Cand sunt copiii nostri mici,
Noi pentru ei suntem TATICI.
Ce gingas e si suna bine:
TATICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec si, deodata,
Tu nu mai esti TATIC, esti TATA.
Chiar si asa tot suna bine:
TATA, mi-e dor de tine!
Ei cresc, nu le mai esti pe plac,
Din TATA, tu devii BABAC.
Si vorba suna trist si gol:
BABACULE, mai da-mi un pol!
Dar viata e un foc de paie
Si vrei, nu vrei, ajungi TATAIE...
Iar vorba ta in ras e luata,
TATAIE, mai las-o balta!
Si-n anii care-ti mai raman,
Te vor numi doar...AL BATRAN.
Iar vorba lor te nauceste:
BATRANE, ce-ti mai trebuieste?
Copile, tu sa ai stiina,
Am fost un tata cu credinta!
Si din putin de-a fost sa fie,
Eu am rabdat si ti-am dat tie.
Sa-mi faci, te rog, o bucurie,
Si sa-mi zici ca-n copilarie,
La cimintir cand vii la mine:
TATICULE, mi-e dor de tine!!!
sursa: autor necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu