POVESTEA CESCUTEI

O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca:

“Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!”
Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!”

Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!”
Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?”

O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!”
EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“

Morala este aceasta:
Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie.
Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL.

                                                                                           

                                                                    (Pr. Arsenie Boca )

UN FLUTURE ALBASTRU...

“A fost odata un barbat care locuia impreuna cu cele 2 fiice ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu. Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intrebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.

Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au gasit meditand.

- Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale.”

"Cand puterea iubirii va inlocui iubirea de putere omul va avea un nou nume:Dumnezeu"      (Sri Chinmoy)

ATINGEREA SUBLIMULUI...

Existã o poveste...o legendã...despre o pasãre care cântã doar o datã în viatã. Din clipa în care îsi pãrãseste cuibul, cautã un copac cu spini...si nu se opreste pânã nu gãseste unul. Si apoi începe sã cânte...mai frumos decât orice altã fiintã de pe fata Pãmântului. Si în timp ce cântã...se lasã strãpunsã de cel mai lung spin pe care îl vede. Dar în timp ce ea moare...se ridicã deasupra agoniei ei...pentru a întrece chiar si cântecul privighetorii.

Pasãrea spin plãteste cu pretul vietii ei...pentru un singur cântec...dar lumea întreagã se opreste ca sã-l asculte. Iar Dumnezeu din Ceruri zâmbeste...

- Si ce înseamnã asta, pãrinte?

- Cã acela care e cel mai bun...reuseste sã fie asa...doar cu pretul unei mari dureri.

                                                                       fragment din Pasarea Spin

TRAIESTE CU IUBIRE!

ADEVARUL IN CUVINTE

DECIDE SINGUR!...

SUNTEM...

“Cele mai bune si mai frumoase lucruri din viata nu pot fi vazute, nici atinse, doar simtite in inima.”

"Ceea ce suntem, este darul lui Dumnezeu pentru noi;
ceea ce devenim, este darul nostru pentru Dumnezeu."

"Nu exista o cale spre fericire, fericirea insasi este o cale."

"Universul te calauzeste in fiecare clipa.
Orice i-ai cere, iti va spune totdeauna Da, fara nici o exceptie."

"Nu esti niciodata singur, nici cand te confrunti cu cea mai mare suferinta. Iubirea este prezenta permanent, clipa de clipa, chemandu-te sa te reconectezi."

"Totul depinde pe de-a intregul de tine. De gandurile tale. De vibratiile tale.
Daca iti poti alinia dorintele cu credintele si asteptarile."

"Iubirea nu se afla în afara, ci în adâncul dvs.
Nu o puteti pierde nicicând si nu va poate parasi.
Nu depinde de o forma exterioara."

Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l când este nevoie.
Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe gânduri.
Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se întoarca.
Daca primesti ceva, da mai departe.
Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o în asa fel încât sa nu o ia ca pe un refuz.
Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.
Daca poti, fii hotarât în ceea ce spui si ceea ce faci.
Daca devii celebru, ramâi modest.
Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.
Daca faci o observatie, nu jigni...

SURSA: http://regasirea-interioara.blogspot.com/

DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE...

Se intampla de multe ori sa ne indragostim la prima vedere de un suras, un gest, un cuvant, o voce si ne imaginam ca celalalt este asa cum ne dorim noi sa fie.
De cele mai multe ori, in cazul in care "scanteia" se aprinde la prima vedere, fizicul poate ocupa un loc primordial. Acea persoana nu trebuie neaparat sa fie de o frumusete orbitoare ci sa iti atraga atentia intr-un anumit mod. Poate zambetul strengaresc de la coltul gurii, poate ochii, poate linia mainilor, felul in care acel moment este imbracat sau poate chiar felul in care se uita la tine.
Dar dragostea la prima vedere depaseste de multe ori logica sau ratiunea si nu poate fi controlata. Nu l-ai vazut niciodata dar este de ajuns un zambet sau o privire fugara pentru a avea impresia ca il cunosti deja de o viata si ca soarta v-a pus fata in fata in jocul dragostei.
Atunci cand te indragostesti la prima vedere, persoana de care te indragostesti reprezinta o enigma si poate din acest motiv, dorinta de a fi cu el/ea este mult mai mare si exista acea nevoie de a fla cat mai multe despre el/ea , de a decoperi misterul din jurul persoanei respective.
Exista si cazuri in care o dragoste la prima vedere poate dura toata viata si acea "hipnoza" de la inceput, cand toate simturile o iau razna se poate concretiza intr-o relatie foarte fericita in care mereu pare sa mai fie ceva de descoperit, la fel ca in prima zi. Dar astfel de situatii sunt foarte putine.
Psihologii sunt de parere ca dragostea la prima vedere depinde foarte mult de starea noastra de spirit din momentul respectiv, astfel ca, intr-o anumita imprejurare, putem sau nu remarca o persoana pe care o vedem pentru prima data.
Potrivit unor statistici, doar 30-40% dintre oameni se indragostesc la prima vedere, in timp ce restul se indragostesc de persoane pe care le cunosc de mai mult timp.
Este imposibil sa descifram mecanismul tainic prin care doi oameni, pana atunci necunoscuti unul altuia, se indragostesc intr-o clipita…

FA-TI TIMP...

In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind,
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrini....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii n-o mai stringi!
                                                                 Rudyard Kipling

INCREDEREA IN SINE - CONSTRUIESTE-TI DESTINUL DORIT

Puţini oameni au încredere deplină în forţele proprii, pentru că puţini îşi asumă responsabilitatea propriei lor vieţi. Dar învăţătorii, filozofii şi psihologii ne asigură că avem tot ce ne trebuie pentru a fi creatorii destinului personal.
De aceea, suntem practic…predestinaţi să fim fericiţi.Câţi dintre noi îşi asumă însă această responsabilitate? Câţi  renunţă  prea uşor în faţa micilor şi marilor provocări ale vieţii?
Desigur,nu suntem desenaţi la indigo,nu ne-am născut cu aceleaşi calităţi,dar fiecare dintre noi are şansa să atingă împlinirea. Pentru asta nu trebuie decât să ne asumăm responsabilitatea fericirii sau nefericirii noastre. Şi ştim că insatisfacţia nu vine din senin, aşa că putem acţiona împotriva ei. Este alegerea noastră să transformăm nefericirea în fericire. 

Cum urneşti munţii din loc?

Primul pas ca să ne asumăm responsabilitatea propriei noastre existenţe,ne conduce spre interior. Trebuie să ştim cine suntem cu adevărat, să ne autocunoaştem. Să devenim conştienţi de  toate nivelurile fiinţei noastre,  fizic, mental şi emotional. Este în puterea noastră să ne"construim"pas cu pas, păstrându-ne încrederea că vom reuşi pe deplin. Te temi totuşi că nu o să izbuteşti? Există o povestioară care ne poate încuraja în momentele de îndoială. Se spune că un chinez bătrân se trezea în fiecare zi la răsărit, se căţăra pe micul munte din apropiere, lua o piatră şi o arunca în râul din vale. Fiul şi nepotul lui au făcut multă vreme la fel.
Credeau că procedând aşa dimineaţă de dimineaţă, ei, nepoţii şi strănepoţii care le-ar fi urmat, într-o bună zi vor reuşi să mute muntele din loc. După mai mulţi ani nepotul spuse:„Bunicule,dar noi nu vom mai fi în viaţă  să vedem când culmea aceasta va fi în albia râului.Bătrânul a încuviinţat „Este adevărat,dar muntele sigur va fi mutat cândva de la locul lui.”Aceasta este starea care face să se petreacă miracole - să fim convinşi că putem urni munţii din loc.

Foloseşte forţa magică a cuvintelor

Pentru a câştiga încredere în noi înşine avem nevoie de un efort lucid şi perseverent. Această speranţă autentică, nestrămutată, este convingerea că vom reuşi întotdeauna ceea ce ne-am propus. Este o atitudine la care tindem permanent, iar pentru asta va fi necesar să ne schimbăm felul de a ne purta, prietenii şi chiar cuvintele pe care le folosim.
Suntem ceea ce credem şi ceea ce exprimăm prin limbaj,de aceea cuvintele au o importanţă extraordinară în acest proces. Când folosim expresia „o să încerc să fac asta” lăsăm de fapt să transpară doar tentativa de a acţiona.Dacă  spunem în schimb „o sa fac asta” ne asumăm hotărârea de a reuşi acel lucru. În loc să afirmăm convinşi: „nu pot sa fac asta„ mai bine ne exersăm liberul arbitru: „o să văd  dacă voi face asta”.
Folosirea negaţiei ne limitează dramatic posibilităţile. A vorbi este un act magic; iar cuvintele sunt la fel de puternice precum „Sesam,deschide-te!”. Ne programăm mentalul prin ceea ce vorbim şi gândim. Cum o facem depinde numai de noi. Femeile sunt mult mai receptive decât bărbaţii şi ar trebui să fie mai  atente ce sugestii acceptă de la cei din jur, în special de la iubiţii lor. Dacă ştiu impactul vorbelor, pot să respingă orice sugestie negativă, deoarece în momentul în care o acceptă, aceasta devine practic autosugestie, iar în timp,  subconştientul o face să devină realitate.

Ţine-ţi fricile sub capac

Ce ne împiedică să trăim intens clipa prezentă, să atingem punctul de maxim al  propriului potenţial, să ne simţim împliniţi? Deseori temerile pe care le avem ni se pun de-a curmezişul. Totuşi psihologii susţin că majoritatea fricilor sunt închipuite, nu au o bază reală. Ne naştem „dotaţi” doar cu  frica de a cădea şi frica de zgomote puternice, neaşteptate.
Dacă iei în serios această veste şi te-ai hotărât să te eliberezi de spaime, poţi folosi o metodă simplă de reprogramare a mentalului. Ia un borcan de sticlă cu capac, scrie pe mai multe hârtiuţe toate fricile tale, pune-le  înăuntru şi răsuceşte capacul. În felul acesta îţi vei păstra toate temerile sub control. Le poţi observa cum se modifică de-a lungul timpului. Vizualizează faptul că, fiind captive în borcan, nu te mai pot afecta şi nu mai au cum să te domine.
Priveşte-le cu simţul umorului. Nu contează despre ce temere este vorba, întotdeauna va exista un mod comic de a o aborda. Râsul te ajută să te desprinzi de ea şi să o stăpâneşti, transformând energia negativă a anxietăţii într-o energie benefică.
Mai ai la îndemână un exerciţiu simplu, cu efecte spectaculoase. Îţi poţi imagina de fiecare dată când ai o problemă că eşti pe Lună şi te uiţi la situaţia respectivă de acolo,de sus. Problema o să-ţi apară caraghios de măruntă. Poţi  începe să râzi de ea…