DESPRE MINE...

Eu ..... sunt frunza pierduta in vant, sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu, un vis trist de dragoste, o stea ce straluceste numai pentru tine..........te-am asteptat ......... te mai astept si azi .....te voi astepta mereu ..... pana cand? Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea, care ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse, sta gata sa erupa......... nu stiu cine esti dar inima mea care bate de la o vreme intr-un ritm alert, imi spune ca esti aproape, tot mai aproape gata sa ma elibereze din lanturile singuratatii. Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele.

miercuri, 18 ianuarie 2012

SMERENIA

Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu când, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă:
- În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?
Îmi ascuţii auzul şi, după câteva secunde, îi răspunsei:
- Aud zgomotul unei căruţe...
- Aşa este, spuse tatăl meu. Este o căruţă goală.
Îl întrebai:
- Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?
Iar el îmi răspunse:
- E foarte uşor să ştii când o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.
Astăzi, adult fiind, când văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupând conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudându-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunând: "Cu cât este mai goală căruţa, cu atât mai mult zgomot face".
Smerenia constă în a trece sub tăcere virtuţile noastre şi de a le permite altora să le descopere.
Nu uitaţi că există oameni atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât bani.
Nimeni nu este mai gol la suflet, decât cel care este plin de sine însuşi.
Să fim ca ploaia liniştită şi blândă, care pătrunde în tăcere până la adâncimea rădăcinilor, hrănindu-le.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu