“Nici
un vânt nu poate îndepărta barca mea din drumul ei şi nici nu poate schimba
cursul destinului”. Există pentru fiecare om o perfectă expresie de sine.
Există un loc care lui îi este dat ca să-l umple şi pe care nici un altul nu-l
poate umple; ceva ce lui îi este dat să facă, ceva ce nimeni altul nu poate
face, este destinul lui!
Această
afirmaţie stă ca idee perfectă în Mintea Divină, aşteptând recunoaşterea
omului. Şi cum facultatea imaginativă este creativă, trebuie ca omul să vada
ideea, ideea de a se manifesta.
Aşadar,
cea mai indicată cerere a omului este pentru modelul divin al vieţii lui. El
poate să nu aibă nici cea mai vagă idee faţă de ceea ce este, putând exista
multe talente minunate adânc ascunse în el. Cererea lui trebuie să fie: “Spirit
Infinit, deschide calea pentru ca Modelul Divin al vieţii mele să se poată
manifesta; sloboade acum talentele dinlăuntrul meu şi fă ca să văd clar planul
perfect!”.
Planul
perfect include sănătate, bogăţie şi personalitatea perfectă a expresiei de
sine. Acesta este cvartetul vieţii, cel care aduce fericirea perfectă,
sănătatea, bogăţia şi personalitatea perfectă.
Când
cineva a făcut această cerere, se poate aştepta la mari schimbări în viaţa lui
pentru că, în general, fiecare om a rătăcit de la Modelul Divin. Cunosc cazul
unei femei la care lucrurile s-au manifestat ca şi cum un ciclon i-ar fi
zdruncinat toate treburile, dar echilibrul a venit repede şi situaţii noi,
minunate, au venit în locul celor vechi. Expresia perfectă de sine nu-i
niciodată obositoare, este de un interes aşa de absorbant încât viaţa pare un
joc. Studenţii află că dacă omul vine în lume finanţat de Dumnezeu, are averea
necesară pentru expresia de sine perfectă, aceasta fiindu-i foarte la îndemână.
Multe genii s-au luptat ani de-a rândul cu problematica averii, pe când vorba
şi credinţa lor, rostite, ar fi procurat repede fondurile necesare.
Odată,
de exemplu, după ore, un om a venit la mine şi mi-a dat un cent. A spus: “Am
exact 7 cenţi pe lume şi am venit să vă dau unul pentru că am o mare încredere
în puterea cuvântului rostit de dumneavoastră. Doresc să cunosc cuvântul
potrivit pentru perfecta mea expresie de sine şi prosperitate”. Am spus
cuvântul; nu l-am mai văzut decât după aproape un an când a venit plin de
succes şi fericit, cu un teanc de bancnote galbene în buzunar. Mi-a spus:
“Imediat după ce aţi spus cuvântul, mi s-a oferit un serviciu într-un oraş
îndepărtat şi acum toate s-au realizat: sănătate, bogăţie, fericire”.
Perfecta
expresie de sine poate fi, de exemplu, pentru o femeie, să fie o soţie
perfectă, o mamă perfectă, o gospodină perfectă şi nu neapărat să aibă o
carieră publică. Cere îndrumarea definitivă şi drumul va fi uşor şi plin de
succes. Nu trebuie vizualizată sau forţată o anumită imagine mentală. Când
cineva cere ca Modelul Divin să apară, o scânteie de inspiraţie vine şi va
începe el însuşi să vadă, realizând opere de seamă. Aceasta este imaginea sau
viziunea pe care el trebuie să o păstreze fără şovăire.
Când
un om caută un lucru, şi acel lucru îl caută pe el. Telefonul l-a căutat pe
Bill ca să-l descopere. Părinţii nu trebuie niciodată să forţeze cariera sau
profesia copiilor lor. Printr-o cunoaştere a adevărului spiritual, planul
copilului poate fi prezis chiar din copilărie sau chiar prenatal. Un tratament
prenatal ar fi: “Fie ca Dumnezeu să aibă în acest copil expresia perfectă, fie
ca Modelul Divin să fie al minţii lui, al trupului şi îndeletnicirilor lui, să
se manifeste pretutindeni în viaţa lui, pretutindeni în eternitate”. “Facă-se
voinţa Domnului, nu a omului”, este porunca pe care o găsim traversând întreaga
Scriptură şi Biblia este cartea care se ocupă cu ştiinţa minţii. Este cartea
care vorbeşte omului despre descătuşarea sufletească (mintea subconştientă) din
robie. Luptele descrise acolo sunt închipuirile omului războindu-se cu
gândurile muritoare. “Credinţa omului trebuie să fie aceea a propriului lui şef
de familie”. Fiecare om este Iosafat şi fiecare om este David care a ucis pe
Goliat (gândurile muritoare) cu o mică piatră alba (credinţa); aşa că omul
trebuie să se îngrijească ca să nu fie sluga “vicleană şi leneşă” care şi-a
îngropat talantul. Există o teribilă pedeapsă pentru cei plătiţi fără să-şi
folosească propria lor abilitate. Adesea frica stă între om şi perfecta lui
expresie de sine. Stări de frică au împiedicat multe talente. Adesea, acestea
pot fi depăşite prin cuvântul spus sau tratament. Atunci individul îşi pierde
toată conştiinţa de sine şi simte că el este numai o conductă prin care
Inteligenţa Divină se exprimă pe ea însăşi. El este sub inspiraţie directă,
fără frică şi încrezător, pentru că Îl simte pe Tatăl dinlăuntrul lui căruia îi
datorează opera sa.
Un
băiat venea adesea cu mama lui în clasa mea. El îmi cerea să-i spun cuvântul
pentru examenul pe care îl avea de dat la şcoală. I-am spus să facă afirmaţia:
“Sunt una cu inteligenţa infinită. Ştiu tot ce se poate cunoaşte despre
subiect”. El avea cunoştinţe excelente de istorie, dar nu era sigur la
aritmetică. L-am văzut mai târziu şi mi-a spus: “Am spus cuvântul pentru
aritmetică şi am trecut cu cea mai mare notă, dar cu toate că am crezut că mă
pot bizui pe mine însumi la istorie, am avut un succes foarte slab.” Adesea
omul primeşte un recul când este prea sigur de el, ceea ce înseamnă că el se
încrede în personalitatea lui şi nu în Tatăl dinlăuntrul lui.
Odată,
o studentă mi-a dat un atare exemplu. Într-o vară a făcut o mare excursie în
străinătate, vizitând multe ţări unde nu cunoştea limba. Ea se ruga pentru
călăuzire şi protecţie în fiecare minut şi totul mergea de minune. Bagajele
n-au fost niciodată întârziate sau pierdute, găzduirea era întotdeauna
pregătită pentru ea la cele mai mari hoteluri şi obţinea servicii perfecte
oriunde dorea. S-a întors la New York. Cunoscând limba, a crezut că Dumnezeu
nu-i mai este necesar şi a avut grijă de treburile ei în mod obişnuit. Toate
i-au mers pe dos, bagaje întârziate, multe nearmonii şi confuzii.
Trebuie
să ne formăm obiceiul de a păstra prezenţa lui Dumnezeu în fiecare minut. În
toate drumurile tale, recunoaşte-l pe el, nimic nu este prea mic sau prea mare.
Uneori chiar şi un incident neînsemnat poate fi un punct de întoarcere în viaţa
unui om. Robert Fulton, păzind apa care fierbea într-un ceainic, a avut
viziunea maşinii cu aburi! Am văzut pe cineva care îşi bloca realizările
punctându-şi drumul şi opunând rezistenţă. Îşi fixa credinţa lui numai de un
anumit lanţ de evenimente şi dicta exact calea prin care dorea să-i vină
realizarea; prin acestea, el punea lucrurile în stare de stagnare. “Drumul meu,
nu drumul tău” este porunca Inteligenţei Infinite, şi orice putere, fie Abur
sau Electricitate, trebuie să aibă o maşinărie prin care să lucreze, iar omul
este el, la rândul lui, această maşinărie. Mereu şi mereu i se explică omului să
stea liniştit. “O, Iuda, nu te teme, şi mâine du-te contra lui; Dumnezeu va fi
cu tine. Nu trebuie să lupţi în acea bătălie, du-te şi stai acolo liniştit, şi
vezi salvarea Domnului care e cu tine”. Vedem aceasta în incidentul cu cei
2.000 de dolari care i-au venit femeii prin proprietarul ei atunci când a fost
în nonrezistenţă şi netulburare, sau cu femeia care a câştigat iubirea după ce
toate suferinţele ei au încetat. Ţinta studentului este ECHILIBRUL!
Echilibrul
este puterea, pentru că el dă puterii lui Dumnezeu ocazia de a se manifesta
prin OM, căci acesta vrea să facă voia lui bună. Echilibrat, el gândeşte clar
şi ia deciziile cele mai bune, cele mai drepte, şi cel mai repede. Nu trece cu
vederea o greşeală niciodată. Mânia mânjeşte şi face să pălească viziunea,
otrăveşte sângele, clădeşte drumul spre multe boli şi provoacă hotărâri greşite
care duc la dezastru. Mânia e numită ca unul din păcatele cele mai grele, căci
reacţia ei e foarte vătămătoare.
În
Metafizică, păcatul are un înţeles mai larg decât în învăţătura veche. “Orice
nu-i credinţă, e păcat”. Frica şi supărarea sunt păcate de moarte. Ele sunt
credinţa intervertită care dă proiecţii mentale denaturate şi provoacă
realizarea răului de care te temi. Aceşti duşmani din subconştient trebuiesc
numaidecât nimiciţi. “Când omul este el, este sfârşit”. Maeterlink spune că:
“Omul este un Dumnezeu înspăimântat!”. După cum am văzut în capitolul
precedent, omul poate învinge frica întâmpinând obiectul care-l înspăimânta.
Când Iosafat şi armata lui s-au pregatit sa întâlnească inamicul cântând “Laudă
Domnului pentru mulţumirile îngăduite dintotdeauna”, au aflat că inamicii lor
au fost distruşi de alţii şi nu au mai trebuit să lupte.
O
femeie a rugat o prietenă de-a ei să comunice ceva unei alte prietene comune.
Ea se temea s-o facă personal fiindcă mintea raţională îi spunea: “Nu te
amesteca în această afacere, nu spune nimic!”. A promis să o facă şi asta o
tulbura sufleteşte. În final s-a hotărât să înfrunte leul şi a chemat legea
protecţiei divine. Când s-a întâlnit cu prietena căreia trebuia să-i facă
comunicarea, a deschis gura să-i spună, dar prietena i-a spus: “Cutare a
părăsit oraşul”. Asta a făcut-o să nu mai trebuiască să-i spună nimic, fiindcă
situaţia era în legătură cu acea persoană care fusese în oraş. Fiindcă a vrut
să spună, nu a mai fost obligată să o facă, nu s-a mai temut, situaţia grea a
dispărut. Omul amână de multe ori realizările lui prin credinţa în neîmplinire.
El trebuie să faca această afirmaţie: “În Mintea Divină se află numai îndeplinirea,
de aceea realizarea mea este completă, munca mea este perfectă, casa mea,
sănătatea mea sunt perfecte”.
Toate
cărările lui sunt idei perfecte, înregistrate în Mintea Divină şi trebuie să se
manifeste “prin graţie, pe o cale perfectă”. El mulţumeşte că a primit aceasta
în invizibil şi face pregătiri active pentru a primi şi în invizibil. Cineva
era în aşteptarea unei realizări financiare. A venit la mine şi m-a întrebat de
ce nu i s-a îndeplinit cererea. “Poate ai obiceiul de a lăsa lucrurile neterminate
şi subconştientul a atras aici ideea de neîndeplinire (cum e în afară, aşa e şi
înăuntru)”. A spus: “Ai dreptate! Adesea încep lucrurile şi niciodată nu le duc
la capăt. O să merg acasă să termin ceva ce am început de săptămâna trecută şi
lucrul acesta va fi simbolic pentru realizarea mea”. A cusut cu râvnă şi a
terminat repede ce avea de făcut. Puţin după aceea au venit banii, în chip
miraculos; soţul ei a primit, de asemenea, salariul de două ori în acea lună.
Când i-a transmis patronului greşeala făcută, acesta i-a spus să păstreze
banii. Când omul cere cu credinţă, el trebuie să primească fiindcă Dumnezeu îşi
creează propriile căi. Am fost uneori întrebată dacă cineva care are talente
deosebite poate alege şi cum trebuie să o facă. “Spirit Infinit, dă-mi o
îndrumare perfectă, descoperă-mi perfecta expresie de sine, arată-mi care
talent trebuie să-l folosesc acum!”. Am cunoscut oameni care au apucat deodată
o nouă cale de lucru fiind complet edificaţi cu foarte puţin sau deloc
antrenament. De aceea, fă afirmaţia: “Sunt pe deplin pregătit pentru planul
divin al vieţii mele!”. Fă-o fără frică, în orice împrejurare te afli. Unii
oameni sunt donatori plăcuţi, dar răi primitori. Ei refuză darurile din orgoliu
sau din altă raţiune primitivă, negativă, de aceea îşi barează căile, şi de
aceea se găsesc invariabil cu puţin sau cu nimic.
O
femeie care dăduse cuiva o mare sumă de bani a primit în dar câteva mii de
dolari. A refuzat să-i ia, spunând ca nu are nevoie. Ulterior, finanţele ei au
fost lezate în aşa fel încât avea nevoie de acea sumă. “Trebuie să primeşti cu
bucurie pâinea care ţi se întoarce ţie peste ape: liber e datul, liber e luatul
(primitul)”. Există întotdeauna o balanţă perfectă a ceea ce dai şi ceea ce
primeşti; de aceea, trebuie să dai fără gând de întoarcere; violezi legea dacă
nu accepţi întoarcerea care vine la tine fiindcă “toate darurile vin de la
Dumnezeu” şi omul este numai mânuitorul lor. Nu trebuie să ne reţină niciodată
vreun gând de sărăcie faţă de acela care dă. Când omul mi-a dat acel cent, nu
mi-am spus: “El, probabil, trebuie să facă o mare sforţare ca să-mi dea mie
acel cent!” Din contra, l-am văzut pe el bogat şi prosper, cu averea trimisă
lui şi, în felul acesta, acest gând a fost acela care, în final, i-a adus-o.
Dacă cineva este rău primitor, el trebuie să devină unul bun şi să ia chiar şi
o marcă poştală dacă i se dă, pentru a deschide spre el canalul de primire.
Domnul iubeşte pe cel ce primeşte cu plăcere tot aşa de mult ca şi pe cel care
dăruie cu plăcere.
Am
mai fost întrebată de ce un om se naşte bogat şi altul sănătos, altul bolnav
sau sărac. Unde există un efect, există şi o cauză; nu există lucruri care să
se numească şanse. Acestor chestiuni li se răspunde prin legea încarnării. Omul
trece prin multe naşteri şi morţi până ce cunoaşte adevărul care îl pune în
libertate. El este atras din nou de planul pământesc prin dorinţele
nesatisfăcute, ca să-şi plătească datoriile lui karmice sau să-şi îndeplinească
destinul. Omul care s-a născut bogat şi sănătos a avut proiectată în mintea lui
subconştientă imagini de sănătate şi bogăţie din viaţa anterioară, iar omul
sărac şi bolnav, aceeaşi situaţie. Omul manifestă, prin orice plan, naşterea şi
moartea, suma totală a credinţelor lui subconştiente. De altfel, naşterea şi
moartea sunt legile făcute de el pentru că plata păcatului este moartea,
căderea adamică în conştiinţă prin credinţa în două puteri; omul real,
spiritual, este fără naştere şi moarte. “Cine a fost la început, este şi acum
şi va fi dintotdeauna”. Astfel, prin adevăr, el se eliberează de legea karmică,
de păcat şi moarte, şi se manifestă ca “omul făcut după chipul şi asemănarea
Lui”. Eliberarea omului vine prin îndeplinirea destinului, aducând în
manifestare Modelul Divin al vieţii lui. Domnul îi va spune atunci: “Bine, slugă
bună şi credincioasă; peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi
pune (chiar peste moarte). Intră întru bucuria Domnului Tău (în viaţa
eternă)!”.
Florence Scovell – Shin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu