ţi mental mâinile de pe ea, pune-o în mâinile lui Dumnezeu şi spune
următoarele cuvinte: Pun această situaţie în mâinile ştiinţei şi puterii
înţelepciunii infinite, şi dacă această excursie este un plan divin, o
binecuvântez şi nu mai rezist deloc, iar dacă ea nu-i plămădită în mintea
divină, aduc laude pentru că ea acum este dizolvată şi desfăcută”. O zi sau
două după aceasta, fiica ei i-a spus că a renuntat la excursie şi situaţia s-a
întors la “nimicnicia” originală. Trebuie să învăţăm să stăm liniştiţi; lucrul
acesta i se pare atât de greu omului! Ne-am ocupat mai mult de această lege în
capitolul despre Legea nonrezistenţei.
Aici
voi da un exemplu despre semănat şi cules, care s-a manifestat într-un chip foarte
curios. O femeie a venit la mine, spunând că a primit de la bancă un bilet fals
de 20 de dolari. Era supărată şi-mi spunea că omul de la bancă nu-şi va
recunoaşte greşeala. S-a gândit câteva minute şi a exclamat: “Ştii, am trimis
în glumă unei prietene câteva bilete false (de teatru) tocmai ca să râd de ea”.
Legea, care nu ştie de glumă, i-a trimis şi ei un bilet fals. I-am spus: “Acum
să chemăm legea iertării ca să neutralizăm situaţia”. Creştinismul e bazat pe
legea iertării. Christ ne-a mântuit de blestemul legii karmice şi Christos
dinlăuntrul fiecărui om este Mântuitorul şi salvatorul tuturor condiţiilor
nearmonice. I-am mai spus: “Spirit infinit, chemăm legea iertării şi multumim
că este în favoarea noastră. Ea nu poate pierde aceşti 20 de dolari, care sunt
ai ei prin drept divin. Acum du-te la bancă şi spune că ai primit aceşti bani
din greşeală”. A ascultat şi, spre surpriza ei, bancherul i-a dat alt bilet,
plin de curtoazie. Astfel, cunoaşterea legii dă omului puterea să-şi îndrepte
greşeala. Ceea ce este în afară nu poate fi forţat să fie ceea ce nu este. Dacă
doreşti bogăţie, trebuie mai întâi să fii bogat în conştiinţă.
O
altă femeie veni la mine cerându-mi un tratament pentru prosperitate. Ea nu
arăta prea mult interes în treburile casnice şi casa îi era în mare dezordine.
I-am spus: “Dacă doreşti să fii bogată, trebuie să fii ordonată. Toţi oamenii
cu mari bogăţii sunt ordonaţi, ordinea fiind prima lege a omului.” Am adăugat,
“şi nu vei deveni niciodată bogata dacă înfigi chibriturile în perniţa de ace”.
A rearanjat mobila, a reparat sertarul de la birou şi îndată s-a manifestat o
mare donaţie financiară, ca un cadou neaşteptat. Femeia însăşi a devenit
fabricantă, ţinea contabilitatea, fiind totdeauna atentă la prosperitatea
exterioară, ştiind că Dumnezeu este averea ei. Mulţi oameni nu cunosc faptul că
darurile şi lucrurile sunt investiţii, că acumulările şi economiile duc
inevitabil la pierdere. “Acolo a fost risipă şi acum este spor, acolo unde s-a
îngrămădit mai mult decât trebuie apare sărăcia”.
Am
cunoscut un om care avea nevoie de o blană pentru a-şi căptuşi un palton. El şi
soţia lui au mers la diferite prăvălii, dar n-au găsit ceea ce doreau. El
spunea că toate au un aspect “ieftin”. În fine, au văzut o blană despre care
negustorul spunea că valorează 1000 de dolari, dar cum sezonul trecuse, era
dispus să o dea cu 500 de dolari. Resursa lor financiară se ridica la 700 de
dolari. Mintea raţională ar fi spus: “Nu-ţi pot permite să cheltuieşti atâţia
bani pentru blană”, dar el era foarte intuitiv şi niciodată rezonabil. S-a
întors spre nevasta lui şi a spus: “Dacă iau această blană, voi face un butoi
cu bani”, şi nevasta lui a consimţit cu greu, cu ezitări. O lună mai târziu a
primit un comision de 10.000 de dolari. Blana l-a făcut să se simtă aşa de
bogat, că s-a înfrăţit cu succesul şi prosperitatea, dar fără această blană nu
ar fi primit acel comision. A fost o investiţie răsplătită cu o mare dobândă.
Dacă omul nu cunoaşte această cale spre a cheltui sau a dărui, aceeaşi sumă de
bani se va duce într-un mod neinteresant sau nefericit.
O
femeie mi-a spus că, la o aniversare a ei, a anunţat familia că nu-şi poate
permite să dea o masă. Câteva zile mai târziu, cineva a intrat în biroul ei şi
a luat de acolo o sumă echivalentă cu costul acelui dineu. Năpasta (legea) se
retrage întotdeauna din faţa omului care cheltuieşte fără frică, dar cu
înţelepciune.
Una
din studentele mele se afla la târg cu nepoţelul ei; copilul cerea o jucărie şi
ea spunea că nu-şi poate permite să o cumpere. Dar apoi, a înţeles că acest
refuz ar fi o lipsă de prevedere, căci ea cunoştea pe Dumnezeu ca pe singura
avere a ei. A cumpărat jucăria şi, pe drum, a găsit o sumă de bani egală cu cea
pe care o dăduse pe jucărie. Averea omului este inepuizabilă şi mascată când
acesta are credinţă şi deplină speranţă, lucruri care preced realizarea. Lasă
credinţa ta să fie cu tine! Credinţa este substanţa lucrurilor sperate,
evidenţa lucrurilor nevăzute; ea menţine viziunea hotărâtă şi imaginile
contrare sunt dizolvate şi distruse; “şi în două răstimpuri am putea coace dacă
n-am fi slabi”.
Isus
Christos ne-a adus Evanghelia ca pe o lege mai puternică decât Karma şi fiindcă
aceasta depăşeşte legea karmei. Este legea îndurării sau a iertării. Este legea
care eliberează omul de cauză şi efect – legea consecinţelor. “Sub milă şi nu
sub lege (judecată), am spus că pe acest plan omul culege şi unde nu a semănat;
darurile Domnului sunt, pur şi simplu, vărsate asupra lui”. “Tot ce Împărăţia
Cerurilor dă, este aici”. Această stare continuă de fericire îl aşteaptă pe
omul care a depăşit gândirea rasei sau a omenirii. În gândirea omenească există
mâhniri adânci, dar Isus a spus: “Îndrăzniţi, eu am biruit lumea!”.
Gândirea
omenească cauzează dureri, supărări şi moarte. Isus a tăiat cu fierăstrăul absoluta
lor nerealitate şi a spus că grijile, supărările şi chiar moartea trebuie să
treacă; ultimul inamic va fi depăşit. Noi ştim acum, chiar din punct de vedere
ştiinţific, că moartea poate fi depăşită cu convingerea tinereţii eterne, a
vieţii eterne. Subconştientul, fiind putere fără direcţie, duce ordinele la
îndeplinire fără să întrebe. Lucrând sub direcţia subconştientului (Christ sau
Dumnezeu din om), învierea corpului va fi împlinită. Omul nu-şi va mai lepăda
trupul său în moarte, ci îl va transforma în trupul electric cântat de Walt
Whitman, pentru că creştinismul este întemeiat pe iertarea păcatelor şi pe
“mormântul gol”.
Florence Scovell – Shin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu