Foarte des si constienti de situatie petrecem timpul plangandu-ne, lamentandu-ne de tot si toti, suntem nemultumiti si nesiguri, mereu dorim ceea ce nu putem avea si nereusind sa obtinem, ne inchidem in carapacea noastra impenetrabila …si suferim. Facand astfel nu reusim sa ne bucuram de adevarata esenta, de parfumul, culorile, emotiile pe care viata ni le ofera clipa de clipa….
Lasam vantul sa duca pe aripile lui visele, sperantele noastre…ramanem neinarmati, nemiscati…
Brusc, deschidem in sfarsit ochii nostri ce pana nu de mult erau intunecati. Realizam ca ceea ce aveam in maini era cu adevarat pretios, unic, o comoara rara. Ne-ar fi fost indeajuns pentru a fi fericiti si senini. Dar acum e prea tarziu…acele mici lucruri care faceau parte din noi, acele persoane care ne erau aproape, nu mai sunt…au zburat pentru totdeauna.
Doar atunci vedem realitatea, intelegem ca lucrurile marunte, nesimnificative fac viata minunata. Sunt indeajuns un zambet, o imbratisare, o magaiere, un gest, un cuvant, pentru a da culoare zilelor noastre intunecate, pentru a ne reda increderea in momentele de deznadejde….
Trebuie sa pretuim ceea ce avem atunci cand avem, sa nu alergam dupa lucrurile mai mari decat noi…sa traim o viata umila…
Putem trai linistiti chiar daca nu am avea nimic, cu acel putin ce ne-a fost dat, daca avem o inima buna, suntem altruisti.
Doar credinta in Dumnezeu ne ajuta sa fim persoane mai bune, capabile de a infrunta viata care este darul cel mai mare ce ne-a fost dat in dar, de aceea nu trebuie pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu