PUTEREA DRAGOSTEI

A fost odata, o insula unde locuiau Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.
Intr-o zi s-a anuntat ca insula se va scufunda, asa ca toti au inceput sa-si repare barcile si au plecat cat mai repede. Dragostea a ramas ultima, ea a perseverat pana in ultimul moment. Cand insula era aproape de a se scufunda, Dragostea a decis sa ceara ajutorul.
Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-un vapor imens si Dragostea i-a spus: Bogatie, ma poti lua cu tine?

Bogatia a raspuns: nu, nu pot. Am atata aur si argint de transportat, incat nu mai este loc si pentru tine.
Dragostea s-a decis sa intrebe si Vanitatea care tocmai trecea pe acolo intr-o frumoasa barca. Vanitate te rog ajuta-ma!

Nu te pot ajuta Dragoste, esti toata uda si mi-ai strica barca, a raspuns Vanitatea.
Tristetea trecea si ea pe acolo, asa ca Dragostea i-a cerut si ei ajutorul: Tristete, ia-ma cu tine, te rog!

Oh!... Dragoste, sunt atat de trista, incat vreau sa fiu singura!
Fericirea a trecut si ea pe acolo, dar era atat de vesela incat nici nu a auzit cand Dragostea i-a cerut ajutorul.
Dintr-o data s-a auzit o voce: Dragoste te i-au eu!... 

    Era un batranel. Dragostea s-a simtit atat de binecuvantata si atat de fericita incat a uitat sa-l intrebe cum il cheama. Cand au ajuns pe uscat, batranelul a plecat urmandu-si calea lui.

Dragostea realizand cat ii este de datoare batranelului, a intrebat Constiinta, un alt batranel: Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?
Era Timpul, a raspuns Constiinta.
Timpul? A raspuns Dragostea mirata. Dar de ce sa ma ajute pe mine Timpul?
Constiinta a zambit si a raspuns cu intelepciune: este capabil sa inteleaga cat de mare si minunata este Dragostea.