“Pe
orice drum ai fi, mărturiseşte-te Lui şi El îţi va conduce paşii”. Nimic nu-i
greu de săvârşit pentru omul care cunoaşte puterea cuvântului şi care îşi
urmează intuiţia. Prin cuvintele lui, el pune în acţiune forţe nevăzute. Îşi
poate reconstrui corpul sau poate anima lucrurile lui. De aceea, o foarte mare
importanţă este în alegerea cuvintelor potrivite, şi acela care îşi alege cu
grijă afirmaţiile pe care doreşte să le arunce în invizibil ştie că Dumnezeu
este ajutorul lui, că există ajutor pentru fiecare cerere şi că cuvântul lui
rostit sloboade acest ajutor. “Cere şi ţi se va da”; omul trebuie să facă prima
mişcare. “Apropie-te de Dumnezeu şi el se va apropia de tine”. Am fost adesea
întrebată cum se ajunge la realizare. Am spus “Spune cuvântul şi nu face nimic
până nu vei avea o îndrumare precisă!”. Cere îndrumarea spunând: “Spirit
infinit, arată-mi drumul, lasă-mă să cunosc dacă este ceva de făcut pentru
mine”. Răspunsul va veni prin intuiţie sau impuls, o întâmplare remarcată de
cineva, un pasaj dintr-o carte, etc. Răspunsurile sunt uneori de o exactitate
neaşteptată.
O
femeie dorea o mare sumă de bani. Ea a spus cuvântul; “Spirit Infinit, deschide
drumul spre ajutorul meu imediat, fă ca tot ce este al meu prin drept divin să
ajungă la mine acum, într-o mare avalanşă de abundenţă”; şi a mai adăugat:
“Dă-mi o îndrumare precisă, lasă-mă să cunosc dacă este ceva de făcut pentru
mine!”. Gândul a venit repede: “Dă unei anumite prietene, ajutată de spirit,
100 de dolari. Aşteaptă înainte de a merge la ea şi apoi du-te să-i dai banii”.
A aşteptat în ziua aceea şi a întâlnit o femeie care i-a spus: “Azi am dat
cuiva un dolar, a fost pentru mine aşa de mult ca şi pentru tine a da 100
dolari”. A fost îndrumarea fără greşeală şi astfel a cunoscut că trebuie să dea
100 de dolari. Era un cadou care cuprindea o investiţie mare, pentru ca,
imediat după aceea, o mare sumă de bani i-a venit pe o cale remarcabilă; dând,
deschizi drum ca să primeşti. Ca să creezi activitate în finanţe, trebuie sa
dai.
Dijma
sau darea unei zecimi dintr-o sută este un vechi obicei omenesc şi el asigură
sporul. Mulţi dintre oamenii bogaţi din această ţară au dat această dijmă şi nu
am cunoscut nici un caz în care aceştia să nu se reinvestească; a zecea parte
se duce şi se reîntoarce binecuvântată şi înmulţită. Dar darul sau zeciuiala
trebuie date cu dragoste şi bucurie, fiindcă lui Dumnezeu îi plac “donatorii
veseli”.
Poliţele
trebuiesc plătite cu veselie, toţi banii trebuiesc trimişi fără frică şi cu
binecuvântare. Această atitudine a minţii îl face pe om stăpân al banilor şi,
dacă ţine seama de aceasta, vorba lui rostită îi deschide vaste rezerve de
bogăţie. Însuşi omul îşi limitează resursele sale prin viziunile de limitare.
Uneori i se deschid mari realizări de bogăţie, dar el se teme să acţioneze.
Viziunea şi acţiunea merg mână în mână, ca în cazul omului care a cumpărat
blana pentru căptuşeală.
O
femeie a venit la mine cerându-mi să spun cuvântul pentru o slujbă dreaptă.
Niciodată să nu-i spui “slujbă” – ci “slujbă dreaptă” - locului plănuit
de mintea divină, fiindcă numai aceasta dă satisfacţie. Am adus mulţumiri că ea
a primit totdeauna ce e al ei şi că această slujbă se va manifesta repede.
Degrabă i s-au făcut trei oferte, două la New York şi una la Palm Beach, ea
neştiind pe care s-o aleagă. I-am spus: “Cere o îndrumare precisă!”. Timpul era
aproape trecut, ea era nedecisă… dar în curând mi-a telefonat. “Când m-am
trezit dimineaţa, am simţit mirosul de Palm Beach”. Ea fusese acolo mai demult
şi cunoştea parfumul lui îmbălsămat. I-am spus: “Dacă simţi aşa, desigur e
îndrumarea cerută”. A acceptat postul şi a avut mult succes.
Adesea
îndrumările ne vin în moduri şi momente neaşteptate. Într-o zi, mă plimbam pe
stradă când am simţit, pe neaşteptate, nevoia să merg la o anumită brutărie, un
bloc sau două mai departe. Mintea raţională rezista, argumentând: “Nu-i nimic
ce te-ar putea interesa!”. Totuşi, nu am ascultat de raţiune şi m-am dus la
brutărie, privind la orice lucru natural, ca şi cum ar fi fost ceva acolo care
să mă fi interesat; ajungând acolo, am întâlnit o femeie la care mă gândisem
demult şi care avea nevoie de ajutorul pe care i l-aş fi putut da. Astfel,
mergi la un lucru pentru a afla altul. Intuiţia este o facultate spirituală
care nu explică, ci numai indică drumul. Adesea se primesc directive în timpul
tratamentului. Ideea prin care vin poate trece aproape neobservată, dar “unele
din căile Domnului sunt misterioase”.
Într-o
zi spuneam în clasă că fiecare, individual, va primi o directivă precisă. O
femeie a venit la mine şi mi-a spus: “În timp ce aţi tratat aceasta, mi-a venit
ideea de a scoate mobila din magazie pentru a o duce într-un apartament”.
Femeia venea să fie tratată de sănătate. I-am spus că ştiu o locuinţă în care
ea însăşi şi sănătatea ei se vor transforma şi am adăugat: “Cred că tulburarea
dumitale este şi o congestie din cauza lucrurilor depozitate. Congestia lucrurilor
din casă cauzează congestia lucrurilor în corp; ai folosit nesocotit legea
folosinţei şi acum tragi consecinţele”. A mulţumit pentru că ordinea divină s-a
stabilit în mintea, trupul şi inima ei. Oamenii nici nu visează ce mare
legătură există între treburile şi trupul lor. Există o corespondenţă mutuală
pentru fiecare boală. Cineva poate obţine o vindecare instantanee, prin
realizarea faptului că trupul este o idee perfectă în Mintea Divină şi de aceea
întreg şi perfect îi este trupul; dacă continuă gândurile distructive de
acumulare a fricii, a criticii, boala se va întoarce.
Isus
ştia că orice boală vine din păcat şi spunea leproşilor ca, după vindecare, să
meargă şi să nu mai păcătuiască, căci altfel, un lucru şi mai rău va veni
asupra lor. Astfel, sufletul omului (sau mintea subconştientă) trebuie să fie
spălată “mai alb decât zăpada” pentru o sănătate permanentă; metafizicianul
este totdeauna adânc înclinat spre “corespondenţă”. Isus Christos spune: “Nu
condamna pe alţii ca să nu fii condamnat”. “Nu judeca, ca să nu fii judecat”.
Mulţi oameni şi-au întors boli şi nefericiri pentru condamnarea altora, căci
ceea ce condamni la ceilalţi, atragi spre tine însuţi.
O
femeie a venit la mine supărată şi bolnavă pentru că soţul ei fugise cu o altă
femeie. Ea o critica pe cealaltă femeie şi spunea: “Ea ştia ca el este un om
însurat şi nu avea dreptul să accepte atenţiile lui”. I-am spus: “Opreşte-te
din a judeca şi binecuvântează, căci dacă nu ai altă atitudine, vei atrage
aceeaşi situaţie şi pentru tine”. A rămas surdă la aceste vorbe şi un an mai
târziu s-a arătat interesată de un bărbat însurat. De câte ori critici sau
condamni, apuci un fir elastic şi trebuie să te aştepţi la o lovitură.
Indecizia
este piedică în multe privinţe. Ca să o depăşeşti, trebuie să faci repede
afirmaţia: “Sunt întotdeauna sub inspiraţie directă şi iau deciziile cele
drepte”. Aceste cuvinte impresionează subconştientul şi te găseşti îndată
treaz, vioi, făcând mişcarea potrivită fără ezitare. Am găsit că este
distructiv să priveşti spre planul psihic pentru a te lăsa condus, fiind planul
mai multor minţi şi nu al unei singure minţi. Dacă omul îşi deschide mintea
spre subiectivitate, el devine o ţintă pentru forţele distructive. Planul
psihic este rezultatul gândurilor; acestea privesc numai drumul karmic.
Cunosc
un om care ar fi trebuit să moara demult, după horoscop, dar mai este încă în
viaţă ca unul dintre cei mai de seamă conducători pentru elevarea umanităţii
din ţara lui. O minte viguroasă poate neutraliza profeţiile rele. Omul trebuie
să spună: “Orice profeţie falsă trebuie să se ducă în neant, orice plan pe care
Tatăl din Ceruri nu l-a plănuit pentru mine trebuie să se dizolve, să dispară;
ideea divină vine să se realizeze acum!”. De aceea, dacă cineva ţi-a prevestit
un eveniment bun, de fericire sau bogăţie, dă-i ospitalitate şi aşteaptă, căci
el va veni mai devreme sau mai târziu, prin legea speranţei. Voinţa omului
trebuie folosită ca să contrasemneze voinţa universală. “Vreau ceea ce-mi va fi
dat prin voinţa lui Dumnezeu. E voinţa lui Dumnezeu să dea fiecărui om orice
dorinţă dreaptă a inimii lui; voinţa omului trebuie folosită pentru a păstra
viziunea, fără şovăire”. Fiul risipitor a spus: “Scula-mă-voi şi voi merge la
tatăl meu”. Adesea trebuie o sforţare de voinţă, părăsirea învelişului
gândurilor muritoare. Este cu mult mai uşor pentru oamenii simpli să aibă frică
în loc de credinţă şi de aceea credinţa apare ca o sforţare a voinţei. Când
omul se trezeşte spiritual, creşte. Recunoaşte că orice dizarmonie exterioară
corespunde unei dizarmonii interioare, mentale. Dacă se poticneşte sau cade, o
face în conştiinţa lui.
Odată,
o studentă mergea pe drum şi critica pe cineva în gândurile ei. Îşi spunea
mental: “Acea femeie e cea mai nesuferită de pe pământ”; deodată, 3 băieţi care
alergau şi aruncau cu pietre, au lovit-o. Ea nu a condamnat jocul băieţilor, a
chemat legea iertării şi a salutat divinitatea din acea femeie.
Drumurile
înţelepciunii sunt căile plăcerii şi toate cărările ei sunt în pace. Când
cineva a făcut o cerere în Universal, trebuie să fie gata pentru orice
surpriză. Orice lucru poate părea că merge strâmb dar, în realitate, merge
drept. O femeie a spus că nu există pierdere în Mintea Divină, de aceea ea nu
poate pierde ce îi aparţine, iar dacă a pierdut ceva, acel ceva se va întoarce
sau va primi echivalentul. Cu câţiva ani înainte pierduse 2.000 de dolari,
împrumutând aceşti bani cuiva care a murise pe neasteptate, nemaispecificând în
Testament acea datorie. Supărată, neavând nici o dovadă scrisă, s-a hotărât să
ceară bani de la Banca Universală. A început prin a ierta datornicul, căci ura
şi neiertarea închid toate uşile Băncii Minunate. A făcut apoi afirmaţia: “Neg
pierderea, nu există pierdere în Mintea Divină, de aceea nu pot pierde aceşti
2.000 de dolari care îmi aparţin prin drept divin”. “Când o uşă se închide, o
alta se deschide”. Ea trăia în apartamentul unei case care era de vânzare, în
contractul de închiriere fiind o clauză care spunea că, dacă casa se va vinde,
chiriaşii trebuiau să se mute în 90 de zile. Deodată, proprietarul a stricat
contractul şi a mărit chiria. Iarăşi nedreptatea părea să fie în drumul ei, de
data aceasta imperturbabilă. Ea a binecuvântat pe proprietar, zicând: “Dacă
chiria s-a urcat înseamnă că eu voi fi mai bogată, pentru că Dumnezeu este
averea mea”. Noile contracte au fost făcute cu chiria mărită, dar, dintr-o
eroare “divină”, clauza cu cele 90 de zile a fost uitată. Puţin după aceea,
proprietarul a avut ocazia să vândă casa. Din cauza greşelii din noile
contracte, chiriaşii aveau dreptul să mai stea un an. Agentul a oferit fiecărui
chiriaş 200 de dolari dacă se muta, şi mai multe familii s-au mutat. Trei au
rămas, printre care şi această femeie. O lună sau două mai târziu, agentul a
apărut şi a spus femeii: “Vrei să strici contractul pentru 1.500 de dolari?”.
I-a fulgerat prin minte: “Acum trebuie să apară cei 2.000 de dolari!” Şi-a
amintit că discutase cu prietenii din casă să acţioneze împreună în cazul în
care va mai veni vorba despre mutare. S-a hotărât să-şi consulte prietenii. Ei
au spus: “Dacă a oferit 1.500 de dolari, va oferi şi 2.000″. Astfel, a obţinut
un cec de 2.000 de dolari pentru a elibera apartamentul. A fost, desigur o
remarcabilă lucrare a legii şi aparenta nedreptate cu mărirea chiriei a
însemnat mult deschiderea drumului pentru realizarea ei. Aceasta dovedeşte că
nu există pierderi şi că, dacă se consideră starea spirituală, poţi culege tot
ce e al tău, din marele rezervor al binelui. “Îţi voi înapoia ţie anii pe care
i-au mâncat lăcustele”. Lăcustele sunt îndoielile, ura şi regretul gândurilor
muritoare. Numai aceste gânduri adverse îl fură pe om, pentru că nici un om nu
dă de la el, ci îşi ia lui însuşi. Omul este aici ca să-l dovedească pe
Dumnezeu şi ca “să depună mărturie pentru adevăr”. El îl poate dovedi pe
Dumnezeu prin aducerea belşugului în lipsă şi prin aducerea dreptăţii în
nedreptate.
“Dovedeşte-mă pe mine acum cu aceasta, a spus
Domnul mulţimii; dacă eu nu vreau să vă deschid fereastra cerului şi să vărs
binecuvântarea mea, este pentru că nu vor fi cămări destule ca să le
primească.”Florence Scovell – Shin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu