DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

joi, 27 septembrie 2012

Capitolul X - NEGATII SI AFIRMATII


Trebuie să porunceşti lucrului şi el ţi se va supune. Orice bun care trebuie să se manifeste în viaţa omului este un fapt realizat în Mintea Divină şi este slobozit prin recunoaşterea omului sau vorba rostită; de aceea el trebuie să fie atent să ceară ca numai Ideea Divină să se manifeste, pentru că, adesea, el cere, prin vorbele lui greşite, căderi sau nenorociri. De aceea este de cea mai mare importanţă să se facă cererile proprii în mod corect, aşa cum au fost formulate în capitolele precedente. Dacă cineva doreşte o casă, prieteni, servicii sau alte gânduri bune, să facă cererea pentru alegerea divină. “Spirit Infinit, deschide calea pentru casa mea dreaptă, pentru prietenii mei drepţi, serviciul meu drept. Mulţumesc pentru că acestea se manifestă acum, pe calea cea dreaptă, în mod perfect”. Ultima parte a cererii este de cea mai mare importanţă.
Am cunoscut o femeie care a cerut 1.000 de dolari. Fiica ei a fost înjurată şi ea a primit aceşti bani ca despăgubire, dar ei nu au venit pe calea cea dreaptă, într-un mod perfect. Cererea trebuie formulată astfel: “Spirit Divin, mulţumesc că cei 1.000 de dolari, care sunt ai mei prin drept divin, sunt acum liberi şi slobozi pentru a-mi fi daţi, prin Mila Ta, pe o cale perfectă.” E posibil ca un om să elibereze mai mult decât gândeşte că-i posibil, pentru că fiecare este legat de speranţa lui limitată prin subconştient. Trebuie să măreşti speranta pentru a obţine ceea ce doreşti într-o măsură mai largă. Omul se limitează, destul de adesea, singur. Un student a cerut 600 de dolari pentru o anumită treabă. I-a primit, pe urmă auzind că trebuia să i se dea 1.000 de dolari, a refuzat. El a mărginit spiritul unic al lui Israel.
Bogăţia este un lucru al conştiinţei. Francezii au o legendă care exemplifică aceasta. Un om sărac mergea odată pe drum când întâlni un călător care l-a oprit şi i-a spus: “Bunul meu prieten, te văd că eşti sărac; ia acest boţ de aur, vinde-l şi vei fi toată viaţa bogat”. Omul s-a bucurat de acest mare noroc, a luat boţul de aur şi s-a dus acasă. A găsit imediat de lucru şi a avut atâta îndestulare că n-a trebuit să vândă boţul de aur. Au trecut anii şi el a devenit foarte bogat. Într-o zi a întâlnit în calea lui un om foarte sărac. L-a oprit şi i-a spus: “Bunul meu prieten, îţi voi da acest boţ de aur pe care îl vei vinde şi vei fi bogat pentru toată viaţa”. Săracul a luat boţul, s-a dus să-l vândă şi a aflat că-i numai alamă. Vedem astfel cum primul om a ajuns bogat simţindu-se astfel, crezând că boţul e de aur. Fiecare om are în el însuşi un boţ de aur, este conştiinţa lui despre aur sau despre bogăţia care îi aduce bogăţie în viaţa lui.
Făcându-şi cererea, omul trebuie să înceapă cu sfârşitul traseului, adică să declare că a primit. “Înainte de a mă chema, eu voi răspunde”. Afirmaţiile continue stabilesc credinţa în subconştient. Nu trebuie să pledeze şi nici să se roage fierbinte, ci să mulţumească, în mod repetat, că a primit. Pustiul se va bucura şi se va umple de trandafiri. Această bucurie manifestată pe când există încă deşertul (starea de conştiinţă) deschide drumul spre realizare. Rugăciunile Domnului sunt în formă de comandă sau de cerere. “Dă-ne nouă azi pâinea noastră cea de toate zilele şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” şi sfârşeşte cu glorificarea “…că a Ta este Împărăţia, şi Puterea, şi Mărirea, în veci! Amin”. “În ceea ce priveşte lucrul mâiinilor mele, porunceşte-mi tu!”. Astfel rugăciunea este o comandă şi o cerere, laudă şi mulţumire. Opera studenţilor este de a crede ei înşişi că lui Dumnezeu toate lucrurile îi sunt posibile.
Lucrul pare uşor de tot în teorie, dar mult mai greu când trebuie aplicat la o anumită problemă. Unei femei îi trebuia realizarea unei anumite sume de bani într-o perioadă determinată de timp. Ea ştia că trebuie să facă ceva pentru a aduce realizarea (realizarea înseamnă manifestare) şi a cerut îndrumare. Se plimba printr-un bazar când a văzut o garoafă smălţuită pe un cuţit de hârtie. Asta a izbit-o. Gândul a venit: nu am un cuţit destul de bun pentru a deschide cecurile. A cumpărat cuţitul de tăiat hârtie; mintea raţionala, desigur, ar fi spus că e o extravaganţă. Când l-a ţinut în mână a avut o tresărire a imaginaţiei, văzându-se pe ea însăşi deschizând un plic, care conţinea un cec mare… În puţine săptămâni a primit banii. Garoafa de pe cuţitul de tăiat hârtie a fost puntea ei spre credinţa activă.
Multe istorii se spun despre puterea subconştientului, când aceasta este condusă cu credinţă. Un om petrecea noaptea într-o fermă. Ferestrele camerei erau bătute cu cuie pe dinăuntru; în mijlocul nopţii a simţit că se sufocă şi a încercat să meargă pe întuneric până la fereastră. Cum nu a putut să o deschidă, a lovit cu pumnul, a tras în nări aer proaspăt şi a adormit din nou, visând frumos. Dimineaţa a observat că spărsese geamul de la o bibliotecă şi că fereastra camerei rămăsese închisă toată noaptea. El se aprovizionase cu oxigen din el însuşi, pentru ce se gândea la el.
Când un student începe o realizare, nu trebuie să se întoarcă niciodată, căci atunci el nu lasă ca omul, al cărui gând se clatină, să capete ceva de la Domnul!. Un student de culoare a făcut odată aceasta declaraţie minunată: “Când eu cer Tatălui ceva, mă aşez jos şi spun: Tată, nu vreau să capăt mai puţin decât am cerut, ci mai mult!” Astfel, omul nu trebuie să facă nici un compromis. Să-şi dea totul. Aceasta este uneori cea mai grea frază dintr-o realizare. Tentaţia ne îndeamnă să abandonăm, să ne înturnăm, să facem un compromis. Domnul serveşte pe acela care aşteaptă. Realizarea vine adesea în ceasul al unsprezecelea, pentru că omul o lasă să vină abia atunci, adică atunci încetează de a mai raţiona şi Inteligenţa Infinită are prilejul să lucreze. Dorinţelor triste ale omului li se răspunde trist, şi dorinţelor lui nerăbdătoare, târziu şi cu violenţă. O femeie m-a întrebat de ce îşi pierde veşnic sau îşi sparge sticlăria. Am aflat că spunea adesea, către ea însăşi sau către ceilalţi, cu supărare: “Aş vrea să scap de sticlăria mea!” Aşadar, dorinţa ei nerăbdătoare a fost îndeplinită în mod violent. Ceea ce ar fi trebuit să ceara este limpede, dar ceea ce a înregistrat ea în subconştient a fost numai dorinţa nerăbdătoare de a scăpa de sticlăria ei, de aceea o spărgea sau o pierdea.
Două atitudini ale minţii provoaca pierderi: deprecierea, în cazul femeii care nu-şi aprecia soţul, sau frica de pierdere care produce imaginea pierderii în subconştient. Când un student este capabil să rezolve problema (să arunce povara), el va vedea manifestarea instantanee. O femeie era pe stradă; umbrela i s-a dat peste cap de la o furtună şi s-a stricat. Trebuia să se întâlnească cu nişte oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată şi nu vroia să-şi facă apariţia cu o umbrelă stricată. Exclamă: “O, Doamne, ia-ţi tu grija acestei umbrele, eu nu mai ştiu ce să mă fac!” Un moment mai târziu, o voce de alături i-a spus: “Doriţi să reparaţi umbrela? Acolo este un reparator de umbrele!” Ea a răspuns: “Într-adevăr, vreau!” Când se întorcea acasă, după ce plătise reparaţia, avea deja o umbrelă bună. Astfel, există totdeauna un umbrelar la îndemână, în drumul omului, când acesta pune umbrela (situaţia) în mâinile Domnului.
Unei negaţii trebuie să-i urmeze întotdeauna o afirmaţie. Am fost chemată, târziu în noapte, la telefon, ca să tratez un om pe care nu-l mai văzusem niciodata. Aparent era foarte bolnav. Am făcut afirmaţia: “Neg această aparenţă de boală. E nereală şi, de aceea, nu poate fi înregistrată de conştiinţa lui, acest om este o idee perfectă în Mintea Divină, substanţă pură, exprimând perfecţiunea”. A doua zi dimineaţa îi era mai bine şi a treia zi şi-a reluat ocupaţiile zilnice.  Nu există timp sau spaţiu în Mintea Divină, de aceea cuvântul îşi atinge instantaneu destinaţia şi nu trebuie să se întoarcă în vid. Am tratat pacienţi din Europa şi am găsit că rezultatul era instantaneu.
Am fost, de asemenea, întrebată destul de des care este diferenţa între vizualizare şi vizionare. Vizualizarea este un proces mental, stăpânit de mintea conştientă sau raţională, pe când vizionarea este un proces spiritual, guvernat de intuiţie sau de mintea supraconştientă.
Studentul trebuie să-şi antreneze mintea lui pentru a primi acea scânteiere de inspiraţie şi să lucreze sub îndrumările divine prin îndrumări precise. Când un om poate spune “Doresc numai ceea ce Dumnezeu doreşte pentru mine”, dorinţele false se veştejesc din conştiinţa lui şi îi sunt date o serie de noi stampe albastre de către Maestrul Arhitect, Dumnezeu dinlăuntrul lui. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare om depăşeşte limitările minţii lui raţionale şi formează cvartetul vieţii lui, conţinând sănătate, dragoste, abundenţă şi personalitate perfectă. De multe ori omul şi-a construit în imaginaţie, pentru el însuşi, un bungalow, când ar fi trebuit să-şi construiască un palat. Dacă cineva încearcă să forţeze o realizare (prin mintea raţională), el o aduce la stagnare. “Voi grăbi aceasta”, a spus Domnul. El trebuie să acţioneze numai prin intuiţie sau îndrumare definitivă. Rămâi cu Domnul şi aşteaptă liniştit, încrede-te în El, îţi va aduce tot.
Am văzut legea lucrând în modurile cele mai surprinzătoare. O femeie avea nevoie pentru a doua zi de 100 de dolari. Era o datorie de o importanţă vitală, care trebuia înapoiată. Am spus cuvântul, declarând că Spiritul nu a fost niciodată în întârziere şi că suma era la îndemână. În aceeaşi seară, ea mi-a telefonat întâmplarea. I-a venit în minte să meargă la şeful de la bancă pentru a examina nişte hârtii. A privit hârtiile şi pe fundul cutiei erau 100 de dolari. A fost surprinsă, ştiind că nu-i pusese niciodată acolo; umblase de multe ori prin acele hârtii. A putut fi o materializare, aşa cum Isus a materializat pâinea şi peştii. Omul va atinge stadiul când vorbele lui se vor face trup, se vor materializa simultan. Câmpiile coapte pentru seceriş se vor manifesta imediat, ca în toate minunile lui Isus Christos. Există o extraordinară putere chiar numai în numele lui. El semnifică Adevar în manifestare. El spune: “Orice veţi cere Tatălui în numele Meu, El vă va da vouă!”
Puterea acestui cuvânt îl ridică pe om în cea de-a patra dimensiune, unde el este liber de toate influenţele astrale sau psihice şi devine necondiţionat şi absolut, aşa cum Dumnezeu însuşi este necondiţionat şi absolut. Am văzut multe vindecări săvârşindu-se prin rostirea cuvintelor “În numele lui Isus Christos”.
Christos a fost două, Fiinţă şi Principiu. Christos din interiorul fiecărui om este Mântuirea şi Salvarea lui. Christos dinlăuntrul lui însuşi este sinele cvadridimensional, omul făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Este sinele care nu eşuează niciodată, nu cunoaşte boli sau supărări, nu s-a născut şi nu moare niciodată. Este Învierea şi Viaţa din fiecare om. Nimeni, venind la Tatăl, nu se fereşte de Fiul lui Dumnezeu – Universalul, lucrând pe planul particularului, devine Christos în om, iar Sfântul Duh înseamnă Dumnezeu în acţiune. Asa că omul este manifestarea Trinităţii Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh.
Trebuie să-ţi formezi un fel just de a gândi. Gânditorul care îşi foloseşte intuiţia este un artist şi are grijă să picteze numai imaginile divine pe canavaua minţii lui. El pictează acele imagini cu trăsături măiestre de putere şi decizie, având credinţa perfectă că nu există putere care să vatăme perfecţiunea lui şi că acestea trebuie să se manifeste în viaţa lui, idealul devenind real. Toată puterea e dată omului prin gândirea dreaptă, ca să-şi aducă cerul pe pământ; acesta este scopul Jocului Vieţii. Regulile lui sunt credinţa neînfricată, nonrezistenţa şi dragostea.
Fie ca fiecare cititor să se elibereze acum de acel lucru care l-a ţinut în captivitate de-a lungul epocilor, stând între el şi eul lui, şi să cunoască adevărul care-l va face liber – liber să-şi îndeplinească destinul, să aducă în manifestare Modelul Divin al vieţii lui: sănătate, avere, dragoste şi perfecta personalitate. Să se transforme prin reînnoirea minţii lui!.
Pentru serviciul drept: “Am un serviciu perfect, pe o cale perfectă; îmi îndeplinesc serviciul perfect pentru o plată perfectă”.
Pentru eliberare de orice captivitate: “Arunc această greutate lui Christos dinlăuntrul meu şi eu merg liber(ă), fără nici o povară”.
Din Viaţa şi Învăţăturile Maeştrilor din Orientul Îndepărtat:
Amintiţi-vă că tinereţea este sămânţa iubirii lui Dumnezeu, implantată în corpul divin al omului. Într-adevăr, tinereţea este Divinitatea în om; tinereţea este viaţă spirituală, viaţă frumoasă. Bătrâneţea nu este spirituală, este muritoare, urâtă, neadevărată. Gândurile de durere, de frică şi de grijă sunt urâte, noi le numim bătrâneţe. Gândurile de bucurie, de dragoste şi de ideal creează frumuseţea numita tinereţe. Bătrâneţea este doar o coajă în care zace piatra scumpă a realităţii, adica giuvaerul tinereţii.
Obişnuiţi-vă ca în voi să menţineţi conştiinţa copilăriei. Închinaţi-vă Copilului Divin din voi. Înainte de a adormi, spuneţi conştiinţei voastre: “Recunosc că în mine trăieşte un corp spiritual al bucuriei, veşnic tânăr şi frumos. Sufletul, gura, nasul, pielea sunt frumoase, spirituale, posed corpul Copilului Divin care este acum desăvârşit”. Repetaţi aceste cuvinte şi meditaţi asupra lor până adormiţi. Dimineaţa, când va sculaţi, spuneţi-vă tare: “Deci, iubire, în numele tău, în mine lucrează un alchimist divin! Prin puterea spirituală a acestei afirmaţii s-a produs în această noapte transformarea şi evoluţia dinlăuntru spre înafară. Spiritul a pătruns în corpul meu spiritual, în templul intim. Alchimistul din noi a lăsat să se distrugă celulele moarte şi epuizate; a făcut ca pielea să se înnoiască cu o aură de sănătate şi frumuseţe. Într-adevăr, acolo unde apare iubirea divină, acolo este tinereţe veşnică. Alchimistul divin locuieşte în corpul meu şi formează încontinuu celule noi şi frumoase de copil. Spiritul tinereţii este în corpul meu şi totul este Bun, Sfânt… Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu”.
Învaţă să râzi şi să zâmbeşti ca un copil. Un surâs venit din suflet este o uşurare spirituală. Un surâs adevărat este ca o operă de artă a legiuitorului nemuritor. Este bine să spunem cu convingere: “Eu emit un cuget iubitor în întreaga lume şi doresc ca toate fiinţele să fie fericite şi binecuvântate”. Dă-ţi ţie asigurarea înaintea unei zile de lucru: “În mine trăieşte o formă desăvârşită, o formă divină. Îmi construiesc în fiecare zi frumosul, până ce acesta devine realitate. Sunt copilul lui Dumnezeu Tatăl, care îmi va da tot ce am lipsă acum şi întotdeauna! Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu”.
Învaţă să te pătrunzi întotdeauna de bucurie. Dă-ţi asigurarea: “Viaţa veşnică umple şi pătrunde sufletul şi corpul meu, cu starea sa desăvârşită!” Fă totul în jurul tău luminos şi frumos. Întrebuinţează spiritul şi bucură-te de lumina soarelui… Siddha a menţinut în toate căile metode inspirative, aşa cum Dumnezeu L-a exprimat pe Fiul Său prin fiecare creatură; conştiinţa lor ştie că Dumnezeu este totul, Dumnezeu se revelează în toti şi în toate. Slavă lui Dumnezeu, şi pe pământ Pace şi Bunăvoire!

                                                                     Florence Scovell – Shin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu